Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani

1 2 Next »

/ The last Horcrux of Tomas Porrin

Ema ii spusese mai demult fostei Soimence ca ultimul horcrux este de fapt un dragon. Rosalie nu era tocmai incantata de faptul ca vor trebui sa distruga un dragon,dar era pentru binele tuturor. Alta optiune cu siguranta nu aveau fiindca zile in sir s-au gandit la diferite posibilitati,dar fara vreun raspuns,fara vreo speranta .

Disparuse usor din Hogwarts si aparuse in fata Sanctuarului Dragonilor Romani,iar acum mai astepta doar ca domnisoara Snow sa apara si ea rapid acolo pentru a-si incepe cautarile sau pentru a-si face probabil cateva planuri inainte. Trebuiau sa faca totul meticulos , nu sa ia decizii pripite si sa actioneze total gresit. Era un subiect de viata si de moarte!

Ema se uita inca o dta in rucsac. Avea cele trei dosare despre cei trei nemernici ce mai ramasesera in viata si dosarul dragonului. Fugi pe trepte si Disparu imediat ce pasi dincolo de portile impunatoare.
" - Buna, Rose!" zambi Ema, desi putin obosit.
Desigur, se bucura sa o vada, desi nu prea o multumeau conditiile. Trebuiau sa infrunte destinul si trebuiau sa termine cu ultimul Horcrux. Soimeanca inca incerca sa gaseasca o solutie de a lasa dragnul in viata.
O imbratisa pe Rosalie si se grabi sa scoata dosarul.
" - Am rugat-o pe Dawn sa faca o triere, daca tot a lucrat pe aici. El este Truck Eiden, un dragon batran de aproape 70 de ani. A fost nascut si crescut la Sanctuar. Indeplineste toate conditiile, adica nu sare in evidenta, dar este puternic si are experienta dragoniceasca. De asemenea, am rugat-o pe sora mea sa ma ajute cu profilul psihologic al lui Porrin. Si cele doua dosare se potrivesc"
Ema se opri ca sa respire. Vorbise repede si se minuna cum de nu ii se incurcase limba in gura.

Ok,deci Rosalie ramasese complet trosnita de ceea ce ii spusese Ema. Acum era convinsa ca nu avea de gand sa ii faca rau dragonului,insa inca nu gasise adevarata solutie. Ce ar putea sa faca pentru el pentru a ramane inca in viata? Ar fi pacat ca un dragon atat de batran si de fidel locului in care a crescut sa moara subit. Se aseza in fata Sanctuarului pe jos si inchise ochii incercand sa se gandeasca. Brusc,in momentul in care si-i deschisese se uita la Ema plina de speranta si incepu sa rosteasca:
"Uite. Stiu cum putem sa ajutam dragonul sa nu moara. Am inchis ochii si datorita previziunilor am aflat ceva. Stiu o vraja pentru a-l face transparent un timp si de fapt nu el este Horcruxul , ci o carte pe care Porrin a pus-o intentionat in .. dragon. Adica pur si simplu l-a obligat sa inghita cartea. Exista o singura optiune! Desi e cam scarboasa...asta e realitatea. Si trebuie sa ajutam dragonul. Putem sa folosim o vraja pentru a-l face sa .. vomite,iar astfel cartea este scoasa si o putem distruge fara a rani dragonul!"
Ok,teoria era buna,dupa parerea ei ...dar practica ...

" - Perfect! E o idee minunata!" zambi Ema incantata, dar se stramba aproape instantaneu.
Ii scapa un "Urght..." printre buze, dar nu comenta. Atata timp cat dragonul avea sa fie bine, probabil ca ar fi sarit si prin foc. Cam dusa la extrem comparatia, tinand cont de locul in care se aflau.
Ema astepta ca Rose sa se ridice, apoi mersera spre poarta mare din fier negru. Modele complicate erau formate din indoiturile metalului, reprezentand dragoni de toate soiurile. Soimeanca ii zambi pustiului de la poarta. Il cunostea. Numele lui era Derek si era un bun prieten cu Dawn. De cate ori nu si-l imaginase Ema pe acest tanar inalt stand alaturi de sora sa? Dar, desigur, intre ei nu era nimic mai mult decat o prietenie zdravana.
" - Am venit sa-l vedem pe Eiden" spuse Ema pe un ton ciudat. " E o chestiune foarte serioasa si daca s-ar putea sa avem parte de putina intimitate ar fi minunat"
Se stramba, realizand cat de ciudat sunasera cuvintele.
" - Eiden e un dragon batran, Ema. Nu se duc multi sa-l vada, asa ca nu va fi o problema."
Le indica culoarul potrivit, iar tanara se intoarse spre Rose.
Vor reusi. Trebuie sa salveze dragonul si sa scape de rautatile lui Porrin. Avea sa mearga bine.

Rosalie zambi multumita catre acel tanar de la Sanctuar. Daca nu au intampinat dificultati la intrare si au inceput cu dreptul , dupa cum se spune, probabil ca vor trece cu bine peste toate. Asta in caz ca nu vor aparea complicatii si Porrin nu va fi prezent. Ofta la acest gand , dar prefera totusi sa fie optimista si sa nu se mai gandeasca la o asemenea posibilitate. Desi,avand in vedere ca este ultimul Horcrux pe care trebuiau sa il distruga probabil ca va fi mult mai atras de acesta,il va simti de la departare. Desi, ar fi posibil sa nici macar nu aiba habar ca Rosalie venise aici alaturi de Ema pentru a-l distruge. Rose trebuia sa recunoasca faptul ca si-a ales o ascunzatoare 'buna' pentru Horcrux,unde practic nu ar fi ghicit nimeni ca e ... Totul,insa,era relativ si extrem de ciudat. Ultima data cand fosta Soimeanca a fost aici a simtit prezenta unui Horcrux si intr-adevar cel mai logic a fost sa se afle in cel mai batran dintre dragoni.
Suspina usor , apoi o urma pe Ema in tacere.

