Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton

1 2 Next »

/ The smell of irony

Perfect si nu chiar cam asta putea el spune despre atmosfera care domina in sufletul lui acum. Poate ca avea nevoie de putina, odihna, dar ce fel de odihna dupa o saptamina de stat degeaba pe birou impreuna cu colegii de serviciu, sau poate ca trebuia sa se apuce de munca? muzant, ce fel de munca daca nopatea nu-si mai vedea capul de trebi. Ce-i drept orarul lui era putin deocheat, daca o va continua asa sigur ca va ajunge sa duca o viata de bufnita.

Arata dezastruos in acea zi sau poate ce pentru unii era chiar atragator, in fine de jumate de ora se chinuia sa bea o cana de cafea pe terasa aceea din centrul orasului. Ajunsese acolo din pura intimplare si decise sa mai vada si el o lume noua, nu doar Londra sufocanta. Isi sprijinise capul in palme, i se pare aca o sa i se desfaca in cel moment. Nu mai dormise bine de o saptamina si acum se straduia din tot sufletul sa nu cada intr-un somn profund si adinc insotit si de citeva sforaituri zgomotoase.

• In ciuda faptului ca in acel moment trebuia sa se afle la scoala, vrajitoarei nu putea spune ca ii pare rau, avand in vedere ca treburile pe care tatal ei i le daduse erau mai importante decat orice. Reusise, din fericire, sa si le termine, si acum mai avea de petrecut o zi inainte sa se intoarca la Hogwarts. Nu se multumea cu o cafenea, caci Incuiatii nu era prea inventivi, insa nu putea sa faca mai nimic in privinta asta. Nu putea decat sa mai indure putin.
  
  Intrand in cafeneau destul de incinsa pentur ea, ramase in prag pentru cateva minute, cautand o masa libera. Caldura o sufoca, caci o detesta, si, desi incercase sa se imbrace cat mai subtire posibil, tot simtea ca-i vine lesin. Isi facu vant cu mana, dandu-si parul intr-o parte, pentru a-i elibera gatul alb si se sprijini de tocul usii, asteptand sa se elibereze o masa.

Ridcase ochii si se izbi de o imagine foarte sinistra, desi se afla la metri buni de usa vazuse ca in tocul era o domnita destul de dezgustata aparent de locul ala. Chiar vroia sa nu-i mai atraga atentia. Se vedea ca o imbufnata, lintata astepta sa se elibereze o masa din incapere ca sa poate sa-si comande in liniste o bautura de culoare roz. El unul nu avea nimic cu ea, statea linistit in singuratate absoluta in frigul de fara, de fapt nu era frig doar ca batea un vintisor mai rece.

Daduse pe git restul de cafea si aruncase ochii pe menu. Avea sa maince ceva daca tot venise aici, caci acasa se spinzurau soarcecii de foame prin frigider, nu vea grija de el in privinta mincarii, de sta cauta o fata care sa-l iubesca suficient incit sa fie gata sa-i mai faca si mincare. Isi comanda o lazania si lasa pentru desert o bucata de tort, sensul vietii lui. Din cind in cind mai ridica ochii in sus ca sa vada ce face alintatura din usa. Ii place sa-si ia la condei cite o persoana si sa analizeze gesturile, mimica, asa cunostea el mai bine oamenii si in acea zi pusese ochii pe acea micuta.

• In incercarea ei, de fapt, in asteptarea ei, observa cum cineva se uita cam ciudat la ea. Probabil ca parul sau atat de deschis la culoare atragea lumea. Se obisnuise deja cu oameni care sa se uite ciudat la ea si s-o vorbeasca pe la spate, si reusise sa treaca peste faza de 'victimizare', asa cum obisnuia in trecut. Se dadu la o parte, lasand pe cineva sa iasa, si intalni iar privirea baiatului, care parca o urmarea mult prea atent fata de ceilalti de pana acum. Nu, isi impuse ea, nu avea sa se ia de el. Nu, nu avea sa se ia iar de cineva. Trebuia sa treaca peste faptul ca era o ciudata si oamenii nu o placeau.
  
  Se apropie de o masa care tocmai se eliberase, si ...la naiba, de ce aceasta trebuia sa fie chiar langa cea a baiatului acela? Se aseza fara prea multa tragere de inima, si arunca o privire linistita pe meniu, citind toate acele nume care sunau a puroi de Bubotuburi. Isi comanda, intr-un final, un ceai de lamaie, si apoi, eliberata de meniu, se gasi in situatia de a nu sti ce sa faca. Atintindu-si privirile in tavan isi dadu seama ca nu era prea confortabil pentru gatul ei. Usa, de asemenea, nu era o tinta buna, insa nici la tanarul acela nu avea sa se holbeze. Fixa privirea in lemnul mesei, si se ruga sa i se aduca mai repede ceaiul.

Sa pare ca miss imbufnata in sfirsit si-a gasit un locsor potrivit si ce coincidenta chiar lina masa lui. Bun avea sa se inceapa disractia. Ii arunca citeva priviri desi nu prea stia ca are de facut, in fine venise aici cu alt scop nu acela de a intimida o blonda in cicolata. Asta era prima lui parere despre ea si nu avea sa o schimbe nici mort. Nu i-a placut nici o data un asemenea tipaj de oameni, dar trebuia sa studieze si specimentele care nu-i sunt la inima, asa putea fi diferit de ei si sa nu comita aceleasi greseli pe care le fac.

