Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Urlet in Noapte

1 2 3 Next »

/ The sword of time will pierce our skins

Ray Tyrell. Nu, numele nu-i spunea nimic Emei. Roscat, da; stia cativa baieti roscati. Doua pierce-uri, iarasi da. Il stia doar din vedere, desi nu putea sa culeaga din minte informatiile necesare.
Se uita cu scepticism cand Odette ii povesti de incidentul cu focul. Intr-un fel, nu era chiar genu' de amintire pe care se astepta sa o auda.
" - Piromani, careva sa zica" glumi ea. " Aminteste-mi sa zic nu daca ma intrebi de o bricheta"
Soimeanca incerca, pe cat de subtil posibil, sa deschida orizontul amintirilor. Inca spera ca asta avea sa-i ridice Viperinei o apasare de pe inima, oricat ar fi de mica.
" - Si cum a reactionat acest amic la toata povestea? Presupun ca situatia a fost cam... inflacarata. Bine afumata"

• -Ei bine, la inceput nici nu si-a dat seama, nu s-a trezit din prima si cand a facut-o s-a speriat si a aruncat patura de pe el iar noi am am stat si ne-am uitat cum focul s-a stins. Ne-a injurat destul de bine, rase Odette.
  Facusera tot felul de farse si incercasera tot felul de "cascadorii". Ray isi rupsese de doua ori piciorul, Odette se alesese odata cu o arcada sparta si astea erau doar cateva exemple. Erau mai multi in echipa insa fara Ray nu mai era la fel.
  -Stiu ca nu suna deloc credibil, insa mereu am avut grija sa nu scapam totul de sub control, spuse Odette insa cand vazu expresia de pe fata Emei incepu sa rada. Bine, nu prea ne-am gandit la consecinte de fiecare data, dar ne-am gandit asa de cateva ori.

" - A...ha... aha..."
Soimeanca isi scutura capul. Ajunsese sa se balbaie si la sunete de balbaiala! Cat de penibil putea sa fie asta? Mintea ei evita raspunsul.
" - Asa-i, nu suna credibil, dar te cred"
Isi prinse genunchii cu bratele si se incrunta usor, mica cuta dintre sprancene aparand in locul ridului de expresie. Considera ca o stia destul de bine pe Odette si stia de ce era capabila. Se parea doar ca in timpul in care fusese plecata de la Hogwarts se dezobisnuise cu aceste date. Da, acum ca se gandea mai bine, situatia era la fel ca inainte de plecarea ei. Si asta era un alt semn de normalitate intr-o lume anormala, dar atat de draga Emei.
Intr-un gest surprinzator, tanara isi dadu capul pe spate si izbucni intr-un ras sanatos. Rase, asa cum nu mai rasese de foarte mult timp. Batu usor cu palmele pe genunchi, numai imaginandu-si reactia la caldura excesiva.
Isi puse mana dreapta pe umarul Viperinei si adauga, printre chicote:
" - La fel de aiurita. Noroc ca o ai pe Nymeria, zau"