Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ tes yeux

• OOC: Privat
  BIC:
  
  Intunericul se lasase de mult peste Hogwarts. Singurul lucru alb,aproape stralucitor era zapada sau cate o lumina aprinsa la vreun geam prafuit. In Padurea Interisa,insa,existau mai multe surse de lumina. In nord,un foc aprins. La sud,altul,deasemenea.
  
  Carsten isi lasa pelerina pe creanga unui copac,la uscat. Ultima oara aterizase in mare,printr-un portal iar acum un altul il trimise aici. Trecusera aproximativ 13 ani de cand absolvise. Ce numar norocos,mai ales acum cand realiza ca desi fusese Viperin,nu ajunsese niciodata in Padurea Interzisa. Considerase mereu evadarile ca fiind ceva lipsit de ratiune. Iar el,un om rational,un tip mai de graba chizbuit de cat fricos,se ferise pe cat posibil de orice fel de ...nebunii.
  
  Se ridica apoi de langa foc,mergand inspre sudul Padurii,unde era sigur ca nu el aprinsese focul. O prezenta straina sau vreun pusti care nu avea ce face. Daca era vreunul din cea de-a doua categorie,ar fi meritat o sperietura pe cinste. Daca ar fi fost din prima categorie,si mai ales Devorator,atunci avea toate motivele sa il intalneasca si sa il chestioneze. Nu conta decat sa gaseasca acea persoana.

Deschise ochii si si se pomenise cu fata in zapada. Avea sa o moare pentru ceea ce facuse. Nu era suficient ca nu-l ajutase cu nimic mai si voise sa-l elimine. Era rece, dar acea raceala nu era binevenita, stia foarte bine ca se va imbolnavi daca nu se ridica, dar ceva il tinea lipit de acele cristale munuscule si stralucitoare. Era rece in exterior, iara daca s-ar fi putut masuta tenteratura sufletului ar fi fost o recoare de mormint. Strinse in pumn niste zapada si o facuse sa se topeasca. Fuioare de aburi ieseau pe narile-i dilatate, simti aerul noptii, sau mai degraba mirosul de singe. Nu nu era nici un animal sau altceva plin de singe imprejur. Amintirile lui legate de acel loc aveau culoare alba si mirosul de singe.

Se ridica asezindu-se in fund. Imprejurul oazei lui de zapada imprastiata se intindea o plapuma fina si neatinsa ca si obrazul unei fecioare. Se gindi la un foc, gerul ii inghetase pina si inima. Nu se decisese multa vreme sa-l aprinda, dar pina la urma o facuse. Statea acolo in zapada, fara a simti frigul sau caldura focului. Privirea lui arata la fel de inghetata ca si stelee de pe cer, si doar surisul sadic ce inflorea pe buze semana cu luna noua de pe perdeaua de casmir negru ce se intindea deasupra capului.

• Ramase pe loc in clipa in care dintre copaci se ivi fumul. Ii era oarecum teama de ceea ce avea sa urmeze. Nu ii placea sa deranjeze insa curiozitatea caracteristica il impingea sa se sinucida,pur si simplu. Nu fusese niciodata cel mai sociabil om,de aceea avea de gand sa ramana cat mai putin in acel loc. Trase aer in piept,simtindu-si plamanii lipiti de stern si o senzatie dureroasa ii cuprinse pieptul,in special in clipa in care se apropie de foc si de cel care reusise sa-l aprinda.
  
  Intalnindu-i privirea,se simti intepat de o mie de ace inghetate iar durerea fizica si sufleteasca se amplifica de miliarde de ochi. Avea Nordul inchis in ochi,spre deosebire de el,a carui ochi intunecati pareau a fi pamantul ars de soare. Se aseza langa el,fara a spune nimic. Ii era de ajuns sa ramana acolo,langa el,privind focul.

