Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ the night is dark and full of terrors

**Veronique A. Dupont** · 01 Jul 2012, 19:30

Ronnie & Jules & Kurt
[Image: tumblr_m1feh88fS61qamvyco5_250.gif]

[Image: tumblr_m5869vGLgE1qamvyco8_250.gif]

[Image: tumblr_m5869vGLgE1qamvyco5_r1_250.gif]

“Vengeance. Vengeance for my sons and yours, for your husbands and your fathers and your brothers. Vengeance for your murdered lord, your murdered king, your butchered princes. Vengeance!”

Era trecut demult de mizeul noptii, dar vrajitoarea nu se culcase inca. Ii intrase deja in obicei sa nu doarma noptile, dar acum avea un motiv intemeiat pentru a nu o face. Ii astepta pe ei.
Statea asezata pe un fotoliu din lemn masiv ce fusese pozitionat in mijlocul sufrageriei. Se afla acolo pentru ca majoritate corpurilor de mobila de aflau lipite de perete in asa fel incat sa permita muncitorilor sa restaureze vechia pardoseala din lemn de trandafir. Veronique era destul de multumita de modul in care evoluau lucrarile si se astepta ca in mai putin de cateva zile casa ei sa arate ca noua. Desigur, se folosea magie pentru restaurare casei, dar chiar si asa totul se intampla extrem de lent deoarece conacul parintilor ei era foarte vechi si avea nevoie de deosebit de multa grija.
Ar trebui sa incepi sa traiesti prezentul, nu trecutul o sfatui una dintre vocile sale interioare, iar vrajitoarea stranse cu mai multa forta manerele scaunului. Nu intelegea de ce invitatii sai nu mai apareau. Nu stia cu exactitate ce ora era, dar avea o vaga senzatie ca era trecut de ora la care le ceruse sa i se alature. Toti o sa te abandoneze pana la urma, o asigura o alta voce si atunci vrajitoarea simti ca o ia razna.
Se ridica de pe scaun si incepu sa mearga de la un capat la altul al camerei, lovind tot ceea ce ii aparea in cale. De obicei era calma si nu avea astfel de rabufniri, dar acum simtea ca nu se mai putea controla.

**Guillaume J. Devereux** · 01 Jul 2012, 19:42

O sa mori de la draciile astea, ii spusese cineva acum ceva timp, referindu-se la zecile de tigari pe care le consuma pe luna. Insa cui ii pasa? El nu avea sa fie doborat de asa ceva, el avea sa moara pe campul de lupta, rapus de vreo vraja a unui tampit, la comanda rivalilor sai. Si, ca tot veni vorba de vraji si armate, isi dadu seama ca era in intarziere. Nu prea o vedea pe Veronique persoana cea mai rabdatoare din lume, asa ca mai bine facea sa se grabeasca. Inchise ochii, concentrandu-se pe conacul ei, si Disparu, Aparand chiar in fata portii.

Mai trase un fum din tigara abia inceputa, apoi o arunca in iarba, batand la poarta, asteptand nerabdator ca cineva sa deschida. Cand in sfarsit acel cineva isi misca fundul, barbatul ii arunca o privire crunta, ii spuse numele, si fu condus pana in fata usii unde pesemne ca se afla frumoasa lui stapana. Fu pe cale sa bata la usa, insa se opri pe ultima suta de metri cand auzi zgomotele dinauntru si pana la urma o deschise, zarind tanara vrajitoare in mijlocul unui acces de furie. Se apropie de ea incet, prinzand-o brusc de maini, si intorcand-o cu fata spre el.
"Stiu ca ai bani, dar ai mila pentru nenorocitii care se chinuie", spuse el, privind-o intr-un mod strengar, apoi incepu sa rada, dandu-i drumul. "Mila, da-o naibii de mila!"

