Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ The vast compass of the ocean

**Melanie K. Gulden** · 26 Jan 2013, 23:06

Melanie se trezi leneşă, ca în fiecare dimineaţă. Se încruntă şi se frecă cu pumnii la ochi. Cât de mult dormise?
Întinse mâna spre noptira de lângă pat, însă se lovi de ceva tare şi neted. Se încruntă şi îşi deschise ochii, recunoscătoare fiind jaluzelelor ce blocau mare parte din lumină. Privi obstacolul de care dăduse cu mâna şi realiză că era pieptul cuiva. În aceeaşi secundă auzi şi a doua respiraţie regulată ce umplea camera.
Iar apoi, toate evenimentele de noaptea trecută îi reveniră în minte. Cum îl lăsase pe James înăuntru şi sfârşise prin a adormi fără să-l dea afară din cameră mai întâi.
Se ridică încet din pat şi privi silueta parcă prea mare pentru patul ei. Inspiră adânc şi se îndreptă spre dulap, alegând o rochie simplă, maro cu modele florale ce îi dădeau un aspect vechi.
O puse pe braţ şi se îndreptă spre uşă. Se opri, înainte să o deschidă şi se întoarse spre pat. Oftă, puse rochia de-o-parte, luă o pătură şi îl înveli pe James. Se îndreptă spre geam, trase draperiile şi îl deschise puţin ca să intre aer în cameră.
Îşi recuperă rochia şi ieşi în cordor, îndreptându-se către baie. Se băgă la duş, hotărâtă să scape de rochia cea neagră şi largă, şi îşi urmă obişnuita rutină de dimineaţă. Când se văzu curată, îmbrăcată cu rochia maro şi cu părul umed, se privi în oglinda mică de deasupra chiuvetei. Cearcănele de ieri îi dispăruseră, iar obrajii îi erau roşii încă de la apa fierbine de la duş. Începu să se spele pe dinţi când auzi o bătaie în uşă.
- Mel? îl auzi ea pe James strigând-o pe o voce confuză.
Îşi limpezi gura şi puse periuţa de dinţi de-o-parte, apoi deschise uşa.
- 'Neaţa, zise ea, bătându-l prieteneşte pe piept. Ţi-ai uitat cărligul pe marginea chiuvetei ieri şi m-am simţit stânjenită la duş, aşa că îl găseşti sub primele rânduri de prosoape.
Îl ocoli, făcându-şi loc pe lângă el în coridorul îngust, lipăind cu picioarele goale pe podea.
- Oh, şi micul dejun va fii gata în douăzeci de minute.

**James R. Nolan** · 26 Jan 2013, 23:34

James aproape tersări când Melanie deschise uşa, însă râse la auzul cuvintelor ei. Se simţise stânjenită de cârlig?
Îi urmă indicaţiile şi dădu prosoapele la o parte, însă puse cârligul din nou pe marginea chiuvetei. O salută pe Mel, care ieşi din baie pe lângă el şi strigă un 'bine' după ea pe coridor ca răspuns pentru anunţul micului dejun.
Se sprijini cu mâna de chiuvetă, privindu-se în mica oglindă cu o sprânceană ridicată. Mereu îl ajutase psihicul. Mereu femeile îşi arătau slăbiciunea pentru aspectul lui fizic şi avea impresia că ăsta era unul dintre motivele pentru care şi Melanie îl primise în casa ei.
Se spălă pe dinţi cu dificultate din lipsa unei periuţe, apoi îşi limpezi gura şi folosi apă de gură. Mereu urâse faptul că nu putea folosi aţă dentară pentru că, oricât încercase, nu reuşise niciodată să găsească o modalitate de a folosi tâmpenia aia cu o singură mână.
Ieşi din baie, luându-şi cârligul şi fixându-l pe mână. Ajuns în camera în care îşi petrecuse majoritatea timpului seara trecută, James privi dulapul cu bibelouri cu un zâmbet, apoi cercetă încăperea după prezenţa lui Melanie. Îi privi spatele lăsat gol de rochia maro, apoi zâmbi arogant.
'Îţi place că sunt aici,' spuse el, pe un ton sarcastic şi cu o privire plină de sine. 'Te-ai simţi singură fără mine, recunoaşte.' Încă nu putea să uite faptul că fusese învelit cu o pătură în dimineaţa aceea.

**Melanie K. Gulden** · (This post was last modified: 27 Jan 2013, 15:16 by Melanie K. Gulden.)

Melanie începu să pregătească micul dejun prin gesturi singure şi lente. Nu prea avea ea talente în bucătărie, aşa că pur şi simplu încălzi două plăcinte de dovleac şi scoase Bere-Zero din frigider. Nu prea avea habar ce să facă, asta pentru că ea de obicei venea în bucătărie, lua orice îi cădea la îndemână şi fugea înapoi în camera ei să scrie sau să citească.
Cât timp pregătea masa incredibil de complicată, îşi făcu apariţia şi James. Melanie nu-şi dădu seama de acest lucru până când nu începu să vorbească. Viperina îşi dădu ochii peste cap, deşi ştia că el nu o poate vedea.
- Continuă să te flatezi, James, spuse ea cu o sprânceană ridicată, luând două farfurii din sertarul lor.
Nu avea să se explice în faţa lui, deşi simţea nevoia să-i reamintească faptul că îi oferise o cameră personală, aşa că bine ar face să o folosească.