" - Stii... Mereu m-am indoit de inteligenta na... lui Porrin" spuse Ema pe la ceea ce ea considera jumatatea drumului.
Nu era capabila sa spuna cu voce tare cuvantul 'nas'. I-ar fi provocat repulsie si probabil ar fi terminat cu un gest aiurit.
" - Si totusi... Ultimul Horcrux e aici, la vederea tuturor!"
Pufni si isi puse o mana in fata, aratand spre ceva invizibil. Asta ii zdruncina destul de bine ideile despre viata. Porrin destept. Ha! Ce poanta buna! Si iata totusi dovada ca asa era.
Ema se strecura pe sub o bariera, oprindu-se in fata gardului inalt de sarma. Pe peretele de alaturi se afla o placuta alba pe care scria elegant, cu litere aurite:

Truck Eiden
Alatros cu bot scurt
Mascul

Soimeanca arunca o privire in spatele grilajului, incercand sa identifice locul in care se afla batranul dragon. Dar de unde statea, nu vedea nimic special. Doar podeaua neteda din ciment, o baltoaca cu apa si cateva pietre pe care Eiden sa stea la soare. Incerca sa deschida portita.

Rosalie zambi citind ceea ce scria pe placuta , apoi inainta . Statea in spatele Emei fiindca nu prea stia unde trebuiau de fapt sa ajunga. De cate ori a fost la Sanctuar , nu a ajuns niciodata pana la acel dragon batran. Ofta sperand ca viata nu va fi asa de cruda cu el , ci il va lasa sa isi traiasca linistit viata in continuare. Era batran deja,dar dragonii oricum traiesc un timp destul de indelungat. Tacerea devenise infernala,asa ca se hotarase sa vorbeasca cu Ema. Dar despre ce? In 'misiunea' lor de acum nu prea mai erau loc de cuvinte,faptele spuneau totul. Totusi,o ajuta pe fosta sa colega de casa sa deschida portita si inaintasera cautand dragonul. Spera sa il vada curand. Nu putea sa minta, intr-adevar era curioasa in privinta lui. Iar el .. el le va ajuta pe fete fara sa isi dea seama. Saracutul de el... trebuiau sa il ajute sa scape cu viata din toata chestia asta. Si dupa ce totul se va termina .. dupa ce Porrin nu va mai exista ... totul va fi bine!

" - Uite!" sopti Ema si isi ridica mana.
Indica spre coltul de umbra format de perete. Un dragon imens, cu solzi de un gri vechi si totusi stralucitor, statea intins pe burta, precum un caine gigantic ce doarme pe labute. Avea semne distinctive, iar Soimeanca banui ca sunt datorate rasei sale. Dungi negre si zimtate ii coborau de pe spate, cuprinzandu-i mijlocul musculos precum un corset lejer. Aripile ii erau strnase pe langa corp, dar Ema nu putu sa nu admire culoarea. Parca straluceau, precum corpul unui peste in apa.
Soimeanca se uita apoi spre capul lui. Era lunguiet, potrivit cu gatul nu prea scurt. Botul era de scurt, exact cum se preciza pe placuta, dar avea multe pliuri. Emei ii trecu prin minte imaginea din desene animate, atunci cand un caine se loveste la bot, iar acesta devine mai scurt. Narile dragonului fornaiau rar, odata cu respiratiile calde.
Le surprinse pe cele doua, deschizandu-si ochii mari si ovali. Erau de un verde-auriu pisicesc, dar aratau atata blandete si ingaduinta cum rar mai vazuse Ema. Chiar si la dragoni. Eiden isi ridica capul curios.

Rosalie nu avea cum sa nu observa suprematia acelui dragon deosebit. Da,clar, intr-adevar era deosevit! Trebuiau sa il scape insa repede de Horcrux. De aceea se simtea el rau. Fosta Soimeanca folosise vraja pentru a-l face transparent , exact cum vazuse in previziune, doar ca de data aceasta cartea i se afla la baza gatului. Numai bine .. asa putea sa o vomite mai usor! Si trebuia sa rosteasca vraja aceasta inainte sa nu mai poata respira. Nu degeaba pare din ce in ce mai slabit. Desi era un dragon batran si gigantic , Rosalie ii vorbise cu blandete mergand langa el si il mangaie:
"Nu-ti fa griji,micutule. Suntem aici sa te ajutam!"
Se uita catre Ema si ii facu semn sa arunce asupra lui Eiden vraja pentru a-l face sa vomite repede, in timp ce ea ii distrage atentia.

Ema astepta cateva clipe, numarand dureaza o inspiratie si o expiratie a dragonului. Nu vroiau ca Eiden sa aiba mai multe probleme.
Inspira... Expira... Acum!
" - Tocraptan!" rosti Soimeanca limpede, cu bagheta atintita spre gatul dragonului.
Creatura incepu sa haraie, scotand niste sunete gretoase din gat. Ema simtea cum i se intoarce stomacul pe dos. Incerca sa se concentreze asupra vrajii ca atare, sa nu se gandeasca la ce vedea sau la chinul prin care trecea batranelul.
Cu un sunet puternic, cartea isi facu aparitia pe podeaua rece, plina de saliva si o chestie galbuie. Soimeanca se ruga din tot sufletul sa nu fie ce credea ea ca este.
" - Bravo, baiatule, gata, totul e bine" sopti ea, zambindu-i dragonului.
Apoi se uita spre Rose. Scapasera de asta. Si poate ca dragonul avea sa fie bine in final.
Eiden isi scutura capul si se intinse cu un oftat.