**Kurt F. Malfoy** · 02 Jul 2012, 07:16

Realiza ca in acea seara avea multe de facut,asta in special cand spiridusul de casa ii aduse o lista aproape interminabila de indatoriri. Era 'o pasare de noapte' asa ca prefera sa actioneze sub grija intunericului,pentru ca nu multi umblau atunci pe strazi si ii era mai usor sa se strecoare in caz ca avea nevoie de asa ceva. Observa ca printre primele lucruri pe care le avea de facut era si intalnirea cu Veronique Dupont. Stramba scurt din nas,apoi se gandi ca trebuia s-o faca si pe asta. Daca te duci pe ringul de dans,trebuie sa dansezi - si dintre toate draciile din lume,tocmai dansul ii displacea cel mai mult.

Conacul Dupont si conacul Malfoy nu erau prea departe - amandoua fiind construite in Pestera lui Godric - asa ca isi permise sa o ia incet de-a lungul strazii,la pas,mai ales ca nu dadea doi bani daca intarzia sau nu. Stia ca avea sa i se comunice totul,absolut totul,fiindca era nevoie de el acolo. Ajunse in final in fata conacului Dupont,analizandu-l incet. Mda,era in restaurare caci observase lumina aprinsa la ferestre si aproape ca putea simti agitatia muncitorilor. Pe scurt,era o situatie draguta.

Nu ii placeau regulile,nici cele date de el iar codul bunelor maniere zacea undeva pe jumatate ars,daca era vorba de el,desigur. Asa ca pur si simplu Aparu in aceeasi incapere in care Veronique si domnul Devereux pareau sa poarte o discutie. Se afla chiar in spatele ei asa ca ii atinse incet umarul,asigurandu-se apoi ca nu avea sa fie luat drept inamic si ca nici o vraja nu avea sa se indrepte asupra lui. Ii zambi domnisoarei Dupont - un zambet rece,ca de marmura,atat de formal si totusi atat de necesar - apoi ii saruta ambele maini,incercand sa nu para foarte fericit ca o vedea.

**Veronique A. Dupont** · 02 Jul 2012, 12:16

Mila. Nu cunostea pe deplin intelesul acestui cuvant, dar i se intampla sa se induplece de anumite persoane. Nu fusese niciodata tipul de om care sa omoare doar din placere si incerca sa crute pe cat posibil vietile nevinovatilor. Multi ar fi considerat-o slaba din aceasta cauza, dar ei n-o cunosteau cu adevarat. Se puteau spune multe lucruri despre ea, dar cu siguranta nu era neputincioasa sau tematoare. Isi ducea mereu luptele pana la capat si nu se lamenta din niciun motiv. Invatase sa traiasca fara compasiunea celor din jur si se descurca de minune si singura.

'Banii sunt ultima mea problema' ii explica lui Jules si se departa un pas de el. Avea la dispozitie averea intregului sau neam, mai multi bani decat ar fi putut sa cheltuie vreodata. Dar toti acesti bani nu o ajutau la nimic. Nu se mai bucura de niciun lucru si nimic nu parea a fi destul de bun pentru ea. Ar fi vrut sa scape de toti acei bani si sa-si gaseasca un loc unde sa aibe liniste. 'Banii nu ajuta la nimic' continua, simtind mana cuiva atingandu-i umarul. Nu tresari, ci ramase calma pe loc. Stiuse de dinainte a fi atinsa ca cineva aparuse in camera.

'Bine ati venit' ii spuse lui Kurt in timp ce el ii saruta ambele maini. Se calmase imediat ce-i vazuse pe cei doi barbati stand in sufrageria sa si aroape ca uitase motivul pentru care fusese nervoasa. Se simtea oarecum rusinata fata de Jules pentru ca o gasise in acea stare, dar nu avea de gand sa-si ceara scuze. Se gandea ca un astfel de gest ar fi dat dovada de slabiciune din partea ei.