**James R. Nolan** · 27 Jan 2013, 19:22

James o privi cu acelaşi zâmbet afişat pe faţă, însă nu mai continuă discuţia, mutându-şi atenţia pe mâinile lui Melanie care pregăteau destulde stângace micul dejul.
'Chiar nu ştii să mănânci sănătos, nu-i aşa?' glumi el, apoi se apropie de ea, împingând-o cu şoldul mai încolo. 'Ce ar fi să mă laşi pe mine aici şi să aştepţi tu cuminte la masă?'
James, ridică din sprâncene, privind-o ca şi cum i-ar fi făcut o propunere foarte avantajoasă, apoi merse să cerceteze frigiderul.
Era aproape gol şi bărbatul nu reuşi să îşi reprime un hohot de râs. Fata asta locuia în pădure şi nu ieşea niciodată să îşi strângă ceva de mâncare? Contrar opiniei publice, pădurea era un loc în care supravieţuirea era foarte uşoară. Chiar şi dacă nu vânezi nimic, ci doar mănânci fructe, poţi supravieţui suficient de mult ca să dai de civilizaţie.
Scoase câteva legume din frigider, apoi ceva brânză puţin veche, maioneză şi smântână şi le luă pe toate, punându-le pe blatul din bucătărie. Le privi pentru câteva secunde, apoi începu să cureţe şi mărunţească legumele cu cârligul.
'Cum de nu găteşti?' întrebă el, surprins de o bruscă curiozitate. 'Adică, nu vreau să critic, dar cina de aseară a constat strict în ciocolată.' Zâmbi, uşor răutăcios şi ironic.

**Melanie K. Gulden** · 27 Jan 2013, 20:47

Melanie se împletici un pas mai în colo de farfuriile goale. Bombăni inteligibil cât timp îşi şterse mâinile de un prosop de bucătărie.
Îl urmări cu sprâncenele ridicate, urcându-se pe marginea barului şi bălăngănindu-şi picioare, convinsă că el nu avea să facă treabă mai bună. Însă atunci când văzu că el chiar ştia ce face opri mişcarea, îngustă ochii şi privirea îi fulgeră de la mâinile lui la faţă. Înfăţişarea îl ajuta, nu putea nega asta, ceea ce o enerva, pentru că nu voia să se gândească la el ca chipeş, sau orice alt cuvânt ce ar implica ceva.
Totuşi... şi chipeş, şi bucătar? Serios?
- N-ai pus întrebarea bună, spuse Melanie, zâmbind. Adevăratul mister e cum de un pirat fără corabie ştie să gătească.
Ridică din sprâncene insistent, afişând un zâmbet nevinovat.

**James R. Nolan** · 27 Jan 2013, 21:13

James ridică din sprâncene apreciativ.
'Bine punctat,' spuse, cu un zâmbet admirativ. 'Să zicem că am avut de a face cu ceva provocări de acest gen.'
Da, James, atunci când a trebuit să începi să îţi faci singur mâncare la şapte ani, mai ţii minte?
Luă borcanul de maioneză şi slăbi capacul cu cârligul, după care îl deschise, răsucindu-şi degetele. Luă o lingură şi amestecă maioneza cu smântână, după care puse micul conţinut în salata deja pregătită.
Desprinse cu dinţii capacul de la solniţă, apoi turnă în bol cu măsură şi amestecă, fără să o mai privească pe Melanie. Ştia că ea se uita la el. Îi putea simţi privirea. Liniştit, se uită la ea, cu sprâncenele ridicate.
'Masa e serivtă,' spuse cu un zâmbet, aducând bolul pe masă. Cătuă nişte tacâmuri în vreo patru sertare înainte să dea de cel bun şi scoase două furculiţe, pe care le puse pe masă, făcând o plecăciune ironică.

**Melanie K. Gulden** · 27 Jan 2013, 21:47

Melanie se simţi pentru primele câteva momente mândră, pentru că simţi acea mică remarcă ca o laudă la adresa ei. Apoi îşi dădu seama ce făcea şi încetă.
Se întrebă în ce circumstanţie învăţase el să gătească. Nu mai insistă, spunându-şi că avea timp să afle toate detaliile mai târziu. Încetă să mai privească tot ceea ce făcea bărbatul, ci îi privi doar faţa, memorându-i cu repeziciune detaliile. Se întrebă câţi ani are.
Nu îşi retrase privirea, nici nu tresări atunci când el termină şi se uită la ea.
- Mulţumesc, îi spuse ea înapoi şi se aşeză la masă, înfundându-se în salată. Era bună, deşi alimentele ei nu erau aşa de proaspete.
- Poţi să-ţi cer ceva? întrebă ea fără să aştepte răspuns. Vreau să-ţi văd cârligul. Când am fost la baie am... crezut că am văzut ceva... nu sunt sigură, totuşi.
Ridică din umeri. I se păruse că observase urme ale magiei pe el. Ceva vrjă puternică. Nu era foarte simplu de descifrat, însă Marcia o învăţase destule ca să reuşească să recunoască magia când o vedea.

