Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ tes yeux

• Se reaseza pe verticala,fixandu-si privirea asupra orizontului,fara a ii da foarte mare importanta pustiului de langa el. Mainile inca ii mai tremurau,atat din cauza socului cat si a frigului asa ca le puse in buzunarele hainei,incercand sa se calmeze pe cat posibil. Ii facu semn sa il urmeze,incepand apoi sa isi miste picioarele pentru a gasi ceea ce cauta dar si pentru a se incalzi.
  
  Uneori soarta ii lovea pe cei care nu meritau,alteori stia unde sa arunge banutul din argint,otravit : fix in fruntea acelor monstrii care distrugeau pe toti cei din jur. Nu era sigur,dar banuia ca o astfel de creatura o ucise pe micuta. Nu intelegea de ce se avantase in aceasta misiune ciudata. Nu fusese vreo ruda de-a lui si de abia de-l cunostea pe acest baiat de jumatate de ora. Important era ca o vazuse pe fetita si panglica pe care o purtase in par,atunci. Panglica care ii mangaiase fruntea cu aproape doua ore in urma. '' Violet. Precum cerul la asfintit,precum razele soarelui in clipa in care moare,spre a renaste a doua zi. Violet,ca buzele unui decedat. Panglica ei avea aceasta culoare,asa-i?''
  
  Crezuse ca era a unei eleve de la Hogwarts la inceput. Dar apoi realizase ca era prea micuta,prea potrivita pentru un copilas,lucru care determinase viziunea,starea de rau in care inca se afla. I se facea groaza cand se gandea ca obiectul unei moarte ii atinsese fruntea,incalzind zona tamplelor. Si realiza ca poate copila il trimise langa acel foc,spre a-l ajuta pe fratiorul disperat.

'Nu ma asculti nici o data!'
'Ups! Panglica!'
'Care panglica, Fiol, spune lamurit.'
'Aceea din parul meu.
'Fiol, Fiol, Fiolina!

Habar nu avea despre ce fel de panglica ii spusese fantoma lui dulce. Se trezise cind barbatul o luase inainte si acum pricepuse ca gestul acela evident fusese o chemare. Nu realizase nici cele mai banale si elementare lucruri cind duhul ei nimerise in capul lui. Ii calaca pe urme srainului care fusese amabil sa se vire in ceva foarte dubios ca si asta.

Probabil, nu tin minte sa avut panglici de alte culori. Fiolina si violetul..o combinatie de tandrete, dulceata si raceala. incepea sa i se limpezeasca capul. Vizita ei spontana il facuse sa piarda notiunea vietii, nu doar al timpului si al spatiului. Daca fata mai avea de gind sa stea aici si sa nu treaca de cealalta parte, in lumea mortilor, atunci avea personal sa o ia de minuta si sa o duca acolo.

• Ajunsera in dreptul copacului langa care Carsten statuse cu cateva ore in urma. Dupa cum prevazuse,panglica se afla exact acolo,asa ca nu dura mult pana ce barbatul se catara si o lua de pe creanga in jurul careia se afla infasurata. O intinse pentru a citi ceea ce era scris pe partea interioara dar chiar atunci simti o dorinta inexplicabila de a isi lega acea panglica in jurul incheieturii mainii.
  
  Dupa ce se asigura ca facu un nod rezistent,se intoarse inspre tanar,zambind. Privirea ii era calda,jucausa,ca a unui copil. Mainile se indreptara inspre umeri si fata,stramband din buze cand simti senzatia de uscat si ascutit oferita de parul facial. Mormai ceva,apoi se apropie de baiat. '' Arty,in sfarsit! Nu credeam ca ma vei gasi! Oricum nu ti=am oferit cine stie ce indicii.'' Vocea lui avea ceva foarte melodios,dulceag. Aproape ca se schimba,avand un ton usor feminin,dar nu dura mult caci dupa cateva clipe simti ca isi revine. '' Cred ca surioara ta se joaca putin cu mine,daca intelegi ce vreau sa zic...''

