Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4

1 2 3 4 5 Next »

/ The First Year...The Bad and The Good

Aylee simti cum se izbeste cineva de ea. Cum poate fi cineva atat de idiot incat sa nu vada o claie de par negru cu roz? Apoi se intoarse si vazu un baietel,probabil venit prima oara in locul acesta. Isi aminti prima ei vizita aici,prima oara cand trecuprin perete, speriata si atat de surescitata. Baiatul e inrosiun pic. "Nici o problema, puiule", zise ea. Baiatul privi in pamant.Isi aduse aminte ca isi propuse sa nu ii mai ia cu puiule pe toti cei mai mici decat ea. Adica ea atat de mare si tare se credea la varsta aceea. Si nu era de rau. Pur si simplu ea se simtea matura, multumita inocentei copilariei. Intre timp sa maturizat cu adevarat si tot ce isi dorea uneori era sa maifie putin copil. 'Poate ca l-am speriat putin', isi zise ea. Poate ca nu ar fi trebuit sa se intoarca atat de brusc si cu privirea aceea malefica. Se aseza pe cufarul baiatului si il privi in ochii. Irisul ei cenusiu se deschise foarte tare, ajungand sa semene cu cerul din zorii unei zile inorate. "Buna, eu sunt Aylee Raven Cyreno Pent, dar prietenii imi spun Aylee sau Raven. Unii imi zic Pink din cauza suvitelor. Intru in anul patru la viperini." Baiatul nu ii raspunse, dar i se luminase fata cand Aylee pomenise de casa la care se afla. Asta ii dadu o idee. "Spune, tu la ce casa vrei sa fi sortat?" Il intreba ea zambind in timp ce sterse cu maneca insigna stralucitoare si verde din pieptul ei.

OOF: Sufar de "nu am chef sa dorm"

[align=right]Aylee ramasese un pic traznita cand vazu cat de rece devenise dintr-o data Edward cand vorbise cu baiatul acela. Si era atat de infierbantat inainte, cand vorbea despre casa la care vroia sa intre. 'Ei bine, cu atitudinea asta nu prea avea sanse sa pice altundeva...' Aylee il privi cum isi ridica manualele de pe jos. "Mersi si mie imi place numele de Raven. Mi se pare ca ma reprezinta. Atat de intunecat, dar totusi atat de maiestuos. Nu aveam motiv sa nu te bag in seama. Desi nu sa izbesti oamenii nu e o metoda geniala de ati face prieteni..." Parca simea nevoia sa mai spuna ceva si despre comportamentul lui fata de cei care nu au sange pur, dar o lasa balta. Nu avea sa se schimbe dintr-o data doar pentru ca ea ii spunea asta. Ii arunca totusi o privire mustratoare. Ochii ei se inchisera dintr-o data la culoare, acum fiind de un cenusiu foarte inchis ce rivaliza aproape cu negrul Zise totusi atat. "Daca in momentul acesta ti-as spune cam am un parinte sau chiar ambii parinti incuiati, m-ai da jos de pe cufarul tau si ti-ai retrage scuzele?" Nu era sigura ca vroia sa auda raspunsul. Privi cerul care era senin, chiar foarte senin pentru septembrie. 'Sper ca anul meu sa fie la fel de luminos ca si cerul acestei zile. Se intoarse spre Edward, asteptand, totusi, raspunsul lui.

Deci baiatu nu avea probleme cu sange-malii ci cu nesimtirea. Nu putea sa il contrazica, dar trebuia sa inteleaga ca nu poate reactiona asa de fiecare data cand cineva ii facea ceva rau. Scoala era ca si in viata. Existau cei buni si cei rai. Cei care se injoseau pentru a sta cu cei "faini", cei care nu erau acceptati de ceilalti, cei considerati prea tocilari si asa mai departe. Aylee era de parere ca nu e rau sa fidiferit, dar ca nu trebuie sa fi diferit in sensul rau. Din cauza asta se zicea despre ea ca e nepasatore. Pur si simplu nu se baga innimic ce includea viata sociala. Nu statea cu fetele in baie la o barfa, nu se ducea la meciurile devajhat, decat daca ajungeau viperinii in finala si alte chestii de genul asta. Plus ca chiar nu ii pasa. Pentru ea aproape toti erau ca niste pete gri intr-o lume gri. Insa Edward avea dreptate intr-o privinta. Aveau sa rateze trenul.
Se urca repede in tren si il ajuta si pe el sa isi ridice lucrurile. Intrara intr-un compartiment gol, unde era doar un cufar si o colivie. "Mi-am rezervat dreptul sa rezerv un compartiment." Edward se uita la ea ciudat. "Pai nu multi intra in compartimente in care sunt serpi la usa..." zise ea ridicand din umeri. Privirealui Romulus zicea clar ca nu prea avea sens ceea ce spunea ea. In acel moment un sarpe urias rasari de nicaieri si isi arata coltii. Baitul facu un pas in spate speriat. Viperine se duse si mangaie sarpele pe cap. "Puiule, stai linistiti. El e cu mine. Ai fost un serpisor bun, bravo." zise ea scotind dinbuzunar o punga ce continea un soarece mort. Scoase soarecele cu mana din punga si il puse in gura sarpelui. Acesta il musca rapid, stropind-o cu sange pe fata. Ei nici nu ii pasa, stergandu-se cu un gest automat cu maneca. Se aseza continuand sa mangaie animalul.

Adica de ce nu ar fi acceptat. Ei i se parea ca indeplinea conditiile de baza. Dar nu prea era problema ei. Erau multi Viperini care nu vorbeau cu cei din alte case. Insa nu era si ea la fel. Nu evea nimic cu baiatul, nu avea de ce sa il ignore daca intra, sa zicem, la cercetasi sau la ochi de soim.
Nu avu timp sa se mai ganseasca la asta, caci se auzi o bataie in usa compartimentului. O batranica impingand un cos cu bunatati intra zambind. "Papica!" sari Aylee. Edward se uita un pic deziluzionat la ea. "Bun, as dori doua broaste de ciocolata...hmmm...nu. O broasca de ciocolata si doua pungi de jeleuri in toate aromele." Plati si doamna cu dulciuri pleca. Ii arunca baiatului broasca si o punga de jeleuri. "Mananca." El o privi dupa care se uita suspicios la ciocolata. "Dar e a ta..." Aylee rase se tranti pe bancheta. Ce ii placeau copii inocenti. "E pentru tine. Mie imi place ca mancarea sa stea locului." zise ea ridicand din umeri. Isi desfacu punga de jeleuri si lua un jeleu. 'Ahhh, iar am nimerit unul cu masline. Sunt blestemata...' Pe cand vroia sa mai ia un jeleu se deschise iar usa si intra un baietel timid, probabil si el in anul unu. Il privi pe Edward. Era curioasa ce avea sa faca acum.