Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
1 2 3 4 5 Next »
/ tempted to follow

**Kurt F. Malfoy** · 06 Jun 2012, 20:09

O asculta intocmai,dandu-si jos camasa apoi se baga langa ea in apa. '' Sunt pudic,poate ca pe viitor...voi avea mai mult curaj.'' Era putin ciudat ca un om care era considerat un obsedat sexual,un pervers,sa ii fie teama sa isi dea jos hainele. Avea acea atitudine de aproximativ 18 ani,de cand niste colegi din anii mai mari se luasera de el,rupandu-i hainele si razand de fizicul lui nu tocmai impunator. Era plin de cicatrici si cateva tatuaje fusesera facute pentru a acoperi acele detalii complet inestetice.

'' Acum stii de ce ma imbrac numai in culori inchise si nu prea ma expun. Nu consider ca v-ar placea sa vedeti aceste urme. Nici mie nu-mi plac.''

Cea mai grava? Aceea ce se intindea de-a lungul coloanei vertebrale,nu foarte vizibila atunci cand isi incorda spatele. Ivy era perfecta,din toate punctele de vedere. Contrastau atat de puternic incat se intreba ce ii placea la el,de ce i-ar fi placut cuiva de el. Nu-si putea da seama.

**Ivy Thibault** · 06 Jun 2012, 20:27

Ivy îi vedea clar toate cicatricile, însă asta o făcea să-l aprecieze şi mai mult pe Kurt. Într-un fel, asta o făcea să vadă fiecare părticică din corp pe care trebuise să o sacrifice pentru a ajunge acel om minunat, iubitul ei. Nu înţelegea ce nu îi plăcea lui Kurt, însă nu avea de gând să înceapă o discuţie pe tema asta. Se mulţumi doar să-i spună:

"Eşti foarte frumos."

Ajunse lângă ea, şi ea scăpase şi de tricou între timp. Se gândi că totuşi avea nevoie de hainele ei complet uscate. Cada nu era umplută nici pe jumătate, dar cei doi se întinseră complet, Ivy aşezându-şi capul pe pieptul lui Kurt şi trasând contururile tatuajelor cu vârfurile degetelor. Ea avea un singur tatuaj, pe închietură. În rest, nu putea să se laude cu multe cicatrice. Faţă de Kurt, ea era mai temperată şi nu se arunca cu capul înainte. Pregătea pe puţin cinci planuri înaintea unei opraţiuni.

Îşi ridică capul şi îşi sprijini bărbia de pieptul lui, ca să îl poată privi.
"Povesteşte-mi mai multe," zise ea. "Despre Freyja, despre misiunile tale, despre tatăl tău natural... orice."

**Kurt F. Malfoy** · 07 Jun 2012, 16:26

Ii mangaie incet crestetul,urmand apoi sa coboare pe umeri si de-a lungul spatelui. Ii placea pielea ei,corpul ei. Modul in care era structurat,fiecare centimetru. Ii explorase de multe ori sufletul insa niciodata nu o atinse ca acum,atat de direct,de ...liber. Ii auzi cuvintele si zambi. O Frey o cunostea,fusese cu el in misiuni. Mai ramanea un subiect.

'' Tata este un evreu de origine germana,un sange-pur. Niciodata nu a fost prea bland,dimpotriva. Dar ii multumesc pentru asta desi sunt un fiu ratat. Nu m-a iertat dupa ce a aflat ca eu l-am ucis pe Klaus. Micul lui puisor,mica lui comoara. Il iubea precum o iubesc eu pe Frey si ii eram indiferent pe cat imi sunt indiferenti alti copii de varsta ei.''

Macar el avusese un tata. Crezuse fara prezenta materna in viata lui,pana la 30 de ani,fiindca domnul Wildrig nu-si dorise sa o lase pe mama gemenilor alaturi de copii ei,din moment ce ea insasi nu si-i dorise si nu gasea vreun sens in simpla ei prezenta in preajma celor doi. Ivy,pe de alta parte,din cate stia,crescuse intr-un orfelinat. Viata trebuie sa fi fost groaznica acolo.

'' Cum era...cum era cand stateai la orfelinat? Te bateau asistentele maternale? Te tratau urat? Colegii erau prietenosi sau concurati pentru a fi adoptati de cineva.'' Acum se gandea ca o luase pe Freyja de langa parintii ei naturali,ca o rapise,in loc sa adopte pe cineva care oricum nu avea familie. Nu regreta insa nimic din ceea ce facuse.

