Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ The Boulevard of Broken Dreams

**Isolde du Maurier** · 19 Nov 2011, 11:57

India ajunse la masa, cand isi dadu seama ca Ronnie nu era cu ea. Se uita la masa vrajitorilor, si o vazu pe viperina stand acolo, incercand sa se elibereze din stransoarea unuia dintre ei. Ravasita, nu stiu ce sa faca, insa se aduna si isi aminti de un blestem, un blestem foarte vechi, folosit de vrajitorii din Evul Mediu, invatat dintr-o carte veche si roasa de timp din Sectorul Interzis. Nu mai stia cum functiona, dar era singurul care ii venea in minte. Sopti incet cuvintele acestuia, foarte incurcate si in finlandeza, insa vrajitoarea reusise sa le memoreze. Imediat ce blestemul fu aruncat, toti cei asupra carora se indreptase acest ciudat blestem fura imobilizati.
" Oh, Doamne!", sopti India si se repezi la Ronnie sa ii elibereze mana. "Esti bine?", spuse ea, uitandu-se ingrozita la pata vinetie de pe locul unde fusese stransa.

**Veronique A. Dupont** · 19 Nov 2011, 19:35

India arunca un blestem asupra vrajitorilor, lucru care o mira pe Ronnie. Nu stia ca fosta cercetasa se ocupa cu astfel de magie, mai ales, nu stia ca ea cunostea o limba atat de grea precum finlandeza. Inca ma stiu ceva, isi zise in gand multumita de sine ca inca mai cunostea limbile nordice pe care mama sa o obligase sa le invete cand era mica.
Blestemul Indiei ii imobiliza pe barbatii imbrcati in mov, iar viperina se putu desprinde din stransoarea sefului lor. Ii zambi in semn de multumire vrajitoarei si apoi isi indrepta privirea catre mana sa. Locul in care barbatul o apasase era invinetit, iar fata abia ca-si mai putea simti acea portiune.
'Sunt bine' spuse ea ezitand pentru ca nu putea sa-si miste mana deloc. 'Cred ca ar trebui sa plecam' continua ea si ii facu semn fostei cercetase s-o ia in fata sa pe usa.

**Isolde du Maurier** · (This post was last modified: 19 Nov 2011, 20:47 by Isolde du Maurier.)

"Si eu cred la fel", spuse ea, uitandu-se la oamenii mobilizati. "Blestemul nu dureaza mai mult de un sfert de ora, asa ca...", continua ea, indreptandu-se spre usa. Il vazu pe omul care le servise mai devreme, si isi dadu seama ca se afla in puterea blestemului Imperio. Se gandi cu regret ca il lasa acolo, dar pana la urma nu avea ce sa faca, si deschise usa, iesind in ploaia marunta de afara. Isi puse pe cap gluga, uitandu-se dupa Ronnie, pentru a fi sigura ca nu o mai prinsese nimeni si ii spuse, cand ajunse langa ea.
" Trebuie sa ne pierdem urma, inainte ca blestemul sa se ridice si vrajitorii aia sa fie din nou mobili. Nici nu stiu ce mi-a venit sa-l arunc pe ala, dar altul nu-mi venea in minte.

**Veronique A. Dupont** · 20 Nov 2011, 15:50

Cercetasa avea dreptate, asa ca Ronnie o urma. O luara impreuna pe niste stradute mici si intunecate nestiind unde aveau sa ajunga. Viperina nu vroia sa admita, dar ii era frica. Ar fi vrut sa n-o fi intalnit niciodata pe India in acea strada pentru ca, astfel, in acel moment s-ar fi aflat in patul sau inchiriat de la han. Probabil ca vrajitorii ar fi gasit-o si acolo, dar nu-i pasa, vroia sa scape de acel cosmar. Sa fuga. Exact acel lucru facea, fugea ca o nebuna prin ploaia torentiala de afara sperand sa gaseasca linistea intr-un loc bine ascuns.
Se opri brusc in dreptul unei vitrine murdare. In spatele ei o lumanare lumina obiectele infricosatoare ce erau afisate, iar la o tejghea de lemn statea un batran cu ochelari ce citea dintr-un ziar. Fata intra fara sa-si dea seama in magazin.
'Buna seara' saluta ea cand intra.
Observa ca barbatul se incrunta cand o vazu si incepu sa mormaie ceva. Se ridica de pe taburetele de lemn captusit cu o bucata de catifea ponosita pe care statuse pana atunci si o privi amenintator pe viperina.
'Ce mai vrei si tu? Nu-i de ajuns ca am facut curat dupa idiotii aia? Acum mai vii si tu si-mi uzi podeaua?' intreba batranul luand o matura de undeva de langa tejeghea si vrajind-o sa curete apa ce se scurgea din hainele imbibate ale fetei.
'Afara ploua' se scuza vrajitoare.

