Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / The trials of life (I)

Kennya merse catre prietena ei ingrijorata. Putea sa simta toate emotiile prietenei ei viperine amestecate inauntrul ei.: durere, furie asupra propriei persoane, furie catre parintii ei, frica si mai presus de toate neajutorare. Se simtea complet neajutoarata, negasind puterea care sa o ridice ca sa mearga mai departe cauzand un stress neplacut si un sentiment de nevinovatie. Viperina se uita cu ochi linistiti la ea in timp ce ii puse o mana pe umar incercand sa-I aduca pacea mintala si sa-i dea tot suportul ei aratandu-i ca totul va fii bine intr-un final. Stia ca personal, fizic nu putea sa schimbe nimic, insa mereu era acolo de cate ori va avea nevoie de un suport moral. O prinse intr-o imbratisare stransa transmitandu-i toata siguranta si convingerea ce o purta in suflet.

Dupa cateva minute in care isi simti prietena relaxandu-se, bataile inima intorcandu-se la normal, o lua de mana si o trase dupa ea pe coridoarele din Ministerul Magiei. Lumea se uita ciudat la cele doua, insa nici una dintre viperine nu dadea atentie privirilor curioase sau pline de nesimpatie si suspiciune. Kennya stia ca prietena ei se simtea putin dojenita de privirile acuzatoare ce erau aruncate catre ele, insa ea se obisnuise de mult cu ele. Invatase sa nu ii pese ce crede lumea si cu atat mai putin sa fie deranjata de niste muritori de rand ce nu meritau atentia ei. Trecura pe coridorul unde Departamentul de Punere in Vigoare a Legilor isi avea resedinta, primind cateva saluturi in graba de la angajatii ce se grabeau sa-si faca treaba. Cele doua fete ii salutau politicos trecand mai departe, marind pasul.

Katherine se lasa trasa de mana de catre prietena ei. Nu avea puterea sa se impotriveasca si sincer nici nu stia de ce sa o faca. Pana la urma viperina din fata ei era singura care o intelegea si chiar daca nu avea nici o legatura cu asta isi facea datoria de prietena inzecit decat ar trebui, iar recunostiinta fata de ea nu avea limite. Se eschiva putin la privirile personalului si isi lasa umerii in jos cocosandu-si putin spatele. Isi ascunse chipul dupa perdeaua de par observand cum prietena ei marea din ce in ce mai mult pasul. Simti o mica durere intre coaste insa nu se sinchisi sa faca nimic in aceasta privinta. Durerea interioara era mult prea puternica si facea ca totul sa dispara. Intepatura se facea din ce in ce mai simtita, iar mintea lui Kate incepea sa aiba ganduri din ce in ce mai macabre.

Isi aminti acea revista a incuiatilor unde o fata nu cu mult mai mare decat ea vorbea despre suferintele interioare si modul cum aceasta reusea sa le faca fata prin durere. Oare era adevarat? Era adevarat cum ca o durere fizica ar putea sa impiedice dezvoltarea si manifestarea unor trairi atroce interioare? Simti cum viziunea incepea sa-i devina din ce in ce mai tulbure si isi dadu seama de lacrimile ce incepeau sa-i umple ochii curgand de-a lungul obrajilor, pe maxilar. Isi apleca si mai mult privirea marind stransoarea mainilor lor. Se uita la spatele Kennyei, insa aceasta parea sa nu ii dea nici un fel de atentie mergand din ce in ce mai hotarata intr-un loc necunoscut Katherinei.

Viperina trase aer adanc in piept simtind aerul inchis din jurul ei. Nu era nici un geam iar faptul ca in spatele ei se auzeau scancete venite din partea prietenei ei facea ca toata logica din mintea ei sa se scurga undeva intr-un loc pe care nu il mai avea sub control. Nu intelegea de ce era nevoie de lacrimi sau poate ca nu intelegea din cauza faptului ca nu fusese niciodata in situatia in care sa planga. Orgoliul ei era atat de vast incat fiecare motiv si sentiment de slabiciune era ingropat undeva adanc in colturile mintii ei intunecate. Pur si simplu nu accepta sa fie vazuta in neputinta si prefera sa calce acele momente in picioare.

