Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

1 2 3 4 Next »

/ Suspended in a compromise

Colin se incrunta cand ii auzi vorbele lui Victor. Ce Dumnezeu?! Nu se putea da batut, chiar daca nu avea sa termine plansa in acel moment. Hawk era sigura ca, intr-un moment viitor, privirea tanarului se va odihni peste imensul de alb si va vedea ceva ce trebuie adus la viata. Isi reprima impulsul de a-i lua pensula si a i-o pune inapoi in mana.
Dar nu se dovedi o lupta lunga. Ochii lui Victor parura sa sclipeasca in recunoastere, iar Hawkeye il urmari fascinat cum se apuca sa deseneze. Din cine stie ce motiv, isi imagina ca pensula mai avea putin si lua foc, dar gandul disparu cu repeziciune.
Cand ritmul desenului se mai domoli, Hawkeye realiza ca avea sprancenele ridicate in scepticism. Zambi larg si vorbi pe o voce jucausa, plina de sarcasm.
" Da, ai dreptate. Las-o balta! Chiar nu vad cum poti sa mai obtii ceva din liniutele alea mici ale tale!"
Nu rase, dar continua sa zambeasca prieteneste, sperand din tot sufletul ca Victor nu avea sa se supere pentru poanta. Undeva in mintea lui, o voce mica deja lucra la o scuza, asa, pentru orice eventualitate.
Soimeanul se apleca usor in fata, studiind cu atentie bolul cu apa si felul in care erau desenati ochii.

• "Ei, haide, pot să fac orice. Doar dacă iubita mea inspiraţie nu pleacă în concediu. Atunci s-a zis cu mine. Nu e mai uşor să cânţi la chitară? Adică, dacă nu ai idei pentru un cântec, poţi oricând să reproduci"
  
  Se strâmbă, dându-şi seama că vorbise mai mult în câteva secunde decât de obicei. Probabil că dacă nu mai se întâlnea cu lumea de pe stradă, în curând avea să uite şi să vorbească. La naiba, cui îi păsa? Singurul lucru rău la toată treaba asta era că nu ar fi putut să se apere în caz că ar fi prins de vreun muncitor de la Minister care căuta să-l arunce în Azkaban. Atunci ar fi dat cu adevărat de bucluc, însă ştia mereu cum să se descurce, aşa că de ce să se mai teamă?
  
  OOC: god, nu mai am nici un strop de inspiraţie/idei

Hawkeye rase.
" N-o da pe de-astea!" spuse el printre chicoteli. " E o regula valabila in orice arta. Doar ca diferenta e mai vizibila in pictura. La chitara poti reda aceeasi timpi si aceleasi note, insa in desen... Nu poti face copacul exact asa cum il facea Vincent van Gogh, chiar daca vorbim de aceeasi perspectiva. Mana ta se misca altfel, stilul tau e diferit. Desigur, poti sa-l imiti, dar nu e identic."
Se opri putin, gandindu-se daca van Gogh picta natura. Daca nu, probabil ca tocmai facuse o gafa. Dar hei! Era doar un exemplu.
Hawkeye nu intelegea pe deplin latura asta a artelor vizuale, dar o aprecia. Victor i se parea a fi un fel de maestru in aceasta practica. Un maestru ce-si arata doar cateva fatete, impingandu-le pe celelalte in mister. Iar asta il facea un om aparte pe lista Soimeanului.
Rontai si ultima bucata din bagheta de zahar si isi scutura mainile si tricoul la marginea bancii. Se intoarse iar spre tanar, tragandu-si piciorul drept sub el.
" Ai avut vreo expozitie?" intreba Hawk cu o curiozitate ascunsa. I-ar fi placut sa mearga la una.

• Dădu din cap în semn afirmativ şi se gândi că îşi alesese o hobby cam greu. Nu prea potrivit pentru oamenii leneşi. Însă lui îi plăcea, şi asta era tot ce conta.
  "Expoziţie? Glumeşti? Nu, nu mă despart de nimic din tot ce fac. Şi în plus, de ce să îi las pe alţii să se holbeze la ele?"
  
  Încheie cu o nuanţă de indignare în voce. În afară de sora lui, Mary Anne, care îl vizita din când în când -atunci când nu fugea în lume, încheie el sarcastic-, nimeni nu îi mai văzuse creaţiile. Iar de fiecare dată când cineva îl privea pictând -cum era acum-, sau reuşea totuşi să îi vadă o planşă terminată, devenea extrem de nervos. Nu înţelegea de ce nu suporta să se întâmple asta. Probabil pentru că remarcile de genul "Vai ce frumos!" sau din contra, "Ar fi trebuit să...aici nu e bine", îl scoteau din minţi.
  "Ei, Hawkeye, mi-a făcut bine să te cunosc, însă eu trebuie să plec", continuă el, fără să se justifice şi de ce. Nici el nu ştia de ce anume, însă simţea nevoia de a fi singur. Şi că tot îşi amintise de asta, trebuia să-i scrie surorii sale. Se întrebă la ce rudă mai stătea biata de ea.

Colin aproba cu un zambet. Arunca o privire rapida la ceas si casca ochii. Se facuse destul de tarziu si in ciuda timpului relaxant, Hawkeye trebuia sa fie de mult timp plecat din locul asta.
Se ridica de pe banca si ii stranse mana tanarului.
" Si mie, Victor. A fost o placere!"
Isi baga mainile in buzunare si ridica usor din umeri, intorcandu-se pe jumatate spre directia in care trebuia sa plece.
" Poate ne mai vedem" zambi el usor.
Si cu asta pleca, grabind pasul din ce in ce mai repede. Da, se facuse tarziu, iar el nu luase nici macar un manual din cele pentru care venise pe Diagon. Si aproape ca uitase ca trebuia sa se intoarca acasa devreme pentru vizita unor prieteni de familie. Ura sa fie prins in astfel de situatii. Pe el nu-l interesau prietenii de familie. Ei veneau pentru parintii lui, nu pentru el. Hawk se trezea mereu stand pe un scaun intr-un colt al mesei si zambit ocazional la o gluma seaca. Nimeni nu-l intreba de vorba, dar nici nu i se dadea voie sa se retraga. Pufni, usor iritat. Indatoriri... Prostii!
Macar uitase de griji pentru un timp. Cunoscuse o persoana noua, asa ca nu putea spune ca ziua fusese irosita. Continua sa se indeparteze, cu gandurile in toate partile.

Edit By Raizen

Galeoni
Colin Hawkeye Rovson - 130
Victor A. Olivier - 120


Topic Closed !