Avea o logica cit se poate de ciudata i s-a mai zis ca da impresia unui om cazut de pe luna. Vorbea adesea sofisticat si cei din jur nu-l prea intelegeau, mai ales cind ii mai scapa si cite un cuvint in alta limba. Era un mic poliglot as spune, invatase din toate cite putin, asa la nivel comunicativ. Nu avea sa paraseasca Anglia pentru nimic in lume, era o tara prospera, dar de calatorii nu s-ar fi dezis nici o data.

Revenind la obiectul pentru studiu. Nu putuse sa-si stapinesca cind auzise ca bea ceai cu lamie. Se gindise la ceva mai interesant, dar bine fie si asa, nu era o alegerea rea, era cit se poate de banala.

• Continua sa priveasca lemnul banal al mesei, incercand sa nu ignore acea senzatie ciudata ca este privita. Se obisnuia ca oamenii sa o ignore, sa nu o bage in seama, sau sa rada de ea, dar nu si sa continue sa o priveasca. Probabil ca daca ar fi fost mai enervata s-ar fi ridicat si s-ar fi duelat cu acel tip, in mijlocul Incuiatilor. Insa nu avea de gand sa incalce atat de multe reguli.
  
  "Te chinuie cumva talentul?" se auzi ea vorbind, ridicand capul si uitandu-se senina la necunoscut, cu un zambet malitios pe fata.
  
  Se intreba de ce vorbise, mai ales cand in urma cu cateva minute isi impusese sa taca, si sa nu faca nimic. Uneori nu se intelegea nici pe sine. Ridica cana cu ceai la nivelul buzelor, sorbind din lichidul fierbinte, care-i incalzea trupul si ii facea venele sa clocoteasca. Puse imediat obiectul jos, privindu-l ca pe un demon, si simtind cum caldura incepe sa o cuprinda. Ura caldura, ura tot ce tinea de 'cald si bine'. Ea iubea frigul, ii placea sa-i fie 'frig si rau', sau orice, numai sa nu ii fie cald.

Nu stia anume despre ce fel de talente vorbea pustoaica, dar se vde ca o scosese din pepeni. Ei bineputea fi nesuferit, nu doar baiatul cuminte pe care toate fetele il indrageau si il credeau dragut si romantic si usor de manipulat. Ei bine da era el, rau diabolic si fireste o presoana cu un ego urias. Se uita aparent plictisit la ea si analizase fiecare miscare pe acre o facuse, de fapt doar bause din ceai, dar o ironiza atit de tare incit se prefecea cuprinse de farmec de tot ce facea ea. As vrea sa stiu despre acre talent al meu vorbesti, sa stii ca am multe.

Mai avea putin si izbucnea in ris isteric, dar din simpul fapt ca era educat si ca nu vroia sa incaseze citeva plame de la ea asa ca se abtinuse.

• Il privi rece, neutra, impropriu, o privire mult mai diferita fata de cea pe care o avea de obicei, cand se uita superioara, desi cu un aer de tristete, la toate lumea. Avea de-a face cu un papitoi, nu? Ei bine, avea sa-i arate acestui pampalau de ce era in stare. Se ridica de la masa ei, asezandu-se la a sa, si zambi intr-un fel fermecator si rautacios.
  
  "Tare mult as vrea sa-ti aud talentele, mon cher. Un mascul asa feroce ca tine sigur e varf si indesat de ele. Nu te grabi, am toata ziua la dispozitie"
  
  Se rezema in coata, incercand sa-l "soarba" din priviri. Cel putin, nu mai trebuia sa se prefaca ca ii pasa de ceaiul acela oribil.

Simtise ca se ingroasa gluma cind vazuse cita atentie ii acordase domnita, nu de alta, dar era deja intr-o zona de risc, in orice secunda putea sa se plimba minuta ei pe obrazul lui in mod violent, insa nu avea de gind sa se opresca acolo. Existau zile in care era de-a dreptul nebun, iar sptamina aceea trecuse intr-o asemenea atmosfera.

Desi ii venise sa pufnesca in ris cind ii auzise replica se abtinuse cu pretul a doua coste, se pare ca s-au rupt din cauza acestui efort urias pe care-l depusese. Stii daca incep sa le enumer insemna ca ma laud, iar asta nu este acea calitate ce ma reprezinta, deci nu ai sanse. Trebuie sa le vezi si singura, dar nu cred ca dispui de atita timp ziua aceasta care se grabeste undeva nu este suficienta. Ar fi putut sa stea linga el secole si tot nu l-ar fi cunoscut, avea in singe acea spontanietate ce soca mereu.

• Il ascultă tăcută, cu o privire gen 'Nu zău?' pe chipul său palid, abţinându-se cu greu să nu pufnească în râs. Se părea că ziua devenea din ce în ce mai amuzantă cu acest mic bufon, arogant şi îngâmfat. Se lăsă pe spate, sprijinită de spătarul scaunului, în timp ce-şi examina absentă unghiile.
  
  "Ai terminat?" întrebă ea când tipul se opri. "Eşti cam plin de tine, drăguţule, dar pun pariu că sub acea mască de pămpălău pe care o afişezi se ascunde un băiatul-mamei. Pun pariu că niciodată nu ai fost cu o fată. Pun pariu că nu eşti decât un drăcuşor care doar latră, dar nu şi muşcă."
  
  În timp ce vorbi, pe buze i se infiripase un zâmbet ştrengar, maliţios. Era sigură 100% că urma o replică plină de sine, şi chiar o aştepta cu nerăbdare.