Nu avea sa dea satisfactia nimanui sa se foloseasca de ea. Crescuse cu asta in sange si nu stia alta cale. Simti cum mana ei era stransa si mai tare de catre Katherine.
In acel moment coti brusc spre dreapta si o arunca in primul birou care ii cazuse la mana fara sa se gandeasca la persoanele ce se aflau inauntru. Tranti usa dupa ea si un barbat inalt cu o chelie in formare tresari puternic. Aceasta se ridicase in picioare la vederea intrusilor in timp ce cerneala din pan ace o tinea in mana se scurgea pe pergamentul plin de cuvinte scrise cursiv.

“Te rog sa ne lasi singure pentru cateva minute.” Spuse Kennya pe un ton neobisnuit de amabil si politicos.
Barbatul trecu repede camera si iesi fara sa scoata nici o vorba. Viperina se uita cu niste ochi furiosi la chipul prietenei ei ravasit de lacrimi. O impinse cu putere in peretele adiacent si lovi cu putere partea vertical a incaperii deasupra capului celeilalte fete.

Katherine inchise ochii strans asteptand lovitura. Stia ca o merita si poate ca realitatea dureri o va aduce cu picioarele pe pamant. Insa aceasta nu venea. Deschise incet un ochi urmat de celalalt vazandu-si prietena uitandu-se adanc spre ea. Focul din ochii ei parea sa parjoleasca fiecare celula din trupul ei ajungand in cele mai profunde radacini ale finite si spiritului ei. Se opri din plans pe loc citind dezgustul pe care il primea din partea persoanei pe care o iubea cel mai mult. Se simti rusinata vrand din toata inima sa-si aplece privirea insa se simtea fixate de culoarea inchisa a ochilor din fata ei. Kennya se indeparta de ea ducandu-se spre scaunul din spatele biroului unde statuse barbatul cu cateva minute inainte.

Nu stia ce sa zica sau cum sa reactioneze. Ramase ca o stana de piatra in acelasi loc asteptand ca cealalta fata sa faca prima miscare si sa sparga linistea din jurul lor ce parea ca o sufoca. Inghiti in sec urmarind cu coltul ochiului ce facea prietena ei ca mai apoi sa-si schimbe brusc privirea pe parchetul macat de vreme si la cararile aproape imperceptibile de praf. Se concentra mai bine asupra lor sperand ca aceasta actiune o va face sa ignore gandurile care o bantuiau. Se intreba ce va urma. Viitorul era atat de imprevizibil, atat de scontat incat confuzia o va rupe de realitate. Stia ca noptile ce vor avea sa vina vor fii fara de somn si odihna. Incerca sa deschida gura sa-I spuna ceva Kennyei, insa singurul lucru pe care il reusi era sa deschida si sa inchida gura ca un peste pe uscat.

Nu se merita. Kennya isi stapanii supararea si se retrase incercand sa gaseasca o solutie. Cea mai buna solutie. Se uita in jurul ei la incaperea aproape lipsita de lumina si la conturul obiectelor ce zaceau aruncate peste tot nedeslusite. Isi asculti simturile si observa doua dulapuri mari, astezate in doua dintre colturile camerei parand sa depoziteze registre si fisiere. Observa undeva langa usa o masa foarte joasa, exceptional de asemanatoare cu o masuta de cafe ace o aveau Incuiatii in sufrageriile lor pe care statea o vaza cioplita la gura cu cateva flori de stateau patetice indoite si ofilite. Da, asta era cuvantul. Patetic. Katherine era patetica sip area ca o trage sip e Kennya dupa ea. Nu trebuia sa se lase dusa de val.

“Esti patetica. Decat sa intri in depresie pana in monetul in care o sa-ti pierzi orice urma de speranta mai bine ti-ai folosi inteligenta sa gasesti o folutie cat mai sigura ca sa iesi din situatia asta. Stii ca te voi ajuta. Dar am nevoie de cooperarea ta.”

