Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ The wrong choice

Îmi pare rău că n-am mai trecut pe aici fetelor . Am citit capitolele şi m-aţi făcut curioasă. Adică ce a păţit Chris şi când? Săraca Lissa se simte vinovată . Next

Ei, vedeti voi ce urmeaza.
Acum e randul lui Ginny sa scrie. ♥
Elizz@: Merci ca ai trecut pe aici. Nu conteaza ca nu ai mai trecut pana acum,ci conteaza ca ai trecut acum. Thanks. ><
Apreciem.
Si speram sa urmariti actiunea si in continuare.

Capitolul XV Fear is the enemy!
Chris Sanchez Pov.

La dracu cu ploaia asta,pe bune mama o să mă omoare cand o sa vadă că sunt ud până la piele.
Am stat mult la Amelia si nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul. Când am plecat de acasa era cald şi frumos,iar acum ploua cu găleata.
Am intrat in casă,iar mama mă aştepta in faţa uşii cu mainile in şold. Oh,frate am incurcat-o rău de tot.
-Christian Sanchez!! Unde ai fost tu până acum?? Şi de ce nu ţi-ai luat o umbrela cu tine??
Am privit in jos vinovat. Avea sa fie supărată pe mine mult timp si nu imi plăcea când o vedeam aşa.
-Ai fost la Amelia aşa-i? La dracu,mama nu o plăcea deloc pe Amelia,şi pur şi simplu nu inţeleg de ce,ea ma iubea,nu era ca celelalte târfe din liceu.
Nu am raspuns,doar am continuat să ma uit in jos. Mama trase adânc aer in piept.
-Gata! Până aici,eşti pedepsit,şi iţi interzic să te mai vezi cu Amelia,nu este buna pentru tine!
Cee?? Cred că îşi bătea joc de mine! Nu putea să imi facă una ca asta.
-NU poţi să imi faci unca asta!! Mamă chiar nu poţi să imi faci un ca asta! O iubesc inţelegi??
Mama rase,si veni spre mine ridicându-mi blând bărbia.
-Nu o iubeşti Chris,doar ai impresia că faci asta.
-Ba da! Şi nu ma vei putea oprii să nu fiu cu ea!
Am ţipat! Am ţipat pentru prima oara la mama,si nu ma simţeam mândru,însă o iubeam pe Amelia,si nu putea să imi facă una ca asta! Să imi interzică să ma văd cu ea.
-Oh Chris,fi serios! Am spus ceva şi aşa rămâne!
Ţipă şi mama şi m-am simţit ca un rahat! Ea nu merita asta,şi totuşi continuam sa o rănesc.
-Sunt serios! Şi am plecat! Am ieşit din casă trântind uşa si m-am îndreptat spre casa Ameliei.
Eram fericit ca avea cine să ma inţeleagă. Ea avea sa mă asculte fără să mă critice ca altii.
Am ajuns din nou in faţa uşii ei,si am intrat fără să mai bat la uşă. Ce am văzut m-a lăsat complet ţăcănit. Amelia se săruta sălbatic cu altul.
Nu imi venea să cred,ea chiar nu ţinea la mine,eram doar o altă păpuşă în mâinile ei.
Ea mă vazu si incercă să imi explice,însă chiar nu mai avea nevoie de explicatiile ei stupide.
Am plecat si de acolo si m-am indreptat spre casă. Aveam sa ii cer mamei iertare,si totul sa fie ca înainte.
Când am ajuns in faţa casei am ştiut că ceva se întâmplase. Uşa era larg deschisă şi din casă nu se auzea nici un sunet.
Am înaintat speriat spre casă,şi am păşit uşor printre cioburile din hol. Ce dracu se întâmplase aici?!?!
Am ajuns in bucătărie şi când am intrat am inţepenit dracului neputând să mă mai mişc. Eram îngrozit. Lacrimile mi-au taşnit pe faţa şi am căzut în genunchi lângă trupurile inerte ale părinţilor mei.
De ce ei?? Cum?? M-am uitat la corpurile lor,şi am realizat stupefiat ca erau împuşcaţi. Jaf? Ce altceva putea fi?
Brusc mi-am amintit şi de sora mea mai mică. O Doamne,te rog să fie bine.
Am alergat pe scări până la camera ei si am deschis uşa cu frică.
Ea era în pat cu privirea fixată în tavan si cu o hârtie in mană. Era moartă,era şi ea moartă... De ce Doamne de cee??
Am mers spre trupul ei inert şi l-am îmbrăţişat trupul micuţ. I-am luat acea mică foaie din mână dându-mi seama că era o poză cu mine.
La dracu!