'Urmati-ma' zise mergand cu un pas in fata barbatilor. Ii conducea catre salon pentru ca aceea era singura camera complet reamenajata din intregul conac. Era o incapere dreptunghiulara de marimea unui apartament in centrul careia domnea o masa masiva din lemn de trandafir ce avea picioarele sculptate in forma acelor flori delicate. Masa era inconjurata de douasprezece scaune captusite cu catifea rosie, iar deasupra acestora se afla un candelabru superb din cristal.
Veronique se aseza in capatul mesei avand grija sa-si aranjeze rochia neagra din dantela si le facu semn celor doi sa ia loc.

**Guillaume J. Devereux** · 02 Jul 2012, 13:29

"Nu, scumpa Dupont, banii iti pot aduce orice. Cu bani poti face orice. Bineinteles, exceptie fac acei oameni slabi care considera ca banii nu aduc fericirea. Slabi si sensibili, dar asta e alta poveste"
Ii saruta mana, inainte sa isi dea seama ca in camera mai era o prezenta si se intoarse, uitandu-se ca traznit la nou-venit. Chiar cine nu il suporta, desi el personal nu avea nimic cu acest Malfoy. Doar aroganta si stupizenie cat cuprinde. Ar fi vrut sa arunce o remarca rautacioasa, gen tu nu stii sa bati la usa?", insa se abtinu, si o urma pe Veronique in salonul elegant, asezandu-se in dreapta ei la masa.

Analiza timp de cateva minute salonul, insa cum nimeni nu vorbea, se decise sa sparga aceasta tacere.
"Ei, miss Dupont, care e motivul pentru care ne-ai adus aici, pe mine si pe acest domn?" spuse el, uitandu-se intr-un mod indiferent si superior la Malfoy cand spuse "acest domn"

**Kurt F. Malfoy** · 02 Jul 2012, 14:24

De dragul propriilor corzi vocale nu avea sa tipe la nerusinatul ala. Probabil ca nu isi amintea dar se cunoscusera si in trecut. Doar ca avea mintea prea ingusta ca sa il mai tina minte iar el nu era prost sa se coboare la nivelul unui mucos cu aere de lider. Se dorise candva liderul devoratorilor dar acum poza in postura de sclav a lui Veronique pe cand Kurt era un aliat,un prieten,se purta cu ea astfel din politete,o politete rece. Pe scurt,nu era dependent de ea si ar fi avut curajul sa ii zica ''nu''. Doar ca pentru amandoi - Kurt si Veronique - cuvantul ''nu'' era unul inexistent.

'' Pun pariu pe cat vreti ca tine de razboi.'' spuse el absent,fara a le acorda prea mare importanta

In sfarsit,considera mult mai potrivit sa stea la locul lui si s-o lase pe domnisoara Dupont sa faca ce avea de facut,sa zica ce avea de zis,apoi sa cantareasca in sinea lui sa sa-si dea cu parerea. Nici mai mult,nici mai putin. Se simtea in largul lui si nu intelegea de ce Devereux parea sa creada ca avea ceva cu el din moment ce in ochii lui Kurt,acesta nu facea nici cat o ceapa degerata.

'' Oricum ar fi,este ceva important. Ea mereu se ocupa de lucruri importante''

**Veronique A. Dupont** · 02 Jul 2012, 15:01

Isi trecu privirea de la ochii de safir ai lui Jules la sclipirile din onix ce se regaseau in privirea lui Kurt. Putea simti tensiunea dintre ei, dar avea sa o ignore in continuare. Nu ii pasa daca aveau sa fie prieteni sau dusmani atata timp cat lucrau pentru interesul ei.

'Normal ca tine de razboi. Doar nu credeati ca v-am invitat aici pentru ca ma plictiseam' spuse ea zambind. 'Dar pentru inceput nu ati dori ceva de baut?' intreba facand semn unei slujnice care pana atunci statuse in pragul usii sa vina sa-i serveasca.