Kennya se arunca in fotoliu urmarind cu degetele usor tremurande urmele lasate de cerneala cazuta. Forma cateva litere si apoi le sterse in graba cautandu-si bagheta in unul dintre buzunarele robei. Ii simti lemnul fin si o scoase cu grija soptind cateva cuvinte curatand mizeria ce o facuse. Isi lasa capul sa se odihneasca pe spatarul acoperit cu catifea rosie asteptand orice fel de semn din partea prietenei ei.

Katherine scheuna din nou la auzul cuvintelor ce ii erau adresate. Da, stia ca era patetica. Insa nu era alegerea ei si ar fii dat orice numai ca sa poata schimba totul si sa isi repare greseala. Ea nu era la fel de puternica ca viperina ce o studia acum din scaunul ce scartaia incet cu fiecare miscare ce o primea de la corpul fetei. Realiza pentru prima oara ca uneori o invidia. Isi dorea sa fie ca ea. Atat de rece, in stare sa-si ingroape cele mai traumatizante sentimente si ganduri fara sa simta nici un fel de remuscare. Sa-si autoimpuna ce sa simta si ce sa creada. Dar nu era chiar atat de usor. Injura pe sub buze si stia ca trebuie sa se adune.

Pleca de langa peretele rece si se indrepta spre Kennya care acum se juca cu bagheta printre degetele ei subtiri. Ajunse in spatele ei si o cuprinse cu o imbratisare stransa incercand sa-I transmita prin acea actiune tot ce simte si tot ce vrea sa-i arate. Nu, nu era chiar atat de slaba. Avea si ea mandria ei si cu ajutorul pe care il primea totul avea sa fie bine. Se incuraja singura in timp ce isi rezema capul pe umarul celeilalte fete si ii sopti la ureche ca e gata. E gata sa faca orice ca sa rezolve situatia sis a treaca peste acest obstacol pentru a-si continua linistita viata. Simti mana Kennyei ce ii mangaia linistitor scalpul si ofta in gatul ei.

Kennya simtea respiratia calda pe pielea ei sensibila si zambi. Stia ca e timpul sa ia actiune. Era nevoie de un plan, dar nu inainte de a afla povestea intreaga din gura lui Kate. Se intoarse pe jumatate stand acum fata in fata cu prietena ei. Isi trecu mainile usor prin parul ei si isi lipi fruntea de a ei, dandu-I un sarut odihnitor care sa o faca sa se relaxeze. Pana la urma se ridica din scaun reluand acel character dominant al ei, gata sa elimine pe oricine sau orice ii statea in cale. Nu era cea mai dragastoasa persoana din lume, insa pentru prietenii ei si persoanele apropiata avea sa faca orice. De a incalca orice limite. Isi indrepta spatele si se indrepta ganditoare catre fereastra falsa, acoperita cu niste perdele ciudate de culoare aramie.

Dadu materialul putin intr-o parte uitandu-se la peisajul magic si fals din fata ei. Aceasta era adancita in ganduri, fara sa perceapa prea multe lucruri ce aveau loc pe coridoarele pline de angajati si nici chiar cu Katherine. Se trezi din visare abia dup ace simti doua maini calde ce se incolaceau in jurul mijlocului ei. Fata mai mica de statura isi ingropa din nou capul in scobitura gatului Kennyei si ofta multumita, extreme de satisfacuta. Kennya nu se misca asteptand ca amica ei sa inceapa sa-i povesteasca ce s-a intamplat mai exact. Dupa cinci minute bune pe care le petrecusera inntr-o liniste totala, inconjurate de zumzetul din afara incaperii, Katherine incepu sa vorbeasca pe un ton foarte jos, aproape soptit. Viperina parea sa fie singura care ii auzea cuvintele.

Isi stranse si mai tare bratele in jurul trupului ce ii oferea caldura gata sa-I explice totul de la inceput cand usa de la intrare se dadu brusc de perete si doi oameni ce pareau sa fie intr-o discutie aprinsa se oprira brusc la vederea celor doua fete imbratisate. Kennya isi dadu ochii peste cap, inchizandu-si ochii pentru a nu incepe o cearta. Katherine rase putin la reactia fetei si ii dadu drumul indreptandu-se cu totul spre barbatii ce pareau sa astepte o prezentare din partea lor si o explicatie. Cei doi se uitau extreme de suspicios la ele intreband la unison unde se afla domnul ce avea grija de acest birou. Kate isi musca putin limba pentru a nu fii nepoliticoasa si le raspunse extreme de rece ca acesta plecase acum ceva vreme.

