Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ The best training

Danzel isi lua bagheta de pe pat si pleca spre camera necesitatii. Tatal lui ii spusese despre ea fix inainte sa intre in tren. Asta si sutele de secrete ale Hogwarts-ului. Putea sa scrie o carte despre asta, insa sigur ii lipsea o pagina, Camera Secretelor. Harry Potter putea sa il ajute sa scrie toata cartea, insa tot ce ii trebuia era sa il vada Danzel cu Potter. Daca se intampla asa urmatoarea zi tatal lui era sigur gasit agatat intr-un copac cu un carton in mana pe care scria "Va rog scuipati" .
"Ahhh.."sopti incet Danzel
Pe una din scari plutea incet Peeves.
"Firar, asta e tot ce imi trebuia"sopti el iar
Si-a scos bagheta si a indreptat-o catre o torta de mai jos, de la o scara care ducea spre sala mare.
"Wingardium Leviosa!"
O tranti de cateva ori de perete dupa care ii dadu drumu'. Peeves trecu printr-o scara si inca una, si alta si ajunsese acolo. A vazut ca nu e nimeni asa ca isi continua drumul catre cine stie unde. In acest timp Danzel mergea usor catre Camera Necesitatii unde urma sa se antreneze.
Ajunsese de abea la etajul trei, trecea pe langa clasa de farmece cand dintr-un tablou ii aparu in fata Peeves.
"E pe hol!!! E pe hol!!! Elev..." incepu Peeves sa strige neapucand sa termine
"Silencio!"apuca Danzel sa faca vraja, sperand ca inainte sa auda cineva.
Acum trebuia neaparat sa se grabeasca, asa ca incepu sa fuga pana la etajul sapte. Peeves il urmarise cam pana la etajul sase, plecand dupa.
Usa invechita aparuse in fata lui dupa cateva incercari esuate. Danzel deschise usa, care scartaia din toate puterile, cat de incet putea. Tot ce ii mai trebuia era sa se intoarca Peeves care sa tipe si el ca din gura de sarpe "E pe coridor noaptea!!!"
Inauntru era deja cineva...

Ema isi inchise ochii, incercand sa se concentreze.
" Bine... Poti sa faci asta... Ai mai facut-o de o gramada de ori... Sigur poti si acum..." murmura pentru sine, incercand sa creada fiecare cuvant pe care il spunea.
Isi ridica bagheta deasupra capului, intr-o miscare eleganta si usoara.
" Leoth bridd" sopti Soimeanca si isi deschise ochii.
In camera semi-intunecata, pasarile de lumina, mici si albastrui, straluceau cu putere. Tanara le urmari cu atentie, numarandu-le. De data asta erau doar trei, insa zburau destul de normal, trasand cercuri larg in jurul fetei. Zambi usor si isi intinse palma stanga in fata, incercand sa le dirijeze dupa voia ei. Una dintre pasari i se aseza pe mana. Era o senzatie stranie, caci nu era nimic solid in ele. Era ca un curent cald de aer... O gadila.
Ii erau simpatice, asa mici si efemere. Pentru o clipa, se intreba daca le poate da alte culori, insa ceva ii spunea ca, indiferent daca asta era posibil sau nu, Ema nu o va face. Ei ii placea albastrul. Si poate ca din cauza asta pasarile vrajii ei erau asa. Poate ca nu era ca la patronus, unde toti aveau aceeasi culoare.
Se auzi un scartait usor, insa Ema il ignora cu desavarsire. Trebuia sa se concentreze, altfel pasarile se vor narui. Si ea tocmai din cauza asta venise in Camera Necesitatii: pentru ca avea nevoie sa lucreze la vraja fara sa fie intrerupta. Trebuia sa fie capabila sa o tina cat mai mult. Senzatia ca era urmarita puse stapanire pe ea. Se incrunta, iar pasarile disparura. Mai multe lumanari se aprinsera, luminand camera complet. Ema se intoarse pe calcaie, cu bagheta ridicata spre noul venit.
Ha! Era doar un elev. Expresia i se relaxa, iar ochii verzi il cercetara cu atentie. Isi cobori bagheta.
" Imi cer scuze... Am crezut ca esti altcineva" murmura ea.