Isi ridica privirea catre tavan, contempland figurile angelice ce se chinuiau sa se elibereze din spinii ce le strapungeau pulpele lor pline. Nu-si amintea cine pictase tavanul salonului, dar era sigura ca artistul traise in epoca Renascentista. Isi putea da seama de acest lucru gratie culorilor si a modului in care fusese executata fresca. Inca isi amintea cateva lucruri de pe vremea cand studiase Istoria Artei, dar nu putea fi niciodata sigura ca avea dreptate. Probabil Rafael, isi spuse in gand amintindu-si ca fresca fusese transportata de undeva din Italia si ca nu fusese pictata direct pe plafonul salonului. Da, poate Rafael, repeta analizand cum pictura dadea senzatia privitorului ca tavanul ar fi avut bolta. Pana si sangele parea real, iar ingerii aratau ca si cum aveau sa-si ia zborul din secunda in secunda. Saracele creaturi erau insa captive, iar inocenta lor era furata.
'Un adevarat masacru' spuse cu voce tare fara sa-si dea seama. Privi apoi in jurul sau si incepu sa-si aranjeze parul care in acea noapte era prins intr-o coada impletita.

Se ridica de pe scaun, incepand sa mearga in jurul mesei. Se opri in dreptul scaunului lui Kurt si isi sprijini coatele de spatarul inalt al acestuia. 'Este ceva important. V-am chemat aici pentru ca vreau sa stiu cum raspund oamenii la declaratia mea de razboi. Multi dintre ei stiu ca au aflat, iar acum probabil ca se impart in tabere. Unii vor fi impotriva mea, altii vor vrea sa mi se alature, iar altii sunt atat de patetici incat nu vor avea nicio viziune' spuse femeia pe un ton ferm. 'Vreau sa stiu ce reactii au. Vreau sa stiu in cine sa ma incred si in cine nu' sfarsi ea pe acelasi ton.

**Kurt F. Malfoy** · 02 Jul 2012, 15:28

Nu intelegea de ce se oprise Veronique tocmai in dreptul lui. Simtea ca ii invada spatiul asa ca isi duse mana incet catre haina sa,pentru a se asigura ca bagheta era pregatita in caz ca vrajitoarea l-ar fi banuit de ceva ce nu facuse. Era indecisa de obicei,stia asta,asa ca se tinea in garda. Totusi,stia in adancul sufletului ca nu avea de ce sa se teama. Era Veronique a lui,in care avea incredere mai ceva decat in el insusi,si deci trebuia sa ramana calm. Pe cat posibil.

'' Te poti baza pe oamenii mei,ti-am spus si iti repet. Consider totusi ca ar trebui sa fim cu ochii pe familia River. Stiu ca esti ruda cu Isabella insa asta nu inseamna ca e de partea ta,trup si suflet. Pana si Cezar a fost tradat de ai lui.''

Se sprijini mai bine de spatarul scaunului,privindu-l pe Julien. Nu stia la ce sa se astepte de la acest domnisor insa orice avea sa fie,spera sa nu le agraveze situatia. Era o problema cu tradarea in ziua de azi - iar tradarea era lucrul pe care Kurt il detesta cel mai mult pe lume,desi nu insemna ca el n-ar fi tradat si totusi nu avea sa ii faca surprizei lui Veronique.

'' Majoritatea te considera o gura de aer proaspat intr-o zi caniculara,o salvatoare,cea care-i va elibera. Altii,te detesta. Dar nu te pot iubi toti. In caz contrar,eu pe cine as mai tortura?'' Zambi larg,dezvelindu-si dantura perfecta,infricosator de alba si de puternica,ca o dovada ca ii placea sa muste,sa isi devoreze inamicii. La propriu. In paralel ii arunca o privire prietenoasa lui Julien.

'' Rog Zeii sa aibe mila de toti aceia ce i se vor opune. Desi cu mine prin preajma,cred ca n-au nici o sansa.''

