Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani

1 2 Next »

/ The atack !

Just me , Lifaem de Bluwin si Alessandra R. Light

Cerul incepea sa se intunece tot mai mult cu trecerea secundelor si a minutelor , simultan cu miscarea inceata a soarelui de la Est la Vest . Era .. trist , atat ca se termina ziua , inca o zi pierduta din viata viperinei , inca o zi ce o facea sa devina mai constienta de sine , cat si bine , caci , urma sa vina seara , momentul preferat al fetei . Zambise vag si se asezase la marginea unui copacel pierdut si singur din mijlocul campiei . Era singura , la cativa kilometrii departare de sanctuarul Dragonilor . Nu avea habar de ce ii venise dorinta de a venea ciudatele creaturi uriase , ce isi bateau joc de omenire . Dar .. decat sa ii suporte pe parinti , prefera asta .

Oftase trista , amintindu.si de prima ei intalnire cu sora ei . Isi suflecare maneca neagra de la antebratul stang , pana la cot , dand la iveala un desen bine conturat al unei .. pantere . "Kiara . O sa am nevoie de tine in curand . Pff , pe unde o umbla tigroaica aia de sormea ? " Nu voia sa o aduca si pe dansa in acel loc . Stia ca avea ciuda pe acele creaturi , desi , pe Green , o faceau curioasa si ii sporea seninatatea . Se ghemuise , punandu.si capul pe genunchi , iar parul verde ii curgea ca o cascada pana la iarba de aceeasi culoare . O pala de vant cald o facea sa adoarma si .. incet incet , ploapele ii alunecau , pana se inchisesera complet ...

M-am apropiat incet de Eliza. Iarba scotea sunete infundate sub pantofii mei si sub labutele negre ale lui Maurice. -Cerul de amurg...copacelul si Eliza- mi-as fi dorit sa inghet acest cadru misterios pentru totdeauna intr-o fotografie in albumul meu... Am continuat sa ma apropii pana am ajuns in raza auzului Elizei. Era foarte posibil sa ma fi auzit dar am continuat sa merg pe la spatele ei. Cand eram exact langa ea i-am pus mana rece pe umar.
-Eh, frumos peisaj nu?

"Primele tale luni nu au mers prea bine." Isi spuse in timp ce lovi cu piciorul o piatra nevinovata. Isi dadu parul lung si negru din ochi, pentru ca-l enerva sa nu vada drumul din fata lui. Ajunse, cumva, nu stia cum, in Sanctuarul Dragonilor. Daca urma sa dea nas in nas cu animal de asemenea marime, nu-i pasa. Pana la urma, fusese curios sa vada asa o fiinta nobila in carne si oase. "Si daca imi va fi dat sa mor?" Se intreba pe el insusi in timp ce isi continua drumul alene si fara chef. Nici nu observa pe cei din jurul lui. Era predispus sa imbratiseze ceva tare si care ar fi lasat cu siguranta urme mai adanci sau nu. Putea sa cada intr-o prapastie si nu ar fi observat. Dar mai conta? Se opri brusc, de parca chiar se lovise de un perete invizibil si isi largi nodul de la cravata cu galben si negru.

Se ridicase imediat in picioare , ambalata si suprinsa , ducandu.si imediat mana in buzunarul robei cautandu.si bagheta . Stupefiata , isi daduse seama ca nu era nimeni alta decat Alessandra , o prietena veche de ani de zile . Zambise senina si cu cealalta mana , dreapta , isi trasese maneca peste semn si rostise incantata .
"Neata! Ce te aduce pe aici ? Si ... hey Maurice! " spusese acesta si intinsese mana spre pisica neagra , aplecandu.se spre el , si atingandu.i blana moale si neagra ce o facea sa se simta mai bine , ca si cum era a ei . "Las' ca ne vom vedea noi in curand " , ii murmurase la ureche .

"Ahm..si da Aless , ca sa iti raspund la intrebare . Insa , mna , ce sa zic . Nici macar nu eram atenta la el . Visam , cum stii tu intotdeauna ." Isi luase privirea de la aceasta , intorcand.o in toate partile , contempland peisajul mirific al apusului . "Asa o splendoare!" reusise ea sa isi spuna . Undeva , la cativa metri departare , zarise o silueta a unei persoane suple , singuratice , cu un par negru ca abanosul .
"Cine o fi ?" intrebase nesigura .

-Unde? spuse rozalia incercand sa gaseasca punctul unde privea verzulia. Isi puse mana streasina la ochii albastri ce sclipeau ca safirele-stea in lumina difuza a apusului.
-E clar o silueta de baiat. spuse privind foarte atenta. Dar nu pot spune exact cine e; e prea departe pentru privirea mea. Maurice isi stapani un pufait. Atunci am incercat o lentila din Cristalul-Felinei ca sa vad mai departe.
-Oare...o fi baiatul pe care l-am vazut pe peronul 9 si 3/4?

