Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ Taking over me

**Dave O'Donnel** · 14 Dec 2011, 16:55

Chicoti incet, continuand sa o priveasca; era sigur ca avea sa intrebe asta. Mereu o facea.

Intarzie insa sa dea un raspuns - nu era prea sigur ca ar fi fost in stare sa ii spuna adevarul. Sau macar o parte de el. Pentru ca daca statea sa se gandeasca, il framantau mai multe lucruri. Dintre care doua erau probabil cele mai grave - cel principal, si cel care ii facea probleme de mult timp. Probabil ce simtea pentru ea era lucrul secundar, asa cum ii placea lui sa il numeasca. Rase din nou, realizand cum se uita Nessie la el. Poate il credea nebun.

"-Ma gandeam la noi" recunoscu el, devenind din nou serios.

**Vanessa Benford** · 14 Dec 2011, 16:57

Putinele cuvinte ii facura inima sa tresalte; nu stia daca era bucurie, panica, mirare sau vioiciune. Sau poate toate; simtea doar cum sangele incepe sa ii circule mai repede si respiratiile sa se intensifice. Probabil erau alte iluzii, care aveau sa se risipeasca cu prima ocazie. Cum se intamplase si pana atunci; diferenta era totusi ca acum nu ii pasa. Acum avea sa se bucure de fiecare clipa, chiar daca era doar o minciuna; nu pierdea nimic, iar daca s-ar fi comportat altfel nici nu ar fi castigat nimic.

"-In ce sens?" intreba ea, realizand ca era randul sau sa vorbeasca.

**Dave O'Donnel** · 14 Dec 2011, 16:59

Se temuse de intrebarea asta inca de cand ideea de a-i da raspunsul; pentru ca asta insemna ca avea sa ii explice tot. Deci o parte din adevarul pe care se chinuia sa il ascunda avea sa fie descoperit - si pe de o parte, ii era frica. Mai frica decat ii fusese alta data in viata, in situatii poate mai grave. Era las; deosebit de las cand venea vorba de Nessie.

Ezita insa; chiar daca nelinistea pe care i-o provocase raspunsul Vanessei ar fi trebuit sa il incurajeze. Isi pleca privirile, rusinat de propriile ganduri; se astepta ca ea sa simta acelasi lucru, cand de fapt era constient ca asta era imposibil. Nessie tinea la Meredith mai mult decat tinea la el - de asta era perfect constient.

"-Nu stiu daca are rost sa iti spun" murmura Dave, rece.

**Vanessa Benford** · 14 Dec 2011, 17:02

Iar asta fusese picatura care umpluse paharul; isi simti nervii intinsi la maxim, iar rabdarea la ultima limita. Limita finala; se stapani pret de cateva clipe, dar realiza ca nu mai avea de ce. Indiferenta din vocea lui ii distruse orice speranta - insa asta nu insemna ca nu mai putea sa ii spuna adevarul. Sa il intrebe macar de ce ii facea lucrurile astea daca nu simtea nimic pentru ea. Pentru ca nu avea niciun sens; gandirea lui nu avea logica.

"-Nu pot sa cred ca poti fii asa. Cum poti sa fii asa, Dave? Cum poti sa te schimbi intr-un asemenea hal incat sa nu iti dai seama cat de mult insemni pentru mine si sa te porti asa; nu inteleg de ce ai venit pana aici, de ce m-ai lasat sa te urmez. De ce nu imi spui in fata ca Meredith e prea importanta ca sa realizez si eu ca noi doi nu avem niciun viitor impreuna?! Oh, dar am uitat - ai spus-o deja; inseamna ca eu sunt singura proasta care inca mai spera" spuse ea, aproape tremurand de furie.

**Dave O'Donnel** · 14 Dec 2011, 17:04

Se apropie de ea si ii lua chipul in maini, chiar daca Nessie continua sa vorbeasca; isi lipi buzele de ale ei, simtindu-le aroma la care visase intodeauna. Astropufa se lasa in bratele lui, iar tanarul o ridica. Era mult mai mica in comparatie cu el; continua sa o sarute, incercand sa nu se gandeasca la nimic. Nu isi inchipuise niciodata asta; nu reusise niciodata sa spere macar la asa ceva. I se parea imposibil - iar acum, parea ca traieste ceva nepamantesc. Poate un vis? Insa ea era acolo; ezitanta in bratele lui, dar totusi, acolo. Nu voia sa ii mai dea drumul.

Insa o lasa in cele din urma inapoi pe pamantul rece, privind-o cu un zambet plin de satisfactie.