Simtise o prezenta straine, auzea pasi si o rasuflare de undeva din spate. Realizase ca nu era singurin poaiana, dar asta nu-l facuse sa se miste macar cu un milimetru. Nu se deranjase foarte tare nici cind acea prezenta care nu-l afecta se aseza linga el. Propriul sau univers era distrus incetul cu incetul. Reusi sa sclipeasca si simti raceala pe parte interioara a pleoapei. Sa nu-mi spune-ti ca ati ajuns aici intimplator ca si mine. Era satul de conincidente si de paradoxuri, dorea ceva normal. Din cauza abundentei de mister ajunsese ca confunde visul cu realitatea.

Flacarile se stingeau incet si doar cu o privire si gest reusi sa le readuca inapoi. Ii fusese lene sa mai scoata bagheta din buzunar. Nu intoarse nici o secunda spre strain, dar isi daduse seama din prima ca este barbat, o femeie nu ar fi mers atit de apasat pe zapada. Un vint timp se stirnise facind zapada uscata sa se ridice in vazduh. Fulgii care aveau norocul sa aterizeze pe linga foc erau transformati in picaturi de apa minuscule, minuscule.

• Incepu sa rada cand il auzi. Nu era in firea lui sa rada de orice lucru pe care il auzea dar de cele mai multe ori astfel de comentarii lipsite de ''consistenta'' il faceau sa zambeasca,macar. ''Nu,Zana Maseluta m-a adus aici.'' Tonul sau,atat de sarcastic de obicei,devenise extrem de calm,rece,inexpresibil. Nu il mai privi pe tanar,de teama sa nu faca ceva necugetat. Nu avea chef de un duel,acum. Inca un decedat pe cap,inca un motiv pentru care sa fie trimis in Azkaban,pe langa evadare,ucidere a doi Aurori,minciuna,aparare a unui Devorator. Cel putin sentinta pe viata. Dar acel lord al iernii nu trebuia sa afle toate acele lucruri.
  
  Carsten isi aprinse o tigara,tragand fumul adanc in piept,nestiind daca tanarul era sau nu fumator. Oricum ar fi fost,nu avea sa o stinga de dragul lui. Era una din placerile lui personale pe care si le permitea acum ca ramasese singur. '' Pe tine cine te-a adus? Cumva niste reptilieni,cu o farfurie zburatoare?'' De data asta o spuse pe un ton vizibil ironic,intinzandu-si o mana inspre foc.

Dragut, ii placea umorul. Si unde-i Zina ta Maseluta imi este datoare cu 28 de dolari inca de cind aveam 6 ani. Nu avea simtul umorului dezvoltat, dar daca isi punea mintea la contributie putea sa zica ceva care provoca macar un zimbet. Albastrimea lui se intilnise o steluta de pe cer. Alturi de ea ea mai era inca una, straluceau ambele ca si un tot intreg, de praca erau doi ochi luati de pe pamint si dusi in cer pentru ca el sa-i privesca si sa moara de durere atunci cind isi aminteste cine mai avea semenea ochisori.

Nu, m-a adus surioara mai mica de minuta, doar ca ea este o fantoma. Nu era nimic amuzant in asta, din cauza ei era acolo. Fusese la o clarazatoare care promisese sa-l ajute spre a gasi locul acela in care se vrasase singele ei, insa nu primise nici ajutor si mai fusese atacat pe desupra. Disparuse de urgenta si aterizase acolo....si mai departe se stie.

• Ramase nemiscat pret de cateva clipe apoi zambi larg. '' Te pot ajuta. Ai nevoie de un clarvazator dupa cate mi s-a aratat. Incantat sa fiu angajatul tau,pana ce voi afla ce ai nevoie.'' Il putea avea cu 2 galeoni pe ora. Atat pentru clarviziuni cat si pentru alt fel de servicii. Nu avusese parte de ceva placut de vreo 5 ani,de cand Susanne il parasise pentru fratele sau geaman. Adesea se intreba cum e sa faci dragoste cu doua persoane total identice. Ce diferenta ai simti? Dar asta nu conta,cel putin nu acum.
  
