Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Portretelor

« Previous 1 2

/ Tell me about that

" - Sa... Sa ce?" clipi Ema de cateva ori. " Rose! Tu stii la ce te inhami?"
Se incrunta usor la ea. Vorbea serios? Din nefericire, stia ca asa era. O simtea peste tot in mintea ei prea voluminoasa.
" - O sa fie dureros. Si o sa fie dificil dupa. Gandeste-te numai. N-o sa mai poti sa te bucuri de binecuvantarea aerului, nu o sa mai poti sa cresti, o sa ramai vesnic asa cum esti acum!"
Ii analiza fiecare miscare, cautand si cel mai fin gest. Orice putea sa aduca un motiv in plus non-transformarii ei. Vroia ca daca Rose isi doreste asa ceva, atunci sa fie absolut convinsa, nu doar o chestie de moment.
Se uita iar la ea.
" - Esti absolut sigura?"

Oftase. Daduse afirmativ din cap,apoi. Se gandise la asta si inca se gandise la asta extrem de mult, foarte mult timp, caci de cateva zile doar asta isi dorea. Voia sa fie un vampir, chit ca probabil consecintele nu vor intarzia sa apara. Ea era destul de dezvoltata pentru anul in care se afla, deci nu ar fi nicio problema sa termine Hogwarts-ul. Cel putin asa spera ea. Apoi avea pur si simplu sa dispara in alt loc si tot asa .. in fine, avea timp sa se gandeasca la asta mai tarziu. Acum .. si pentru moment avea nevoia sa fie transformata. "Da,sunt sigura, foarte sigura. Si crede-ma ca m-am gandit ceva timp la asta, asa ca stai linistita. " Zambise, desi se simtea ciudat .

O ridica dintr-o miscare, punandu-o frumos la un metru de masa. Cat de repede putuse, Ema o trasese in cealalta parte a camerei. O masura pe Rose din priviri, asigurandu-se ca poate sta intinsa pe masa si ii facu semn sa se apropie.
Probabil ca daca ar fi fost om, inima ei ar fi batut nebuneste acum. Probabil ca Ema ar fi tremurat toata. Nu stia cum avea sa faca ce urma sa faca. De fapt, stia, dar inca nu-i venea a crede.
" - Urmatoarele trei zile vei fi racita, tinuta prizoniera bolii la pat, in dormitorul Soimencelor" anunta ea cu un ton detasat. " Nu se va intampla altfel, asta trebuie sa fie povestea solida"
Astepta ca Rose sa se intinda pe masa, sperand intr-un fel ca situatia o va face sa se razgandeasca. Nu avea sa ezite. Desi... Ce se va intampla daca prietena ei va regreta miscarea facuta?

"Haide, fa-o odata!" , strigase Rose incercand sa uite de durerea care avea sa apara peste doar cateva minute. Iar apoi ... cand isi va reveni va fi practic ca .. o moarta in viata. Trase adanc aer in piept, apoi facuse o scurta pauza. "Am inteles ce am de spus dupa aceea. Deci chiar te rog, fa-o odata. Stiu ca durerea va fi ingrozitoare,dar voi incerca sa rezist .. si nu te mai uita asa la mine ca nu ma razgandesc!" Era constienta ca dupa ceea ce va fi vampir va reusi sa lupte cu Chrillana fara nicio problema. Trebuia sa devina cat mai curand pentru a reusi sa faca fata luptelor viitoare si pentru a se simti ea insasi schimbata.

Prefera sa se uite la protretul unei batranele. Se apleca usor peste Rose, tinandu-si cu mana lantisorul. Atat mai trebuia lui Rose. Sa i se blangene peste nas o placuta de metal. Cu privirea inca fixata asupra ochelarilor din poza, musca din scurt gatul prietenei sale. A avut grija sa aleaga un loc greu de observat, pentru a nu compromite secretul Soimencei.
Abia dupa ce situatia s-a terminat, indrazni sa se uite la Rose. Ii prinse maxilarul cu mana, ca o masura de precautie. Daca avea sa urle, macar nimeni nu le va auzi.
" - Nu dam banii inapoi" glumi Ema, desi in vocea ei se simtea cu usurinta tensiunea.
Incerca sa se gandeasca la ce va urma, dar mintea ei prea larga nu raspundea conform cerintelor.