**Isolde du Maurier** · 25 Nov 2011, 19:30

India incepu sa mearga din ce in ce mai repede, strabatand o distanta destul de lunga in scurt timp. Ploaia se prelingea peste tot, inundand parca tot orasul, si totul era ud si rece. Respira precipitat, scotand aburi din gura, iar nasul ii inghetase. Ii placea cand afara era ploios si umed, insa doar daca ea se afla inauntru, la caldura, cu o ceasca de cafea sau ceai fierbinte in mana. Insa aflandu-se aici, in mijlocul necunoscutului, cu niste oameni ciudati pe urmele ei pe care nici nu ii cunostea... Trebuie sa-i fie totusi recunoscatoare lui Ronnie, altfel cine stie unde s-ar fi aflat acum. Scutura capul, nedorind macar sa vizualizeze o posibila optiune. Pentru ca de fiecare data cand avea treaba pe Alee, era imposibil ca cineva sa nu se ia de ea si altele. Deci slava cerului ca a intalnit-o pe Ronnie. Fosta cercetasa intoarse capul, pentru a se consulta cu cealalta vrajitoare incotro s-o apuce, insa se sperie cand nu o vazu. Se intoarse, sperand s-o gaseasca cat mai repede, si incepu s-o caute, nestiind nici ea pe unde. Prin geamul unei vitrine, haina si parul lung, saten ale lui Ronnie ii sarira in ochi. Fata intra in magazin, oftand usurata cand isi dadu seama ca intr-adevar vrajitoarea era Ronnie.
"M-ai speriat. De ce nu mi-ai spus ca intri aici?", intreba ea aiurita, uimita de locul unde se afla. Se uita la batranul tafnos, salutand incet.

**Veronique A. Dupont** · 03 Dec 2011, 22:03

Ploaia nu vroia sa se opreasca. Curgea din ce in ce mai puternic cu picaturi din ce in ce mai mari, inundand pamantul. In magazin era cald, dar viperina inca mai putea simti raceala noptii ce-i intrase in carne. Isi descoperi mana intr-un loc si observa o pata vinetie impregnata pe pielea sa alba ca portelenaul. Injura in soapta si apoi se acoperi la loc. Nu era o problema majora pentru ca, de cand se nascuse avusese probleme cu pielea sa mult prea sensibila pe care si adierea vantului o ranea.
Il privi pe barbat in ochi pentru cateva secunde si fu intrigata pe loc de misterele pe care irisii lui de culoarea ciocolatei cu lapte le ascundeau. Se putea vedea pe fata ridata trecerea anilor, dar nicio schimbare nu era mai proeminenta decat cea asupra sufletului, iar ochii, pana la urma, sunt oglindirea sufletului.
'Ce magazin primitor aveti' spuse viperina in reptomita si incepu sa mearga alene pe podeaua imaculata din lemn de nuc.

**Isolde du Maurier** · 03 Dec 2011, 23:30

India se uita putin confuza la scena care se desfasura in fata ei. Nu numai ca Ronnie se schimbase, dar nici nu o baga in seama, si se purta de parca nici nu mai stia cine era. Brusc, se simti atrasa intr-o capcana, si acum ii parea rau ca avusese atata incredere in viperina. Pana la urma, nu se cunosteau, si ea nu stia ce scop avea vrajitoarea. Faptul ca vorbise in reptomita punea capac la orice. Se dadu inapoi, incet, pentru a nu fi auzita, si se lipi cu spatele de usa. Se intoarse incet, punand mana pe clanta si lasand-o in jos, fara sa faca cel mai mic zgomot. Insa, deschizand usa, aceasta se lovi de clopotelul de deasupra, facand un clinchet enervant de tare.
"La naiba!", sopti ea, intorcandu-se si uitandu-se in ochii lui Ronnie.

