Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ The wrong choice

Quote:Îmi uram viaþa,era o târfã,aºa ca nu puteam decât sa ii fiu sufletul pereche.

Evident,cum altfel? ..
Imi place foarte mult cum ai scris Ginny
Rose,haide cu nextu`l :>

Mi-am luat mana din mana lui Nate : o simteam prea rece,dar nu pentru ca...murise,ci pentru ca il simteam prea departe de mine,iar acest lucru durea mai mult decat orice altceva. Puteam sa imi dau seama ca incet-incet se indeparteaza de mine,de locul lui,de tot...de viata sa. Incercam sa il chem inapoi dar din pacate nu aveam cum sa fac asta. Ar fi fost ceva de neimaginat,dar daca imposibilul devine posibilul,daca eu pot transforma Iadul sau in Raiul meu? Nu,gata,este o prostie! Nu am cum sa il aduc inapoi. Nu vreau sa ma mai gandesc la asta - inima mi se rupe in mii de bucati,sufletul imi este ratacit acum,iar un copil este in pantecul meu-. M-am incruntat brusc amintindu-mi ca asta trebuie sa fac: sa am grija de copilul meu care in curand va fi printre noi. Da,aceasta este cruda realitate: viata taticului sau s-a sfarsit intr-un mod deloc placut,dar fiul sau fiica sa este pe drum si trebuie sa ma mentin puternica,desi in situatia de fata acest lucru era practic de parca mi-as taia amintirile si le-as arunca in negura intunecata a noptii. Cum aveam sa fac asta? Nu pot sau nu vreau,nu conteaza. Nu am cum sa inlatur atatea ganduri,sa dau cu piciorul anilor de fericire. Daca voi afla cine este cel care l-a ... ucis pe Nate o va plati cu propriia-i viata!

"Domnisoara,trebuie sa semnati... ca ati recunoscut cadavrul!"
Dumnezeule,cum puteau vorbi persoanele acestea de parca ar fi fost o jucarie,de fapt un pion care fusese primul impins din jocul de sah,cel mai slab dintre cei slabi? Am inghitit in sec inainte sa injur acea persoana care statea in fata mea cu un dosar negru cu file albe in mana. Este insuportabila durerea din pieptul meu. Cum sa semnez pentru asa ceva? Cum sa recunosc faptul ca Nate al meu disparuse definitiv?
"Domnisoara!" , insista acesta pe aceasi voce rigida ca mai devreme.
"Doamna!",am tipat eu nemaiputandu-ma abtine. Purtam verigheta pe mana si totusi imi zicea ;domnisoara; ? ... Dar acest lucru era irelevant, o lacrima amara imi curse pe obraz bucurandu-ma de aceasta eliberarea sufleteasca pentru a fi in stare sa ii semnez acele asistente. Aceasta se indeparta apoi la fel cum se si apropiase,cu niste pasi marunti dar gravi. Mi-am intors privirea catre fata lipsita de expresia a sotului meu si am inceput sa plang in voie rostind printre suspine:
"Offf,daca as putea sa te intorc cumva printre cei vii,daca as putea macar sa-ti mai vad odata acei ochi senini..."

Ha ha in sfarsit ><.

Quote:Doamna!",am tipat eu nemaiputandu-ma abtine.

nervozitatea urlaaa

Quote:"Offf,daca as putea sa te intorc cumva printre cei vii,daca as putea macar sa-ti mai vad odata acei ochi senini..."

ce dragut a sunat asta

Sti totusi e ceva ce nu-mi place .. ca e prea scurt :-l.
Vreau nextu :-w.Si il vreau repede :>.

A urmat un next rapid. , Imi placeeee!
Deci ... si asta e foarte faina , nu e prea lunga , dar spune multe.Ai descris foarte bine sentimentele si gandirile ei si imi place cum vorbeste.

Quote:"Doamna!"

Da , cum isi permita ala sa ii zica domanisoara! Heh , ce om. Deci imi place foarte tare tot. Astept un neeeeeeeext! , rapid , rapid , rapid. [nu echipa de fotbal!!!!]
Aaa si inca ceva ce mi-a placut poate cel mai mult este ultimul dialog.

Quote:"Offf,daca as putea sa te intorc cumva printre cei vii,daca as putea macar sa-ti mai vad odata acei ochi senini..."

Pff , e incarcat de sentimente si e .. e .. e. Stii tu ce e. E geniala.

Next! ><

Multumesc fetelor
Ma bucur ca v-a placut ultima fraza fiindca... este ceva esential in ea pentru ceea ce va urma
Dar nu va mai spun nimic.
Poate scriu azi si partea a doua. ; ) )

Quote:dar daca imposibilul devine posibilul,daca eu pot transforma Iadul sau in Raiul meu?

Imi place asta mult. Si tare faza cu 'Doamna!'.
Imi place mult ce ai scris Rose Mie nu mi se pare scurt,e perfect asa.
Sa vedem ce va scrie si Ginny. :-)

Merci.
But.. e tot randul meu.
Ca sa scriu partea a doua.
Ca scriem un capitol,un capitol.
Si asta e al saptelea,dar doar prima parte.

Oricum abea astept sa-l citesc. Scrii super mai.

Deci sys >< acum l-am citit si eu imi place
Si feteleor nici nu stiti cat de mult ne bucuram ca va place

Ce aveam sa fac acum? Sunt atat de pierduta si nimeni nu imi este alaturi,de fapt probabil ca asa si este mai bine : sa imi duc singura crucea,sa sufar singura fara nimeni alaturi de mine care ar spune ca le pare rau,dar mai mult asa din mila,din politete. Persoanele care nu l-au cunoscut cu adevarat nu aveau sa stie cum a fost Nate,cum a fost sufletul lui pur pe care niciodata nu as permite sa i-l pateze cineva-nici macar acum,cand ei bine...a fost ucis. De fiecare data cand ma gandeam la acest lucru un nod imens imi ramane in gat. E greu...acum ma aflam pe coridoarele spitalului,habar nu aveam ce sa fac intr-o astfel de situatie-in plus nici macar nu cred ca as fi in stare sa fac ceva,oricat de multe as sti sau nu.

Aceeasi asistenta rigida,insensibila de mai devreme se indrepta catre mine si rostise pe un ton serios,as putea sa indraznesc sa spun chiar sever:
"Domni...Doamna. Cine se va ocupa de inmormantare?"
Poftim? Nu am putut sa evit sa nu ma inec. Inima mi se opri in loc pe moment,apoi lua viteza si nu mai stiam ce simt. Atat de directa,o lovitura sub centura,o durere in sufletul meu. Ma comportam acum de parca aveam astm: imi pierdusem respiratia si tuseam in continuare. Respectiva de mai devreme fugise intr-o sala foarte apropiata si imi aduse pe hol un medicament care parea un calmant pentru tuse. L-am acceptat fiindca nu voiam sa fac rau bebelusului si intr-un final observand ca nu pleaca,asteptand raspunsul meu am rostit:
"Eu...si probabil-familia mea!"
"Si va trebui sa semnati si pentru asta!"
Aveam de gand sa imi impun punctul de vedere,sa imi exprim indignarea pentru felul ei stupid de a se comporta insa ma gandeam ca in definitiv aceasta este meseria ei: sa nu ii pese de pacienti sau de fostii pacienti...Am oftat si am dat sa plec din spital plangand gandindu-ma ce masina il va aduce pe Nate la...fosta sa casa,de fapt acasa la el! in timp ce m-am ciocnit de un nesuferit care nici macar nu stia sa isi ceara scuze.