Danzel a ramas uimit o clipa, fermecat de frumusetea acelor pasari create de o simpla vraja. O simpla bagheta, dupa care cateva cuvinte si o raza de lumina mica, dupa care puff! frumusetea nemarginita e creata.
Si-a facut curaj sa intre, incercand sa inchida usa cat mai incet, sa nu opreasca concentrarea fetei, insa l-a vazut oricum. Se speriase sigur, si de aceea nu a bagat in seama amenintarea cu bagheta.
"Astepti pe cineva?"a intrebat-o Danzel
"Nu, dar am crezut ca esti cineva de la Viperini"ii raspunse ea usor oftand
"Ok, sper sa nu te deranjez, voi fi putin mai in fata exersand pe manechine"
Fata nu i-a mai raspuns, stiind probabil ca era inutil sa ii mai zica si "Ok".
Danzel alesese unul dintre manechine care credea ca era mai rezistent si mai durabil, nu vroia sa aleaga unul pe care sa il distruga doar cu un "Stupefy" in plus ca avea nevoie de unul care sa se miste, vroia neaparat sa invete o vraja de impietrire.
"Expeliarmus!" si manechinul se loveste de perete dupa care incepe sa se legene in stanga si in dreapta "Pietrificus Totalus!" dar degeaba, manechinul nu se oprise
Oricum Danzel nu se astepta sa ii reuseasca din prima, dar renuntase pentru ca mereu trebuia sa faca manechinul sa se miste. Danzel dadea vina si pe camera prost luminata, candelabrul care se legana si ii distragea atentia si multe alte chestii. Danzel auzise usa iarasi scartaind.
"Probabil fata pleaca" gandi el
Indrepta bagheta spre candelabru si spuse:
"Reducto! Acum nu o sa mai deranjezi pe nimeni! candelabrul se sparse si mii de bucatele se intinsera pe podeaua albastra sarind din ce in ce mai putin ca niste margele
"Am ajuns bun la vraja asta daca am inceput sa le sparg in bilute, nu? isi spuse Danzel

Ema se retrase langa peretele cu usa. Se aseza pe un scaun din colt si incepu sa se joace cu un fir de lumina facut cu bagheta. Era asemanator cu un lichid stralucitor, iar Soimeanca incerca sa-i dea o forma, trecandu-l mereu dintr-o palma in alta. Ocazional, arunca cate o privire spre baiatul ce intrase, urmarindu-i in tacere antrenamentul. Intr-un fenal, lumina prinse forma unui dragonas mic care se ghemui in palma ei facuta caus. Scoase un cascat fara sunet si-si puse aripile pe langa trup.
Lumina din camera vibra. Doua secunde mai tarziu, candelabrul se prabusi zgomotos, lasand incaperea luminata doar de cateva lumanari de pe marginiea. Ema asculta sunetul bucatilor de sticla lovind podeaua si isi puse dragonasul luminos pe umar.
" Depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile" se trezi raspunzand la intrebarea baiatului, desi avea senzatia ca nu-i era adresata.
Tanara se ridica si se apropie de mijlocul camerei, pasind printre bucatile sparte de pe podea. Isi roti bagheta de cateva ori, iar mai multe sfere de lumina aparura de-a lungul peretilor. Erau stabile, luminau bine incaperea. Ema incepea sa creada ca se pricepea la vrajile legate de asa ceva. Cu o alta rotire, stranse ramasitele candelabrului si le muta in colt.
" E mai bine daca nu e nimeni nevoit sa calce in cioburi sau sa alunece pe bilute" dadu ea calm explicatia, chiar daca tanarul astepta sau nu una. " Ema Snow, apropo." se prezenta si intinse mana prieteneste.

Si Danzel intinse mana si spuse:
"Danzel, Danzel Norman."
Ema se indrepta incet inapoi spre locul in care statea si inainte.
"Faci parte din Ordinul Phoenix nu?"o intreba Danzel, dar aceasta nu raspunse, probabil nu a auzit
Danzel incepu un "duel" cu manechinul, unele vraji erau reflectate de manechin si asta incepu sa il enerveze. Oricum manechinul deja nu mai avea maini, ce sa mai zic de bagheta, capul era pe cazute asa ca Danzel se hotărî sa ii dea lovitura finala:
"Reducto!"striga Danzel si manechinul se facu bucati
Se puse jos si se uita imprejur neavand ce face. In camera asta chiar era orice, si nu stiu daca te ajutau la ceva. Era un dulap vechi.
"De ce ai tine un dulap intr-o camera ca asta?" se gandi Danzel
Se grabi sa il deschida, dar era incuiat.
"Ahh, ce plictiseala, asta antrenament? Uite am inceput sa vorbesc si singur!" isi spuse Danzel
Isi puse bagheta in roba, isi aseza putin roba si dadu sa plece, dar din spate cineva il striga.

