Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
1 2 3 4 5 Next »
/ tempted to follow

**Kurt F. Malfoy** · 05 Jun 2012, 17:09

Ii sterse incet lacrimile,realizand ca nu ii placea sa vada o femeie ca ea plangand. O vroia puternica desi stia ca toata lumea avea puncte slabe. El se temea de propria persoana cel mai mult,de ce era in stare sa faca. Stia ca ar fi putut s-o raneasca - doar fizic - si nu si-ar fi dorit asta. Stia ca l-ar fi iertat indiferent de orice,indiferent de cat de mult ar fi durut-o. Iti ierti propriile greseli,nu? Fiindca ei erau unul. Mereu fusesera.

'' Nu ti-am facut degeaba acea favoare la Borgin and Burkes,stii? Albastrul nu este rosu la fel cum nici tristetea nu este fericire. Eu nu le-am iubit pe ele asa cum te iubesc pe tine. Mereu ai fost tu.''

Gasise atatea parti ale ei in atatea femei diferite si uitase ca exista ea,acea parte principala. De ce sa fuga dupa fragmentele cand putea avea totul? De ce? Fiindca supremul fusese ocupat cu alte bucatele,de sex masculin,mai imperfecte si mai banale chiar si decat el,regele nebunilor,regele exagerarilor. Era de neiubit iar ea parea atat de perfecta,dar merita o incercare pentru de cele mai multe ori cei care par a nu avea nimic,iti pot oferi totul..

**Ivy Thibault** · 05 Jun 2012, 17:22

Ivy îi zâmbi. Îi prinse mâna şi i-o sărută o dată, apoi o lăsă jos, fără să îi dea drumul. Speranţa începuse să o invadeze, nu ca lumina în întuneric, pentru că lumina ocupa treptat şi încet întunericul. Mai mult cum întunericul ocupă tot spaţiul luminos, brusc şi dintr-o dată. Poate că mai existau totuşi şanse la fericire şi pentru oamenii ca ea.

"Şi eu te iubesc," spuse ea cu satisfacţie în glas.

Da, era fericită în sfărşit şi se simţea exact unde trebuia să fie. El era perfect pentru ea, şi nimeni altcineva. Ar fi trebuit să ştie de la început, dar atunci fusese fără niciun pic de minte, crezând că ea era cea mai importantă, că numai ea conta. Însă nu era deloc adevărat. Aşa era cum trebuia să fie de la bun început. Doar ea, Kurt şi întunericul nopţii. Trei persoane care erau unul.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 05 Jun 2012, 17:38 by Kurt F. Malfoy.)

Poate ca ii placea viata pe care o traia insa langa Ivy putea trai viata pe care si-o dorise dintotdeauna. Lexie se intrebase in trecut cum de putuse trai fara o casa. La fel cum o facea si Ivy. Inca un amanunt care ii apropia,pe care il aveau in comun. De acum insa ii putea oferi o casa : pieptul lui,inchisa fiind inauntrul inimii,al sufletului,undeva in cutia toracica - s-ar fi facut adapost viu,doar sa o stie in siguranta.

'' Si cam ce iti doresti? Daca vrei Hogwarts-ul doar pentru tine,ti-l voi oferi. Daca ti se pare ca la Cruplud sau in conacul Malfoy e mai bine,la fel. New York,Hong Kong,Paris. Spune,vreau sa iti ofer ceva,cat mai repede. Am asteptat atat!'' rosti el in timp ce simti cum mana ei se incolacea in jurul bratului sau,luand-o incet la pas pe Nocturn,de parca n-ar fi fost de mii de ori acolo

Aici se intalnisera prima oara,aici se parea deci ca se unisera din nou,ca doi indragostiti. Se parea deci ca femeile roscate il temperau mai bine,il intelegeau mai bine. Nu,Ivy il tempera,Ivy il intelegea. Ivy,mereu ea. Nu era o iedera care se urca pe el,sufocandu-l,ucigandu-l. Nu,il acapara,dar numai pentru a-l feri de cuvintele si actiunile lor,de soarele,de focul care i-ar fi ars ratiunea,fericirea,ca pe un manunchi de crengi uscate. Era scutul lui iar el ii rasplatea loialitatea si grija pe care i-o purta prin dragoste,libertate si incredere.