**Guillaume J. Devereux** · 02 Jul 2012, 15:43

Ii privi pe cei doi, care se aflau in fata lui, si se rezema de spatarul scaunului, rumegand vestile primite de la Malfoy. Se pare ca armata pe care incerca s-o stranga el era putin cam nenumeroasa si slaba. Ei, atunci aici trebuia sa intervina el. Se rezema in coate pe masa, privind-o pe Veronique, fara sa il bage in seama pe barbat.
"Draga mea miss Dupont, din nefericire, ceea ce iti incredintez eu nu este la fel de bun ca acest Malfoy", raspunse el, prefacandu-se profund afectat.

Norocul statea de data asta de partea lui, intrucat tocmai se intorsese din Franta, unde tatal lui ii incredintase, prin moartea sa, intreaga avere a familiei, imperiul Devereux, iar acum statea in fata lor, la fel de mandru si de decent ca si Veronique. De data asta, chiar putea spune ca isi permitea orice, si ca totul era al lui. Destinul le aranjase bine.
"Ceea ce iti pun eu la picioare este armata tatalui meu, care de cateva ore este armata mea, si care au jurat loialitate si supunere nu numai lui Jaques Devereux, dar si noului lor comandant, adica eu. Sunt destui oameni cat sa asediezi un oras, iar cu putin noroc, voi mai aduce in serviciul nostru si altii", continua el, sigur pe sine.

De data asta nu se mai dadea mare, nu se mai lauda cu ceva ce nu era al lui. De data asta chiar avea dreptate. Alianta Dupont-Devereux era acum, spera el, mai stransa ca niciodata.
"Imperiul iti va in curand la picioare"

Totusi, probabil ca parea slab in fata tuturor. Un barbat sa se supuna unei femei? Da, putea fi slab, insa nu era. El nu se supunea oricarei femei, si nu o facea pentru iubire, sau alte lucruri prostesti si sentimentale. El o facea pentru glorie si putere, iar in acest moment, doar prima mai lipsea pentru a intregi cupa dorintelor sale.

**Veronique A. Dupont** · 02 Jul 2012, 16:37

Se departa de Kurt si se aseza la loc pe scaunul sau. Isi atinti privirea pe un punct invizibil si isi puse picioarele sub ea. Stia ca ar fi trebuit sa spuna ceva, dar nu se simtea presata. Avea nevoie de putin timp pentru a procesa toate informatiile primite. Se bucura de sprijin din partea sustinatorilor lui Kurt, iar acum detinea armata familiei Devereux. Nu stia de ce, dar aprecia oferta celui dintai mai mult. Poate pentru ca se gandea la armata familiei sale care disparuse o data cu membrii acesteia. Toti soldatii dezertasera si o lasasera pe Veronique sa-si razbune rudele de una singura. Era mai mult decat evident ca multi dintre acei soldati nu mai traiau, dar acest lucru nu-i adusese nicio senzatie de satisfacere vrajitoarei.

'Atunci voi fi Mahdi al lor' spuse ca trezita din transa, intorcandu-se catre Kurt. 'Dar am nevoie de ajutorul si de sustinerea lor. Plebea este cea care sta la baza unui imperiu. Ea este cea care il sustine' continua vrajitoarea privind mai mult prin interlocutorul sau decat la el.

Isi muta privirea catre Jules si se incrunta. Isi puse mana pe umarul lui, se apropie mai tare de el si continua sa-l priveasca.
'Si ce le vom promite noi acestor oameni? Ce va vrea armata ta dupa ce razboiul se va termina? Oamenii domnului Malfoy lupta pentru dreptate si pentru ca vad un lider in el, in schimb soldatii nu cunosc astfel de notiuni. Crezi ca va fi suficient sa le oferim bani?' intreba, incercand sa gaseasca raspunsul de una singura. Avea mai multa incredere in oameni care aveau un scop. Nu ii placea la lucreze cu cei care alergau dupa avere pentru ca banii se terminau, iar atunci doreau mai mult.

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric 1 2 3 4 Next » //  / the night is dark and full of terrors

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ the night is dark and full of terrors