**Ivy Thibault** · 07 Jun 2012, 18:23

Ivy ascultă tot ceea ce spuse Kurt şi se întrebă cum fusese pentru el. Se părea că tatăl său făcuse destul de clar faptul că nu îl dorise niciodată şi pe el. Şi, maia ales, se întrebă cum ar fi fost să aibă un geamăn care să ridice tot timpul expectanţele, mereu să fie mai bun. Să trăiască în umbra lui.

"Ne băteau destul de rar, doar când făceam prostii. Însă nici atunci nu puteai să o numeşti chiar bătaie. Eu am fost una dintre preferatele lor, deşi mă purtam destul de urât cu majoritatea copiilor, ceea ce mi-a adus multe nopţi nedormite din cauza piunezelor pe care mi le puneau colegii în perne, sau papucii umpluţi cu frişcă. Însă avea şi prieteni buni cu care îmi plăcea să mă răzbun. Până am plecat eu de acolo, majoritatea erau îngroziţi de mine şi grupul meu," râse fata. "Şi nu voiam niciunul să fim adoptaţi, pentru că ne plăcea la orfelinat, şi era mediul în care am crescut. Tot timpul ne purtam urât cu posibilii părinţi, aşa că adopţii se făceau destul de rar."

Metoda lor preferată fusese aceea de a pune găleţi cu apă deasupra uşilor, pentru ca atunci când intră părinţii să le cadă în cap. Era o glumă veche, însă mereu le descuraja pe posibilele mămici mironosiţe.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 07 Jun 2012, 18:36 by Kurt F. Malfoy.)

Barbatul incepu sa rada,realizand ca erau doi netrebnici mici. Inca din copilarie fusesera. El trebuise sa aibe grija de fratele sau - fiind cu fix 5 minute mai mare decat acesta - si uneori reusea sa il faca sa nu mai arate ca Domnul Super-Faimos,Mister Perfection iar ea... ea distruse fericirea mai multor mamici si mai multor copilasi razgaiati.

'' Noi,scumpo,avem o inclinatie anormala catre pacat,catre intuneric. Uneori imi spun ca asa a fost sa fie,sa ne intalnim atunci,pe Nocturn,in cel mai cunoscut magazin Intunecat. In cea mai sadica si nebuneasca situatie posibila.'' Si acum le multumea zeilor pentru acele momente.

O vazuse ca pe o copila atunci insa acum... acum era femeie. Era femeia lui,cel mai important lucru din lume. Mereu se gandise ca mai bine ar fi avut o sora geamana iar Ivy era exact ceea ce si-ar fi dorit. Ceea ce si-a dorit dintotdeauna, ceea ce asteptase. Stia ca era acolo undeva si ca va fi a lui,candva. Si nu se daduse batut atunci cand o vazuse la bratul lui Mike sau cand alte femei il facura sa creada ca locul lui era langa ele. Fiindca locul lui fusese mereu langa Ivy. De ar fi fost ca ea sa nu mai fie a lui,atunci nu ar mai fi avut pe cine si de ce sa iubeasca iar lumea i-ar fi parut un loc rece si strain. Ar fi fost un mort viu.

'' Unde ai fost pana acum? Nici nu stii cat de mult a trebuit sa astept!''

**Ivy Thibault** · 07 Jun 2012, 18:45

Ivy zâmbi trist.
"Căutam lucruri nepotrivite, care mi se păreau perfect logice pe atunci. Acum mi se pare că am fost o copilă imorală, care habar nu avea de viaţă."

Şi era adevărat. Mereu căutase lucrurile nepotrivite pentru ea. Poate pentru cei din jur, erau exact lucrurile cele mai bune. Însă pentru ea, totul era un coşmar. Ştiuse mereu ce era cel mai potrivit pentru ea, însă îi fusese prea frică să recunoască. Nu fusese pregătită să recunoască că de fapt de Kurt avea nevoie, şi asta pentru că ştia că, dacă ar fi împreună, el ar fi fost în stare să îi rupă inima în bucăţi. Nu era o explicaţie foarte bună, însă era adevărul şi Ivy se bucură enorm că începuse să nu se mai mintă singură.

"De ce m-ai aşteptat?" întrebă Ivy. "Puteai să ai orice altă femeie, de peste tot. Toate îţi cad la picioare, în caz că nu ai observat," spuse ea.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 07 Jun 2012, 18:56 by Kurt F. Malfoy.)