**Ivy Thibault** · 05 Jun 2012, 17:47

Ivy zâmbi. Zâmbise mai mult în ultima oră decât în ultima săptămână.
"Vreau... acasă la tine. N-am mai fost niciodată acolo."
De multe ori îşi imaginase conacul Malfoy, însă nu ajunsese niciodată acolo, nu ştia din ce motiv. Probabil nu avusese timp. Însă acum voia să îi vadă casa lui Kurt. Apoi îşi aminti de ceva mai important ce voia să îl întrebe.

"Aş putea să întreb de ce eu am aflat de fiica ta adoptivă de la Freyja însăşi?" întrebă fata, fără să aştepte să Dispară la conac. "E o fată minunată, însă mi-ar fi plăcut să fi ştiut de la tine."
Nu se supărase, însă fusese surprinsă şi luată pe picior greşit când se întâlnise cu Freyja în Little Hangleton. Probabil Kurt ar putea să lămurească lucrurile mai bine.

**Kurt F. Malfoy** · 05 Jun 2012, 17:58

Acum era intre cele doua femei din viata lui: fiica si iubita. Freyja era minunata,era un copil extraordinar ce semana cu el - la fel fusese si el cand avusese varsta ei,la fel de agresiv si sarcastic si totusi bland si timid. Trebuia sa apere acea mica comoara a lui,cu orice pret.

'' In urma cu o luna Frey a furat un ou de dragon. Am rezolvat problema dar Aurorii inca o urmaresc. E membra a Ordinului si ar fi fost putin ciudat sa le spun Intunecatilor : '' hei,ea e fiica mea dar stiti e de partea binelui...am uitat totusi sa mentionez ca era sa intre in Azkaban - mititica,oh,calca pe urmele mele. '' Nu se face asta..''

Nu stia de ce parte era ea,nu stia de ce parte era chiar el insusi. Spera totusi sa nu mai fie acel las din trecut,fiindu-i frica sa traiasca si sa moara. Pana sa isi gaseasca locul printre Intunecati si mai ales ca lider al lor,nu avusese vreun scop in viata. Acum insa,avea o mie si nu stia pe care sa il duca la indeplinire primul.

'' Ma bucur ca iti place. Alte femei nu ar fi placut-o deloc. Uneori nici eu n-o plac,mai ales de dimineata,cand ne batem pentru cine sa faca dus primul si ajungem sa intram amandoi in baie si apoi sa ne dam afara unul pe celalalt. Ea castiga mereu.'' Rase scurt,realizand cat de fericit era. Vroise o adolescenta intotdeauna,nu un bebelus. Isi dorise o femei ca Ivy,nu o visatoare nesigura,precum cele dinainte. Si ca tot veni vorba de bai si paturi,dimineti,ii spuse roscatei sa se tina bine fiindca aveau sa faca un drum dus catre conacul Malfoy.

**Ivy Thibault** · 05 Jun 2012, 18:16

Ivy îl strânse de braţ, entuziasmată de faptul că urma să îi vadă casa.
Freyja i se păruse de la început o luptătoare, o conducătoare. Văzuse în ea atâta potenţial, încât merse spre ea şi o salutase,intrând în vorbă cu ea, când nici nu ştia cum o cheamă. Ceea ce o intrigase fusese faptul că se prezentase cu numele de "Malfoy".

Simţi acea neplăcută senzaţie specifică Apariţiei şi Dispariţiei, acea senzaţie pe care o ura cumplit, motiv pentru care alegea măturile. Asta era una dintre diferenţele dintre ea şi Kurt: ea adora Vâjthaţul şi măturile, iar el nu se pricepea la zbor. Apăruseră în faţa unui conac mare şi impunător, iar Ivy se bucură că îl văzuse pentru prima dată în întuneric. Avea un efect mai special, în lumina lunii; înfricoşător şi întunecat. Îi plăcea.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 05 Jun 2012, 18:41 by Kurt F. Malfoy.)

Intrara inauntru,fiind intampinati de acelasi lup alb pentru ca la baza scarilor sa intalneasca si sarpele boa ce se incolacise apoi pe balustrada,parca dorind sa ii conduca catre etajele superioare.
'' Bun,deci parterul este exclusiv al parintilor mei. Doua camere,o mica sufragerie si bucataria,toate colorate in alb si negru. Vino.''

O ajuta sa urce la etaj,cu animelele lui de companie in urma lor. Gasira cateva chitare intr-un colt si doua discuri de aur - false,desigur - pe hol. O usa pe care exista un afis cu DO NOT ENTER,B**CH te invita catre minunata camera a lui Odette. Acolo gaseai totul despre muzica,lipsa regulilor si de ce nu,si sobolani - creatura aia nu curata niciodata nimic in urma ei,din pacate!

