Darkmark RPG Forum / King's Cross / Expresul de Hogwarts

« Previous 1 2 3

/ The end means a new beggining.

"- Cu cati ani este mai mare (sau mai mica) sora ta fata de tine?"
Ema voi sa raspunda, insa veni doamna cu dulciurile.
Ema lua doua placinte cu dovleac, iar Lissa lua cate zece din toate sortimentele care existau (si care nu existau) pe tava aceea cu rotile.
Soimeanca se holba la Melissa dupa ce doamna pleca. Ramasese cu gura deschisa.
"- Ce?! Parintii nu mi-au dat pachet pentru Hogwarts si nici nu am ce sa mananc daca imi vine foamea intr-o pauza."
Ema chicoti, chicotitul transformandu-se in ras.
"- La Hogwarts avem trei mese pe zi."
Melissa se uita ganditor la ea.
"- Da, stiu asta, insa daca nu ma satur?"
Ema inca chicotea.
"- Nu ai cum sa nu te saturi! Exista fel de fel de mancaruri care nu se mai termina!"
Soimeanca facu o pauza, meditand.
Apoi spuse zambind:
"- Plus ca daca ti se face foame poti trage o fuga pana la Bucatarie, insa nu prea ai de ce."
Melissa se inrosi. Acum ce o sa faca cu toata mancarea cumparata?

" - E mai mare cu patru ani."
Ema se gandi amuzata la intamplarea cu dulciurile.
Se uita cu drag spre Melissa si se intreba de ce se intristase.
" - Stai linistita. Mancarea Vrajitorilor nu se strica repede, iar dulciurile nici atat. Te poti gandi ca la rezerva de la Hogsmeade. Oricum, tot ce e acolo este prea... "
Ema isi flutura un deget, cautand cuvantul potrivit.
" - ... fara cuvinte."
Scoase un fel de breloc din rucsac. I-l arata Melissei, deschizand micuta mingiuta argintie. Inauntru se afla o balerina foarte micuta, gravata in peretele rece. Se invartea prin 'peisaj', dansand si sarind.
" - E folositoare cand ai nevoie de o clipa de liniste. Atunci cand lumineaza, il face pe cel atinge brelocul sa traiasca o iluzie surda. Te calmezi si nu mai auzi atat de tare zgomotele din jur, dar balrina vegheaza mereu. Uite, daca iti place, ti-o daruiesc."
Soimeanca zambi cald.

"- Multumesc dar nu...nu...nu trebuia. Adica eu nu am nimic pentru tine si..."
Melissei ii placeau cadourile si cu atat mai mult ii placea acel breloc, insa nu i se parea normal, pentru ca ea nu avea nimic ce sa ii dea in schimb.
Adica ii placea atat de mult...dar nu putea. Nu...nu. Dar poate...nu.
"- Este al tau, nu vreau sa ti-l iau." a spus Lissa, cam neconvingatoare.

" - Nu trebuie sa-mi dai ceva" zambi Ema. " Mie mi-a fost folositor in primii ani de scoala si sunt destul de sigura ca si tie."
Soimeanca i-l puse in palma si ii stranse degetele in pumn.
" - Nu te simti obligata. Pe bune, imi face placere"
Corpul Emei deveni rigid pentru o clipa, dar se destinse cu un mic ras.
" - Si nu e blestemat. Succes si... Bine ai venit la Hogwarts!"
Ema privi peisajul mai salbatic si isi indrepta spatele.
" - Ar cam fi timpul sa ne schimbam"
Isi deschise rucsacul si isi scoase roba neagra. Isi prinse repede parul intr-o coada si isi scutura haina, aranjandu-si ecusoanele chiar langa emblema Soimilor. Cineva ciocani in geam, iar Ema ii zambi cam fortat unui trecator Spence.
" - Cum poate cineva din aceeasi casa sa te dispere?" se intreba incet.

Lissa nici macar nu isi dadu seama cand trecuse tot acest timp.
Amurgul...
Partea din zi preferata a Melissei.
"- Multumesc mult! O sa il tin aproape de inima!" raspunse M.
Lissa se gandi daca nu suna putin cam ciudat ceea ce zise, insa trecu mai departe.
Isi puse brelocul in ruxac. Totul era strans.
Se uita la locul alaturat. Uitase de dulciuri.
Oare cum vor incapea toate dulciurile in ruxac? gandi ea.
Insa Melissa descoperise repede ca avea destul loc.
Indesa dulciurile si privi pe geamul compartimentului.
"- Cine e pustiul ala?" o intreba ea pe Ema.

" - Un coleg de casa..."
Ema se stramba, iar baiatul pleca. Avea sa il mustre mai tarziu.
Se uita prin compartiment, iar totul era la locul lui. Rucsacul era gata, bagheta in buzunarul interior al robei.
Privi gramada de dulciuri a Melissei si se mira cum de au incaput.
" - O sa fie eficient daca vei face o vraja de marire nedetectabila" zambi Ema complice.

OFF: Termini tu sau pot sa termin eu? : o3

Melissa chicoti, apoi se rusina.
"- A...nu sunt foarte buna la vraji. Adica nu stiu foarte multe. Ai putea te rog sa faci tu vraja?"
Ema chicoti si facu o vraja.
Lissa incerca sa retina ceva, insa nu mai avea loc in minte, ca sa spunem asa. Probabil ca o va retine la orele de la Hogwarts.
Hogwarts...paradisul sub forma unui castel.
Genial... gandi Melissa.
Acum ea visa, insa Ema ii spuse ceva, ceva ce ii lua mintea de la gandul sau.

OOC: Poti sa-l termini tu daca doresti ^_^

Ema era multumita de reusita.
" - Acum sigur vor incapea."
O privi o secunda pe fata. Observase aceeasi expresie pe care o avea Ema cand invata.
" - Stai linistita! O sa fie foarte usor la ore. Adica vei invata repede, stiu sigur"
Soimeanca isi ridica privirea cand trenul opri.
" - Am ajuns" zambi ea.

Pentru a mia oara, Lissa zambi.
Da, se temea de toate temele de-acolo, insa era ok. Adica sigur putea face fata.

Cand trenul se opri aceasta simti un fior rece trecandu-i pe langa inima.
Inspira si expira, calmandu-se.

Isi puse ghiozdanul in spate si facu cativa pasi. Ema o urma.
Vazu miile de elevi cu animalele lor si isi dadu seama ca parintii ei vor trebui sa ii trimita un animal magic.

Iesi din tren si ii facu Emei cu mana. Ea se ducea in trasura cu Ochii-de-Soim, in timp ce Melissa si ceilalti copiii in anul I mergeau cu barcutele spre Marea Sala.

Melissa privi castelul si fu uimita vazand imensitatea acestuia.
Aici era un sfarsit. Habar n-avea ce sfarsit idiot era, insa era absolut sigura ca acest sfarsit era un nou inceput.
Un inceput care avea sa dureze multi, multi ani.