Le-am privit putin pe cele doua, apoi mi-am lasat ochii s acada in pamant. De parca varfurile pantofilor erau mai interesanti decat cele doua care s-au uitat la mine. Dar, nu-mi pasa prea mult ce credeau depsre mine. Pentru ele, probabil eram doar o umbra care va trece ca toate celelate prezente insignifiante. Am oftat usor, delicat si neauzit, dar am mai ramas acolo, la apus. Era placut sa fii scladat in lumina atat de dulce si rosiatica. Era ca si cum ai fi innotat intr-o mare fara sfarsit si sangerie.
Eh...
Spun soptit de parca ar fi putut sa ma auda si sa-mi raspunda. Dar, era biologic vorbind, imposibil de realizat. Mi-am dat niste suvite negre si incatanate pe spate, ca sa nu ma mai sacaie si m-am intors cu chipul spre apus, ca sa mangaie si aceasta parte a corpului.

O senzatie ciudata o facuse pe viperina sa isi duca mana la burta , strangandu.se si ghemuindu.se tot mai mult . Se incruntase tot mai mult , niste cute ciudate aparandu.i pe fruntea ei senina .
"Propun sa mergem la el . O stare stranie vine din partea lui si nu inteleg de ce . "
Ura sa aiba de a face cu astfel de mistere. IAr acel baiat , patise el ceva de pusese o astfel de aura neagra in jurul lui . Ramasese intepenita locului , cu ochii atintiti asupra lui , si cu greu isi miscase picioarele . PArca erau din plumb , si nici ca nu vroiau sa se puna in miscare . De parca nu mai avea deloc sange in vene .

"What the .. ohh . Nu am mai patit asa ceva in viata mea ! Haideti azi !!! " tipase viperina nervoasa si dandu.si cativa pumni picioarelor . Desi durerea era de .. neinchipuit , izbutise . Aproape ca se pusese pe topait in sus de bucurie .
"Acum..sa mergem ! " si cu o ultima privire adresata cercetasei , o luase la mars , la vale , alunecand , cu adidasii ei cu talpa subtire , pe iarba umeda . Din nefericire , pierduse controlul picioarelor si hait ! Aluneca in panta , fara sa mai puna vreo frana si culmea! nu avea nici cea mai vaga idee cum sa o fac si ... poc! se ciocnise in ceva moale si parfumat , lovindu.se la nas .

Cand am vazut-o pe verzuie ca porni pe iarba si se apropia atat de hotarata de mine, am simtit nevoia sa ma ascund undeva sau sa ma fac atat de mic incat sa dispar. Totusi, figura ei din ce in ce mai apropiata mi se parea cunoscuta. Dupa cum era imbracata, era o viperina. Se vorbea pe la colturi cum ca ar fi cei mai rai, dar eu nu credeam asta. Cu totii suntem persoane ce merita atentie pentru ca ne purtam intr-un anume fel si Casa din care face parte nu trebuie sa ne puna o eticheta. Dar, tot nu m-am miscat. Eram curios sa vad daca va reusi sa cobboare pe iarba fara sa cada. Dar, exact cum presupusem, aluneca si si se apropie de mine cu mai multa viteza pana cand nu am mai putut-o evita si cazu peste mine. Si ne-am trezit amandoi pe pamant, murdari de praf si ea peste mine.
-Fichu...Te doare ceva?
Intreb pe acel ton bland cum imi placea sa folosesc cand vorbeam cu altii. Asta imi dadea un aer inocent, cum vroiam sa pastrez si ma facea mai placut. Parfumul meu de levantica se amesteca cu al ei formand o aroma noua, unica si diferita.

Se rosise speriata si se ridicase imediat de pe baiat , aplecandu.si capul , crezand ca varfurile de la adidasii ei nenorociti , acum verzi , erau mai frumosi decat stelele si cerul ei preferate . "Ce.am facut ? Am innebunit de tot ! Nenorociti de adidasi ! " Injura incaltamintea ei , prost dispusa si incapabila sa rosteasca vreun cuvant . Din cand in cand isi mai ridica capul , dar , spre nefericirea ei , daduse ochii cu privirea baiatului , care , se ridicase in picioare , si culmea !!! Era mai inalt decat ea , lucru ce ea nu suporta defel .

Indispusa , si vrand sa nu se comporte ca o fetiscana , isi ridicase capul sigura pe sine si ii raspunse privirii baiatului , apoi la intrebare , pe un ton nesigur , dar clar , si trist .
"Ahmm..sunt bine , " zise ea in timp ce se freca cu mana stanga la antebratul drept , in sus si in jos .
"Dar tu ? Mai mult tu ai avut de a face cu o lovitura groaznica . Ti.am rupt .. eii bine , ceva ??

M-am ridicat dupa ce am scapat de 'greutatea' in plus si mi-am scuturat delicat praful de pe mine. Am privit-o curios pentru ca se introsise. Eram doar cu putin mai inalt decat ea si speram ca asta sa nu o deranjeze. Cunoscusem tot felul de persoane si unele se simteam complexate din cauza asta, dar nua veam ce le face. Nu puteam deveni mai scund pentru a se simti ei bine.
-Nu am nimic, multumesc. Dar tu nu esti bine.
Spun serios, asemeni unui doctor ingrijorat pentru pacientul lui. Ma simteam vinovat, ca ea cazuse si se lovise. Dintr-un motiv sau altul, o fascinasem si vroia sa afle probabil ce cautam acolo si de ce eram atat de abatut.