**Vanessa Benford** · 14 Dec 2011, 17:06

Se uita la el, mai dezorientata decat fusese vreodata in viata ei; chiar facuse asta? Poate doar i se paruse. Citise undeva ca uneori mintea umana era un adevarat dezastru in situatii mai speciale.

"-Nu inteleg" spuse ea, dandu-se batuta; nu mai intelegea nimic in momentul de fata.

Dave nu spuse insa nimic; o lua doar in brate, lipindu-si barbia de fruntea ei. Ofta incet, cuibarindu-se la pieptul lui. I se paru cel mai firesc gest - in cele din urma, poate chiar era adevarat. Desi inca nu era pe deplin convinsa de asta. Si totusi, era acolo, cu el. Iar Dave parea sa simta acelasi lucru ca ea.

**Dave O'Donnel** · 14 Dec 2011, 17:10

"-Imi pare atat de rau" sopti el, sarutand-o usor pe frunte; se aseza pe unul din copacii daramati, tragand-o in bratele lui. Pe genunchii sai, Vanessa parea o fetita in bratele unui urias. Zambi insa, privind-o cu blandete; visase atat de mult la asta, incat acum parea ca ramasese tot asa - un vis.

Vanessa astepta, cu ochii mariti de uimire; era ezitanta, dar totusi raspundea atingerilor lui. Ii luase mana intr-a sa, tinand-o pe piciorul ei. Deschise gura sa mai spuna ceva, dar astropuful ii facu semn sa taca. Era randul lui sa vorbeasca si sa incerce sa dea o explicatie.

"-Nu stiam ca simti acelasi lucru; mereu pareai atat de indiferenta si rece incat ma gandeam ca Meredith insemna mult mai mult pentru tine dacat eu" spuse el, incet.

**Vanessa Benford** · 14 Dec 2011, 17:12

"-Dar si Meredith e importanta" recunoscu Meredith, cu o nuanta de dezamagire in voce.

Incerca sa isi inchipuie reactia tinerei cand avea sa afle de ei doi; dar scutura usor din cap si inchise ochii. Nu trebuia sa se gandeasca la asta - cel putin, nu acum. Se gandise de prea multe ori la prietena sa si o pusese deasupra propriei fiinte. Trebuia sa schimbe unele lucruri, iar acesta era probabil cap de lista. Deschise ochii, fixandu-si privirile pe chipul astropufului.

"-Insa tu esti important in alt sens; Mer e prietena mea...iar tu, ei bine, la tine am visat sa fii iubitul meu nu prietenul cel mai bun. Iar asta nu s-a intamplat decat din vacanta de vara, cand am inceput sa ma gandesc mai bine la ce s-a intamplat. Iar cand am ajuns la castel, lucrurile s-au inrautatit - chiar daca in tren imi spusesesi ca ai trecut peste ce simteai pentru mine" marturisi astropufa.

**Dave O'Donnel** · 14 Dec 2011, 17:14

Realiza cat de prost putuse fii si o privi cu o urma de dezamagire; de ce nu putuse sa isi dea seama de asta mai repede?

"-Nu a fost adevarat" sopti el, incomodat. "Am mintit, pentru ca voiam sa o am din nou prietena pe Meredith. Si stii de ce? Pentru a te avea si pe tine aproape; da, am fost nesimtit probabil. Dar nu puteam suporta ideea sa te stiu departe de mine. Vroiam doar sa te fac sa intelegi ca tu esti ceea ce vreau, dar cand am vazut ca nu pot am renuntat si am fost egoist. Era singura mea solutie pe atunci" continua el.

Se simtea totusi mai bine acum, ca recunoscuse totul; avea un fel de sentiment de liniste interioara pe care incepea sa il adore.

**Vanessa Benford** · 14 Dec 2011, 17:18

"-Ei bine, inseamna ca lucrurile sunt lamurite acum" spuse ea, cu o urma de zambet in voce.

Se simtea ciudat de linistita, chiar daca aflase ceva ce ii schimbase probabil tot cursul vietii; nu era totusi prea sigura de ce avea sa se intample in continuare. Stia doar ca voia sa se bucure de acele clipe petrecute langa Dave - probabil nu avea sa se mai intalneasca niciodata cu ele. Si pierduse prea multe lucruri pentru a mai renunta la ceva. Nu, de acum inainte avea sa fie la randul sau egoista.

Isi lasa capul pe umarul lui, cu un suras bland asternut pe chip. Era atat de bine sa fie in bratele lui; se simtea de parca toate grijile ar fi disparut.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa « Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next » //  / Taking over me