  Ca tot isi aminti de viermele acela de Klaus,trebuia sa joace putin teatru si sa se apropie de tanar.'' Si eu mi-am pierdut fratele. Eram identici. Ne nascusem si crescum in acelasi timp dar... n-a fost sa fie.'' Nu-i ducea dorul prea mult,doar ca nu mai avea cu cine sa-si petreaca timpul si sa se certe,fiind total opusi din punct de vedere comportamental. In ochii tanarul se vedea insa agonie. El tinuse la fetita,probabil. Si probabil fusese ucisa la o varsta frageda. Cu siguranta era mana Intunecatilor. Dar cu ce sa ii deranjeze acest pusti?

Compatimire, regrete, de astea avea parte cind il lua gura pe dinainte. Daca acesta adusese vroba de un clarvazator inseamana ca stia pe unul, sau si mai bine, era unul dintre ei. Am umblat pe unde vrei sa caut macar un indiciu. A fost omorita, stiu ca era o padure, dar care padure, locul din padure...n-am idee. Daca poti sa ma ajuti poti sa-mi dai intrebari. Se uita spre foc si parca miinile singure se intindeau pre el. O arsura usoara il facuse sa stringa pumnul, nu-l ardea focul, nici gerul, dar acea fuziune perfecta dintre foc si gheata care poate convietui in aceeasi poiana era magnifica. Zapada avea luciu metalic din cauza gerului si ardea sub actiunea luminii acelui foc jucaus.

Caldura incepea sa-i acapere degetele care innaintau spre centrul rugului, nu se temea de arsuri, facuse chestia aceea si inainte . Desfacuse palma si cursese o cantitatse mica de apa. Erau citva fulgusori culesi de pe jos. Avea acel obicea de a tine in mina cit mai multa zapada iarna, uneori putea sa iasa doar in pantaloni scurti si in camasa cu minicile scurte si sa atea ore intregi in zapada. Cu toate acesta, insa ura iarna..nu-i placea gheata.

• Il asculta cu luare aminte,apoi ii prinse mana in clipa in care il vazu indreptandu-se inspre foc.''Atunci,daca incerci sa te razbuni,ai face bine sa reusesti cat mai esti in viata. Ai grija de tine,copile. Cat despre padure..hai sa incepem de aici.'' Se ridica intr-o pozitie verticala,simtindu-si patruzeci la suta din corp complet amortit. Daca ai fi fost un criminal,unde ti-ai fi dus victima? In cea mai indepartata si intunecata parte a unei paduri. Adica in Nord,de unde venise el.
  
  Isi simti din nou plamanii lipindu-se de cutia toracica si incepu apoi sa tremure. Dar nu era un tremur specific starii de frig. Venea strict din cauza unei noi viziuni. Dupa ce mintea i se limpezi din nou,genunchii incepura sa ii cedeze astfel incat cazu in zapada,injurand scurt. Era imposibil...atat de aproape..Si totusi...

Nu intentiona sa se razbune, deja o facuse, il ucise pe calaul micutei Fiolina, doar ca acesta nu-i spusese unde a varsat singele ei si nici nu reusi sa se vire in capul lui inainte ca acesta sa dea ortul popii. Zimbi sarcastic cind i se spuse copile. Fata de domnul in cauza era un copil fireste. Retrase mina si o puse in buzunar unde isi pastrase caldura furata de la foc pentru mai mult timp. 'Unde ai murit, ingeras?' intrebarea aeea traia in el deja de doi ani, dar nu o putuse inchega sa o transmita prin cuvinte, mereu o transmitea prin emotii, entimente, fapte, dar nu si prin parti morfologice.

Se indeparta de domnul cu pricina, pornirea lui serioasa il dusese spre ideea ca avea darul de a vedea. Observa starea aceea de tremurat si realiza ca vedenia aceea micuta facuse lagaura cu domnul vede tot mai repede decit el inchidea ochii. Fiolina, nu chinui universul, dai numai batai de cap.' Ii placea sa o mustre in gind, avea vaga impresie ca-l putea auzi acolo, departe unde era ea impreuna cu sfintii ei sau micutii demoni ca si dinsa. Nu fusese chiar cumintenia, cuminteniilor, dar fusese o fire gingasa, neatinsa de tot si de toate, era captiva in bula ei de sapun de culoare violet si cind bula s-a apart ea aceazut si s-a lovit de cele mai ascutite bucati de granit.