Acestia neincrezatori le cerura numele si motivul pentru care se aflau acolo, iar Kate observa cu stupefactie ca erau doi Nevorbitori. Pentru un motiv sau altul chipurile lor le era foarte cunoscute si isi incrunta sprancenele incercand sa-si dea seama de unde ii cunoastea. Simti privirea curioasa a Kennyei pe ceafa ei si ii facu un gest insesizabil ca acei oameni nu erau de incredere.
Ceva in legatura cu ei o facea sa fie foarte nervoasa si avea impresia ca barbatii stiau exact cine erau fetele si ce cautau acolo. Kennya o prinse de brat si o muta in spatele ei protective gata sa le vorbeasca.

Kennya se uita urat la cei doi analizandu-I din cap pana-n picioare. Nu pareau sa fie nevorbitori obisnuiti. Aveau o aura foarte diferita si pareau sa ascunda ceva in spatele chipurilor lor compuse. Se holbara la cele doua si apoi ranjira la Katherine.
“Tu esti noua participant in lupta pentru sefia noului department?”

~

Noua cladire unde se deschise noul department al ministerului se ridica deasupra cladirilor vechi ale Londrei. Nu puteai spune ca sunt chiar vechi, insa timpul si vremea precara murdarise si spalase vopseaua de pe pereti. Isi aminti de atacul dragonilor de acum o saptamana cand toata comunitatea Incuiatilor intrase in panica datorita creaturilor. Kennya nu isi amintea cum trebuie munca colosala pe care o depuse in acel moment. Cel putin toti oamenii erau in siguranta. Nu era nici un pericol privind pozitia ei. Acum daca statea sa se gandeasca mai bine, totul parea sa fie linistit. Pana si cetatenii se comportau mai vioi, repezindu-se energici peste tot in jur acum ca totul revenise la normal si vrajitorii vizibil mai relaxati acum ca scapasera de greutatea ce o purtara pe umeri.

Orice stigmat atasat Ministerului Magiei era zdrobit cu sfarsitul problemelor si aparent pacea si linistea domnea atat printre Incuiati, cat si vrajitori deasemenea. ‘Heh’ rase in sinea ei. Folosind cuvinte ca stigma. In ultimul timp avea impresia ca statea prea mult in cercul Ochilor de Soim. O lua prin surprindere si pe ea.

Katherine statea cu cartea in mana in timp ce isi rodea unghiile. Nu avea timp de pierdut cititnd o carte neimportanta, desi o ajuta vizibil sa scape de situatia presanta in care se aflau. Inchise cu putere copertile si se ridica din scaunul ei ca sa inceapa sa cutreiere incaperea cu pasi rapizi dintr-o parte in alta, simtind entuziasmul ce i se urca prin vene. Toti auzira stirile, primind destule laude si batai pe spate de la cunoscuti incat o mica roseata incepu sa-si faca aparitia pe chipul si spatele ei. Kennya statea linistita langa pervaz, uitandu-se la usa deschisa si la diferitii trecatori ce erau angajati in Minister. Ochii ei pareau neinteresati de tot ce se intampla.

Asta pana cand acestia incepura sa scipeasca cand observara un anumit grup de vrajitori, probabil facand parte din Departamentul legilor magice dupa privirea lor stoic ace stateau de paza in timp ce trageau dupa ei o silueta foarte ciudata si intunecata. Inaintau cu pasi mici, mult mai incet decat era nevoie. Cele doua fete se uitara la prizonierul incatusat si o lumina slaba, probabil un fel de vraja, ce sporea securitatea incheieturilor si picioarelor lui. Persoana respectiva era legata la ochi si inainta incet, ascuntindu-si simturile cat putea d emult ca sa urmeze gardienii si sa nu fie tarat dupa ei. Nedreptati ca asta pur si simplu o calcau pe nervi si o faceau sa isi doreasca sa fie sefa noului department din ce in ce mai mult. Avea sa-i puna pe toti in linie drepata si in sfarsit visul ei era doar la un pas distanta.