Ema ingheta in loc. Cumva tocmai o intrebase daca face parte din Ordin? Prefera sa nu-i raspunda. Inca nu stia ce-i poate pielea. Asa ca Soimeanca se prefacu preocupata de micul dragonas luminos. Poate ca trebuia sa-i dea un nume. Avea o moaca de... Nigel. Un bot mic, rotunjit, lipsit de gura, si ochi mari fara irisi si pupile, complet albi.
Tanara isi ridica usor privirea, la timp ca sa vada manechinul distrugandu-se. Era curioasa. Isi dorea sa stie de ce venise Danzel in Camera Necesitatii ca sa cafteasca niste manechine. Daca era dupa ce spunea el, probabil ca totul tinea de antrenament. Isi ascunse zambetul, amuzata de notiune. Asta nu putea sa fie numit antrenament. O stia pe propia piele. Se antrenase in prostie cu manechine si reflexii vrajite cu multi ani in urma, dar niciun antrenament nu te pregatea pentru ce intalneai pe teren. Ea nu stiuse asta initial. O costase grozav. Si chiar daca invatase aceasta regula nescrisa, tot o mai patea ocazional. Asa cum se intamplase in Dublin. Ema se uita la cicatricea scurta de pe deget, insa gandul ei era indreptat asupra celei de pe umar. O amintire constanta a timpului petrecut in Dublin.
Baiatul se indrepta cu rapiditate spre usa. ' Asa repede?' isi dorise sa-l intrebe.
" Danzel" striga Ema scurt, calma, fara a se misca din loc. Isi intoarse privirea spre el, ii zambi politicos si se ridica din scaun, facand dragonul sa dispara cu o fluturare a mainii. " Daca iti doresti putin exercitiu, poti oricand sa intrebi" ii zambi ea.

Danzel a stat un pic pe ganduri, ii prindea bine un duel, dar nu mai putea petrece timpul cu un membru din Ordinul Phoenix. Nici el nu stia de ce era asa sigur ca face parte din Ordin.
S-a intors si i-a raspuns:
"Vrei sa zici, ca un duel? Probabil, dar esti cam fata..."ii zambi Danzel si hotari sa plece
Puse din nou mana pe clanta rece, apasa, si usa scoase iarasi un scartait infernal in timp ce el impingea cat de incet putea. Usa nu era facuta foarte bine, in cat daca te chinuiai putin puteai sa treci prin ea. Cateva rasete se auzi pe hol, ca de fantoma. Danzel scoase putin capul, dar nu era nimeni asa ca hotari sa iasa. Ajunse deja la jumatatea drumului cand se auzi al doilea raset. Danzel fugi inapoi in camera stiind ca acela era clar Peeves inainte ca usa sa dispara. Intra, inchise usa la loc cat de incet putu si se aseza langa Ema.
"Deci, ce misiune avem azi?" ii spuse fetei ramanand uimit de ce a putut zice.

Se incrunta spre el. Era cam fata. Ha! Daca ar avea pustiulica macar un indiciu prin cate trecuse ea! Cu cati se luptase si cat suferise. Ema putea sa fie o fata slaba si putin cam palida, insa se putea transforma cu usurinta in neiertatoarea de acum un an. Putea sa ucida fara regrete. O facuse de cateva ori.
Isi incrucisa bratele la piept, urmarindu-l pe baiat cu o privire rece. Pleca. Chiar pleca! Lasul... Era un baiat, iar in mod ciudat, baietii chiar credeau ca puteau servi pe tava scuza galanta oricarei domnisoare. O prostie! Chiar era curioasa sa afle cate fete inghiteau de fapt poanta asta seaca.
" Misoginul" sopti ea camerei goale.
Se intoarse linistita spre scaun si isi roti bagheta. Dragonasul aparu iar.
" Bine, Nigel, hai sa te facem putin mai mare" murmura incet, pregatindu-se de o alta vraja.
Capul Emei se indrepta brusc spre usa cand cineva intra. Danzel. Se abtinu sa nu-si dea ochii peste cap. In schimb, ridica o spranceana spre el. Misiune? Oh, in numele lui Merlin, doar nu vorbea serios? Isi scutura usor capul.
" Ei bine, Danzel" incepu ea, accentuandu-i numele. " Depinde la ce vrei sa lucrezi. Atac sau aparare?"
Intreba pe un ton calm, insa ochii i se micsorara suspicios. Ce era in neregula cu tipu' asta?