Ultimul etaj era al sau. Scarile erau acoperite cu un covor rosu iar lemnul usilor era din cires rosiatic. Pe usa camerei sale era gravat un leu,in partea opusa,camera lui Freyja. Leul era inlocuit de data asta de un dragon parca gata de atac. In mijloc,Sala Mare a conacului,cea mai impunatoare incapere in care o si invita sa intre.

Totul era rosu ori galbui,depinde unde se afla. Fiecare obiect era asezat pentru a contrasta cu altul si pentru a crea efectul de caldura.'' Deci,iti place?''

**Ivy Thibault** · 05 Jun 2012, 18:50

Ivy studie totul cu atenţie, reţinând detaliile semnficative din fiecare colţ. Era minunat. Observase mai ales dragonul de pe una dintre uşi şi avea o vagă impresie că acea cameră era a Freyjei. Roşul oducea cu gândul la sânge, fără să vrea, deşi unii ar putea spune că e culoarea Cercetaşilor. Ficare, cu ce-i place...
Intră în Sala Mare, una impunătoare şi roşie. Era minunată, şi Ivy se întrebă cum de ar mai putea să se îndoiască iubitul ei de evidenta plăcere ce i se citea lui Ivy pe faţă.

"Dacă îmi place? O ador!" zise ea, apropiindu-se mai mult de obiectele ciudate din Sala Mare. "E într-un fel... sadic."

Ivy zâmbi, gândindu-se cât de inadecvat fusese cuvântul, însă nu avea ce face, dacă asta simţea în legătură cu acel loc. Era ceva ce aproape că o făcea să creadă că pereţii erau vopsiţi cu ceva mai mult decât vopsea roşie. Casa asta era tot ce şi-ar putea dori un Întunecat de la o casă.

"Părinţii şi sora ta sunt aici?" îl întrebă ea. "Sau Freyja?"

**Kurt F. Malfoy** · 05 Jun 2012, 18:59

Zambi scurt cand auzi cuvantul sadic. Intr-adevar,era. Daca puneai la socoteala capul de mistret vopsit in galben si doua coaste umane care erau si ele tot trofee,plus planta carnivora de langa raftul cu carti despre cei mai mari criminali in serie ai Incuiatilor. Da,era.

'' Mama si Malfoy nu sunt niciodata acasa. Mama este ... unica. E versiunea mai batrana a Odettei,dar mai calma. Sora mea a luat comportamentul lui Malfoy si fizicul ei. Eu seman cu tatal natural,din toate punctele de vedere. Iar Odette,nu,nu cred ca este acasa. Pana acum ai fi vazut-o,ai fi auzit si o injuratura.''

El se inchidea in turnul de fildes,departe de toti ceilalti,pe cat posibil. Doar ca turnul de fildes putea fi excaladat sau distrus mai ales daca erai o vrajitoare de cincizeci si ceva de ani,obsedata de unicul fiu. Asa ca nu se panica atunci cand o auzi pe maica-sa.
'' Carsten,coboara imediat. Esti cu o femeie?''
'' Mama,sunt Kurt acum! Si da,sunt si cu o femeie.''
Se uita apoi inspre Ivy de genul '' ce ti-am zis,Odd ii seamana'' si se vazu in final nevoiti sa coboare la parter pentru a o intalni pe Doamna de Fier a Malfoylor.

**Ivy Thibault** · 05 Jun 2012, 19:09

Ivy zâmbi amuzată atunci când auzi strigătul mamei lui Kurt. Îşi amintea când îl chema Carsten, aşa îl cunoscuse, însă se obişnuise destul de repede şi cu Kurt. Îl luă de mână şi coborâră jos, spre doamna Malfoy.

O cunoscuse pe Odette, şi vedea clar asemănarea dintre cele două. Avea mai multe riduri de expresie, însă totul zici că era copiat de pe faţa ei, pe faţa fiicei ei. Era izbitoare asemănarea.

Se întrebă pentru câteva moemente ce va spune mama lui Kurt că venise acasă cam pe la miezul nopţii, alături de ea. Oare ce îi va spune Kurt? Cum o va prezenta? Era pregătită să îi cunoască mama?
Bineînţeles că era pregătită. Însă nu ştia sigur cum va reacţiona doamna Malfoy. Când ajunserp jos, îi zâmbi şi aşteptă să spună Kurt ceva, pentru că ştia că altfel se va face direct de ruşine.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn 1 2 3 4 5 Next » //  / tempted to follow

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
1 2 3 4 5 Next »
/ tempted to follow