Incepu sa tremure, era aceeasi panglica pe care i-o cumparase si pe care Fiol brodase frumos lozincul lor. O dorinta nebuna de a poseda acea bucata de material lucioasa ii cuprinse fiecare particica din corp. Ii venisera in minte toate amintirile pe care le avea legate de fisia data. Fusese primul lucru pe care-l cumparase din banii lui proprii, ii promisese ca ii va cumpra ceva din banii lui si ii luase panglica atunci cind ea se uitase la ea vrajita. Fericirea car o cuprinse atunci cind i-o inmina era molipsitoare. acela era lucrul la care Fiol tine cel mai mult. Era doar o bucata de material simplu, dar insemnase mult pentru acea fire dulce.

Pot sa vad si eu panglica? Nu astepta raspunsul ci se duse si inceraca sa o dezlege de pe mina lui. Acel om nu avea dreptul sa ia lucru in care sa ascundea sufletul Fiolinei. Auzise acea voce stranie i se pare ca Fiol este aproape, nu era in nici intr-un caz in capul lui. Da se joaca... dezleag-o! Intre acele fire de matase impletite strins se ascundea duhul fetei. Trebuia el sa ia panglica, el trebuia sa cada prada ducetii ei, nu acel necunoscut. El era fratele cel iubitor si doar el avea dreptul sa simta caldura acelui suflet.

Avea bagheta in mina, singur nu stia cind si cum o scoase in buzunarul mantoului. Lansase o vraja de atac,dara ceasta dadu gres, din nou.

• Isi simti corpul tras intr-o parte,ca si cum ea i-ar fi controlat miscarile. Nu putea vorbii. Vocea era intr-adevar a lui insa cuvintele pareau a fi ale tinerei. Tot ce putea simti,tot ce putea dori era numai sa lanseze o alta vraja,impotriva lui Artimei. Intr-un fel,dorinta venea ca o masura de auto-aparare,pe de alta parte era ceea ce Fiolina ii dicta. ''Serpentsortia!''
  
  Un sarpe urias isi facu aparitia,indreptandu-se amenintator catre Artimei. In ciuda faptului ca Fiolina il iubise pe fratele ei,la contacul cu psihicul si fizicul lui Carsten, toate acele sentimente capatasera un sens opus,astfel incat acum,mai ales dupa atac,Carsten simtea cum ura pentru tanar ii umplea venele. Tocmai de aceea nu se sfii sa adauge.'' Protega Totalum.'' Avea de gand ca duelul sa dureze si tocmai de aceea ar fi preferat ca deocamdata sa se stie in siguranta.

Era stilul ei de lupta, mereu incepea cu un srape, specific viperinilor, mai ales a celor in a caror vene curge singele lui Salazar. Fetita se juca cu focul, stia foarte bine ca ea nu o face pentru al distruge ci pentru al lua cu ea. Ii spusese asat de mai multe ori. Poate ca din cauza asta ea nu trecea dincolo de voal. Stia ca ei nu-i este frica de moarte, nu realizase inca ce este aceasta. Cinva ii spusese sa se duca in partea cealalta, daca nu o va duce singur de minuta. Se pare ca ea luase prea in serios cuvintele lui. Cum putea sa o duca de minuta in lumea fantomelor fiind viu, doar prin moarte putea sa ajunga la ea. Fiol, vrei sa vin la tine in vizita sau sa ma iai cu totul linga tine. Posesiva micuta ce esti.

Creatura aceea micuta chiar era posesiva toate iubitele lui il paraseau foarte devreme din cauza ei si dupa ce a murit ea, toate nimereau la casa de nebuni. Nu-i placuse sarpele ei veninos, dar nici nu avea de gind sa lupte, doar scoase citeva vorbe , suieraturi, soapte si reptila se dusese undeva inspre padure, inaintind pe zapada alba si lucitoare. Ai uitat de talentele mele?Obscuro Nu fusese aleasa la intimplare acea vraja, intuneca cimpul lui vizual ca mai apoi sa-l poate pune la pamint pe domnul posedat de un drausor impelitat. Spera ca sa sa nu fie prea neplacut contacul cu zapada sa fi fost puf de lebeda pe pamint avea sa fie alta treaba. Ii tinea stins la spate miinile si bagheta care-l atacase pe Arty zburase undeva sub copacul din care fusese culeasa panglica.