O prinse de brat,mana ei dreapta impletindu-se cu mana lui stanga. Ii saruta apoi incheietura,privind-o calm,fix. Isi departa in final buzele de pielea ei,destul de greu totusi,insa apoi ii spuse: '' Ai auzit de vorba 'renastere prin distrugere'? Am vrut sa distrug si sa ma auto-distrug,sa ranesc si sa gresesc,invatand din greseli. Toate astea pentru a-ti oferi tie tot ce e mai bun.''

Stia ca fusese crud,ca toate femeile dinainte fusesera oarecum experimente amoroase - poate mai putin Lexie,de care se atasase putin,dar care era un fel de Ivy in trecut si care,din pacate,nu avea sa sa se maturizeze nicicand.

Ii prinse in final corpul mai bine,ridicand-o mai sus,astfel incat buzele lor sa fie la doar cativa centimetrii departare.''De ce sa le am pe toate cand mie imi trebuie doar cea mai buna? Adica tu,daca nu ai realizat asta pana acum.'' Ii prinse apoi barbia,sarutand-o.

**Ivy Thibault** · 07 Jun 2012, 19:13

Ivy îl sărută şi ea, trecându-şi mâna uşor de pe umăr pe spate, apoi urmând linia coloanei vertebrale şi înapoi, pâna pe obraz. Nu putea descrie senzaţia pe care i-o dădea fiecare atingere, era ca şi electricitatea. O făcea să vrea din ce în ce mai mult şi mai repede, însă în acelaşi timp să vrea să prelungească fiecare clipă la nesfârşit.
Până la urmă îşi desprinse buzele de ale lui şi se depărtă câţiva centimetri, pentru a nu se uita în cruciş la el.

Vroia să îi dea tot ce îi trebuia, orice avea să îi ceară îi va da, ceva ce nu simţise până acum niciodată pentru nimeni. Nu era foarte simplu să o faci pe Ivy să îşi pună în pericol propria piele pentru altcineva, însă pentru Kurt avea să o facă mereu.

"Tu măcar ai vreun defect?" întrebă Ivy, zâmbind.

**Kurt F. Malfoy** · 07 Jun 2012, 19:27

Rase din nou,realizand ca asta le lipsise tuturor celorlalte: un punct de vedere foarte bun,pozitiv. Desi stiau amandoi ca uneori putea fi un monstru,Ivy tot venea la el,tot si-l dorea aproape. Ele nu facusera asta. Natalie se departase de el,Callysto niciodata nu-l intelesese,Othilia nici macar nu incercase sa se apropie de el iar Lexie doar traise intr-un vis.Realitatea era aici si realitatea era ca putea fi rau si ca era rau insa si cand devenea bun,era aproape perfect.

'' Sincer,da. Incepem cu faptul ca te ador mai mult decat pe orice zeu cunoscut sau necunoscut. Continuam cu simplul fapt ca nu imi vad viata fara tine si incheiem prin a spune ca sunt oarecum obsedat.''

Obsesia? Fusese intotdeauna obsedat de ea. Pozele pe care le avea in camera erau o dovada clara la fel si biletelele.Fiecare fragment din costumele ei era acolo,fiecare suvita de par pe care ea si-o taiase de cand se cunosteau. Tot ce putu lua vreodata de la ea,luase,si isi hranise pasiunea bolnava pana ce in final Ivy venise singura la el si acele clipe de agitatie si nebunie nu mai avusesera nici un sens.

'' Nu stiu daca pot spune ceva despre tine. Tu clar esti perfecta.''

**Ivy Thibault** · 07 Jun 2012, 20:04

Ivy izbucni într-un râs zgomotos, genul de râs de care persoanele normale se înspăimântau. Noroc că nu era nicio persoană normală în cameră.

"Ph, am o mulţime de defecte," spuse ea. "Primul este că am tendinţa să întârziu mult, ai experimentat asta pe propria-ţi piele. Apoi, e o povară să stai în aceeaşi casă cu mine, pentru că sunt o dezordonată şi o leneşă, asta vei vedea tu mai în colo."

Asta fusese mereu o problemă: şi la orfelinat, şi atunci când locuise împreună cu Mike. Pur şi simplu, nu avea chef să îşi aranjeze mereu hainele atunci când le folosea.

"Ah, da, şi mă enervez repede. Ăsta e defectul meu la interogaţii. Câteodată îi omor din greşeală," chicoti ea.
Îşi dădu seama că era sadic ceea ce tocmai spusese, însă îl cunoştea pe Kurt suficient cât să ştie că nu îl deranja.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn 1 2 3 4 5 Next » //  / tempted to follow

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
1 2 3 4 5 Next »
/ tempted to follow