**Veronique A. Dupont** · 04 Dec 2011, 11:45

Isi putea auzi bocancii strivind podeaua de sub picioarele sale cu fiecare pas pe care-l facea. Era linistie. Gandurile aproape ca incercau sa-i evadeze din minte in speranta ca vor crea un sunet cat de mic care sa inabuse linistea apasatoare care cuprinsese camera.
Un mic clinchet de argint rapuse nemiloasa tacere. Ronnie se intoarse pe calcaie avand grija ca miscarea sa fie eleganta si lipsita de pripa. Zambi misterios de parca stia mai multe decat vroia sa dezvaluie si se indrepta catre India. Fata statea impietrita in usa si o privea pe viperina. Nu se putea citi nimic in ochii sai, dar Ronnie realiza ca ceva nu era bine.
'Unde pleci?' intreba vrajitoarea chicotind.
Atmosfera era mult mai destinsa. Fata isi pierduse acel sentiment de calustrofobie pe care-l avusese cand intrase pentru prima data in magazin. Nu mai avea senzatia ca peretii incearca s-o triveasca cu apasarea lor si se simtea la fel de libera ca una dintre pasarile cerului.
Batranul sedea amortit pe taburetul sau si citea ziarul. Se comporta de parca cele doua vrajitoare nici nu se aflau acolo. Din cand in cand mai sorbea cu pofta din cana de cafea ce-o tinea pe tejghea si mustacea satisfacut dupa ce termina, punand-o la loc pe lemnul tare. Ceva nu era totusi in regula. Ochelarii incepusera sa i se abureasca, iar pe fruntea lata incepuse sa i se scurga broboane mari de transpiratie.

**Isolde du Maurier** · 04 Dec 2011, 18:42

Vrajitoarea se uita incurcata la Ronnie. Se asteptase ca aceasta sa o auda, insa nu credea ca o sa se trezeasca din visare. Ii arunca o privire incruntata, spunandu-i pe o voce calma:
"Spune-mi ce vrei. Crezi ca nu mi-am dat seama ce vrei sa faci?". Spera ca Ronnie sa nu o intrebe ce anume planuia, pentru ca nici ea nu stia ce sa ii raspunda. Dorea doar sa o sfideze, daca era posibil asta, in asa fel incat sa ii demaste vreun plan diabolic sau nu. Se uita in jur, la omul de la tejghea care era atat de calm, parca nici nu le vedea. Fu putin nesigura ce sa faca in continuare, insa, vazand intunericul ce se prelingea afara, hotari totusi sa o infrunte pe Ronnie, decat sa iasa in valtoarea pericolului de pe Alee.

**Veronique A. Dupont** · 07 Dec 2011, 18:07

Zambi malitios si continua sa priveasca pierduta la un punct din departare. Punctul nu se afla undeva in camera, ci se ascunde undeva adanc in mintea viperinei. Erau toate acele senzatii ce-o bulversau. Toate acele trairi ce n-o lasau sa se concentreze.
Isi dadu involuntar o suvita de par dupa ureche si continua sa stea pironita in loc. Respiratiile ii erau numarate, iar inima incepea sa-i bata din ce in ce mai calm. Devenise un fel de masinarie ce putea fi controlata cu usurinta, dar pentru moment posesorul ei se parea ca se hotarase s-o lase in stand-by.
'Gata cu prostiile' tipa aceasta aruncandu-se in maini pe tejgheaua de lemn.
Se simtea de parca s-ar fi trezit dintr-un somn ce durase zile si saptamani intregi. Era buimaca si amortita, dar in acelasi timp stia ce trebuie sa faca. Isi scose din nou bagheta si o indrepta catre batran. Acesta incepu sa tremure si mai tare, iar manilie ridate scapara pe jos cana de cafea ce o ridicase doar cu vreun moment inainte pentru a degusta lichidul din interior.
'Spune-mi unde este' i se adresa Ronnie din nou infigandu-si bagheta alba in fruntea barbatului.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / The Boulevard of Broken Dreams

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ The Boulevard of Broken Dreams