**James R. Nolan** · 27 Jan 2013, 23:09

James înfulecă din salată fără să se gândească la faptul că aceea nu era nici mâncarea nici casa lui. Încerca să se simtă cât mai confortabil, nu asa era datoria musafirilor?
Se crispă oarecum la auzul cuvintelor lui Melanie şi îşi îngustă ochii, însă se opri din mâncat şi îşi sprijini spatele de spătarul scaunului, cu o atenţie ciudată.
Fusese tras pe sfoară o singură dată şi omul care vruse să îl omoare cu propriul cârlig nu scăpase sănătos. Defapt, nu scăpase deloc.
Totuşi, James nu era genul de om neîncrezător. După cum chiar el spusese, Melanie nu îi dăduse niciun motiv pentru care nu ar fi trebuit să o creadă, lucru care, în logica lui ducea clar la faptul că trebuia să aibă încredere în ea.
Plus că, în caz contrar, el era de trei ori mai puternic şi Mel nu părea genul de fată care ştie să omoare un om cu mâinile goale.
Îşi apucă cârligul cu mâna, îl răsuci odată, iar acesta făcu un clic, moment în care James îl scoase, încă ţinându-l în mână.
'O singură condiţie,' spuse, trăgându-l înainte ca Mel să poată pune mâna pe el. 'Îmi spui şi mie ce ... ţi s-a părut că ai văzut şi ce afli despre el.'

**Melanie K. Gulden** · 27 Jan 2013, 23:36

Melanie se încruntă, confuză.
Desigur, făcu ea şi îi luă cârligul din mână cu grijă. Inspiră aer adânc în piept şi ţinu obiectul la nivelul ochilor, privindu-l cu atenţie. Faţa lui James care privea cu un fel de fascinaţie ironică cârligul, ca şi cum nu-l mai văzuse niciodată. Se uită urât la el, se ridică de pe scaun şi se îndreptă spre fereastră, cu spatele spre bărbat.
Cârligul era o lucrătură fină, dintr-un material mat foarte rezistent. Era asemănător cu fierul, însă Melanie recunoscu opera goblinilor şi a dragonilor acolo. Suflarea dragonului putea face şi o pană să se transforme într-un obiect indestructibil. Se întrebă cine ar face aşa ceva pentru un simplu cârlig. Îşi luă o mână de pe suportul mic şi negru şi atinse cu un deget vârful.
La contactul pielii ei cu metalul se întâmplă cel mai ciudat lucru. În mintea se desfăşură ca o hartă gigantică istoria acestui nesemnificativ cârlig. De la momentul în care goblinul zâmbea mândru de capodopera sa, până la momentul când fu agăţat de gâtul unei fete frumoase într-o piaţetă, apoi fusese legat cu grijă după gâtul unui copil cu păr de abanos, copilul nu mai avea mână, talismanul se transforma copilul avea membru din nou.
Melanie deschise ochii brusc cu un geamăt, simţindu-se năpădită de prea multe imagini. Se uit fascinată şi speriată la cârlig şi, având grijă să nu-l atingă, se întoarse spre James.
- De unde ai cârligul ăsta? îl întrebă ea încet, cu respiraţia întretăiată şi cu acceaşi expresie pe faţă.

**James R. Nolan** · 27 Jan 2013, 23:44

James încuviinţă atunci şi îi înmână cârligul fără să mai stea pe gânduri. Nu era sigur la ce s-ar fi aşteptat Melanie să vadă în acel obiect atât de preţios lui dar altfel de nicio valoare, aşa că privi cârligul cu ironie şi un oarecare scepticism, încercând să pară fascinat de obiectul care îi ţinuse locul mâinii atâţia ani.
Zâmbi când Melanie se îndepărtă de el înţepată şi o privi stând în faţa geamului şi ronţăind din salata care parcă îşi pierduse din gust. Mel părea îngândurată şi nu mai privea cârligul, ci undeva deasupra lui, în gol. James ridică din sprâncene şi în acel moment, femeia îşi reveni, gemând uşor şi respirând vizibil mai repede decât înainte.
Fu uşor confuz la auzul întrebării sale, însă îşi reveni imediat şi se prefăcu că stă o clipă pe gânduri, apoi spuse, scurt şi ironic.
'E o poveste lungă.'

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean 1 2 3 4 5 Next » //  / The vast compass of the ocean

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ The vast compass of the ocean