Rose isi inchise ochii preferand sa reactioneze astfel la transformare, apoi cand si-i deschise o grea durere se abatuse asupra ei. Inghitise in sec pentru a nu striga, macar mai era constienta ca asta ar fi trezit pe oricine din jurul lor sau nu numai. Lesinase. Si da, chiar suna penibil, dar durerea fusese prea mare pentru a ii rezista din prima. Avusese impresia ca a stat o eternitate asa, insa se inselase. In doar cateva minute fusese 'trezita la viata' daca se poate spune asa. Se ridicase de pe acea masa care parea mai degraba un pat de moare si se indreptase catre prima oglinda. "Yeacs, am deja ochii rosi!" Si-i daduse peste cap , apoi isi indreptase privirea catre Ema intreband-o : "Deci,cum imi incep primele clipe din eternitate?"

" - Gandindu-te intens la amintirile tale umane. Doar nu vrei sa uiti cine esti" spuse ea usor.
Isi evalua prietena din cap pana in picioare. Totul parea in regula. Cu exceptia schimbarilor, desigur, era tot Rose Dawson. Ema isi muta greutatea de pe un picior pe altul, privind cu atentie. Ramase cateva secunde lungi asupra ochilor rosii.
" - Asta se poate rezolva daca doresti. Doar suntem in lumea magica, nu?" chicoti Soimeanca. " Iti poti recupera capruiul, desi va avea cateva tente rosii sau aurii, depinde de stilul de viata pe care il alegi. Presupun ca iti este foame?"
Clipi de cateva ori cu o expresie inocenta.

Ramasese cu gura cascata. Exact la acest aspect nu se gandise in clipa cand decise sa fie transformata, deci ... daduse de probleme. Pana acum nu a sesizat o foame, dar in aceasta clipa Ema ii trezise instinctele noi la realitate. "Da, putin , dar .. nu vreau sa atac vreun animal sau om, nu acum .. Va trebui sa ma abtin, din pacate." , oftase Soimeanca. De acum nu va fi doar o Vrajitoare, va fi o Vrajitoare-vampir. Asta suna chiar ciudat, dar ... era complet adevarat. Trebuia sa se obisnuiasca cu acea schimbare cat mai repede. "Yep, acum imi voi petrece timpul in turnul Ochiilor-de-Soim, fiind racita. Grav. Destul de grav." Trase adanc aer in piept si se intrebase daca era sau nu timpul sa plece.

Ema ii stranse delicat umarul. Avea sa fie alaturi de ea indiferent de ce va urma. Avea sa o ajute si sa o sprijine.
O transformare nu era usoara niciodata, dar baramite o astfel de transformare! De la muritoare la nemuritoare, de la om la... vampir.
" - Ei, ei" chicoti Ema, incercand sa relaxeze atmosfera. " Pari asa obosita! Sigur aceasta boala este dificila!"
Ii facu cu ochiul si o batu pe spate, in zona omoplatului.
" - Haide, avem zile lungi si grele in fata" ii zambi noii Rose Dawson.

Daduse aprobator din cap si zambise. Prin orice avea sa treaca macar acum era sigura ca avea pe cine sa se baeze. Ei, da, sa recunoasca ... Stiuse asta si mai devreme, dar acum ea pur si simplu ii demonstrase. Bineinteles ca probabil nici ei nu i-a fost atat de usor sa o transforme. Intr-un final si asta era destul de ciudat. "Da, iti multumesc mult pentru tot. Daca stau cateva zile la pat cred ca va fi destul .. " Cealalta fata afirmase ceea ce a spus , apoi se intrebasera catre turnul Ochiilor-de-Soim. "Multumesc pentru aceasta seara si .. aceasta transformare mi-a fost mai usoara datorita tie. Sincer iti multumesc. Trebuie sa ne odihnim, maine e gata cupa caselor si trebuie sa fim in sala mare de dimineata. Noapte buna!" In acest timp in care vorbisera ajunsesera in turn.

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 501

Topic Closed !