Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Ollivander`s / The old man's book

Cateva minute bune trecura pana cand Salathiel iesi si el din mica cladire. Se indrepta spre Em si o cuprinse cu bratele, imbratisand-o strans si mangaindu-i parul din cand in cand. Nu stia ce altceva sa faca asa ca se abandonase in voia impulsurilor.

"Ollivander se va ocupa de Ariadna. Am fost amandoi de acord sa nu cercetam lucrurile mai departe. Nici nu vreau sa stiu cum a fost facuta Bagheta de Soc, daca Gregorovitch a crezut de cuviinta sa faca asa ceva cu copia ei."

Continua s-o tina in brate, desi nu mai avusese contacte fizice de genul acesta cu multe persoane si se simtea enorm de vulnerabil asa. Daca s-ar fi desprins acum din imbratisarea lui, stia ca n-ar mai fi avut curajul sa o faca a doua oara.

"Imi pare rau ca te-am bagat in asta, imi pare nespus de rau."

• Inchise ochii si incerca sa-si calmeze respiratiile intretaiate; practic plangea cu sughituri, exact ca un copil mic si se simtea mai vulnerabila ca niciodata. Nu voia sa fie asa, nu mai voia sa starneasca mila si sa primeasca doar compatimiri din partea celorlalti. Stia ca Sal nu privea lucrurile asa si considera ca poate avea grija singura de ea, lucru ce ii sporea oarecum increderea in propriile forte; dar sa fie acolo, sa afle ca Ariadna era de fapt un Horcrux si ea o folosise - devenise deja mult prea mult. Isi forta limitele pana la un punct in care intreaga sa fiinta ceda si cerea implorare, iar atunci era cazul sa se opreasca si sa reflecteze macar putin la greselile comise, ireparabile.
  
  "-E in regula" reusi ea sa spuna, in cele din urma. "Eu am insistat sa ma bag in asta, eu suport consecintele. Nu e vina ta pentru prostia mea" concluziona Bells, cu vocea soptita.
  
  Ii simtea bratele strangandu-i cu putere si in acelasi timp blandete trupul cuprins de tremur; nu stia daca era de la frig, de la frica sau de la amandoua. Voia doar sa plece de acolo, sa se elibereze de toata presiunea si stresul care ii apasau fiecare respiratie si fiecare gand. O chinuia, o speria si o facea sa para cea mai slaba fiinta din lume.
  

Erau putine momentele in care Sal chiar isi arata compasiunea fata de o persoana, dar in acele momente reusea sa se simta atat de calm incat uita de toate problemele proprii. Asa se face ca in timp ce o tinea pe cercetasa in brate baiatul se calma si gandirea rationala ii reveni.

"Cred ca ar trebui sa plecam din frigul asta, tremuri toata." spuse el, facand totusi cu o mana sa apara un curent de aer cald in jurul lor.

Nu crezuse niciodata ca aveau sa descopere un lucru atat de cumplit, atat de crud si infiorator. Uneori lucrurile pe care oamenii le faceau pentru a-si atinge scopurile depaseau orice imaginatie.

• Incuviinta usor din cap si deschise ochii, privind zapada care se asternea in straturi groase in jurul lor. Fulgii mari, argintati de gheata, cadeau din inaltul nemarginit al cerului si se prindeau de tot ce gaseau in cale; parul ei era plin pana la refuz, si incepu sa se gandeasca cu groaza la clipa cand aveau sa se topeasca.
  
  Se intoarse spre Sal, privindu-l obosita.
  "-Eu nu mai intru acolo" murmura ea, cu vocea ragusita.
  
  Tanarul clatina usor din cap in semn de aprobare si disparu pret de cateva clipe, intorcandu-se mai apoi cu haina ei, el fiind deja imbracat. Disparura in intunericul ce se lasase pe Alee, lasand in urma magazinul slab luminat.
  

Edit By Raizen

Galeoni
Bell Evans - 120
Salathiel Donnerkrieg - 120


Topic Closed !