Am ţipat in beznă fără nici un folos. Ajungeam să cred că ăsta chiar e purgatoriu,si că eu prin asta aveam să plătesc tot. Prin suferinţă. Prin revederea amintirilor dureroase,din trecutul meu cenuşiu.
Când aveau să se sfârşească toate astea? Când??
Rânile imi erau acum deschise,puteam fi uşor doborât,dacă reuşeam totuşi să imi revin în simţiri,nu aveam sa mai fiu acelaşi dur care fusesem de când muriseră prinţi şi sora mea.
Aveam să fiu din nou acel copil rănit,sa fiu din nou o rană deschisă gata să explodeze,la fiecare amintire.
-In câteva minute se va trezii,doamnă vă rog să vă linştiţi,totul o să fie bine.
O voce se auzii,prin întunericul în care eram acoperit şi aproape că imi veni să plâng de uşurare.
Am simţit cum imi revin,corpul mă durea,iar bipăitul de la aparate mă irita la culme.
Am deschis ochii incet,obişnuindu-mă cu lumina,si am privit spre persoana de lângă mine aşteptându-mă să o văd pe mătuşa mea plângând.
In schimb am văzut-o pe aceea fată de la cimtir. NU! Ce căuta ea aici?
-C.ce cauţi tu aici?
Vocea îmi era răguşită,însă nu puteam inţelege ce căuta ea aici.

Scuzati-mi intarzierea,si sper sa va placa e cam tras de coada dar mna
Enjoy and comm

O, Doamne!
Din ce in ce mai interesant! Felicitari, Ginny, pentru capitol si felicitari amandurora pentru toata povestea! ^_^

Deci am ajuns si eu mai tarziu,desi prima parte am citit-o ieri.
E superb capitolul. Vad ca ai schimbat si titlul si e super.
Nu e tras de coada, e unul dintre cele mai reusite ale tale. :-W
Cam trist,insa. =((
Desi ficul nostru asa este,de fapt. Sad.
Banuiesc ca e randul meu acum ...

Yaaa,ce mult mi-am dorit sa spun asta
Sys it's your turn
Ema,ne bucuram ca iti place ><

Saracul Chris!Adica toata viata lui s-a intors pedos in aproximativ o ora!Of...trebuia el sa se duca la aia poate daca ramanea cu familia putea schimba ceva sau poate murea.Vreau capitolul urmator

Imi pare rau Ginny ca vin si eu cu intarziere, doar ca mna poveste lunga. :-j
Iaiii... capitol nou, ce au mai facut personajele noastre iubite.
Imi place foarte mult, cum ai scris si numele capitolului, cum au spus cu toti poveste trista. =p~
Abea astept sa vad ce va scrie Rosalie.

Nu imi vine sa cred ca sunt la un spital din nou. De cand a murit Nate nu am mai calcat intr-o astfel de institutie. Adevarul este ca nu prea vreau sa fiu aici. Totusi,insa ... ceva ma determina sa stau langa un pat,langa cineva pe care practic nici macar nu cunosc. Totul mi se pare ciudat. Simt o legatura imensa intre mine si acest Chris,dar nu pot sa imi dau seama despre ce este vorba. Nu prea stiu daca este de bine,instinctul imi arata contrariul,dar parca sufletul meu ar vrea sa creada ca nu e asa. Ma ridic sa plec,dar o mana calda ma atinge pe incheietura si ma face sa tresar. Imi da fiori,brusc se transforma intr-o mana de gheata. Ce a fost asta? Ma uit catre patul alb si imi dau seama ca cel care m-a atins a fost barbatul acela, Sanchez. Ma asteptam sa imi zica multumesc ca sunt aici,dar dimpotriva: a strigat la mine! M-a intrebat ce caut aici. M-a cam ranit reactia lui. Nu stiu de ce, voiam sa nu imi pese, dar nu puteam sa ma abtin. Ei bine, va trebui. Nu stiam ce sa ii raspund, chiar nu stiam.
"Spune-mi adevarul!" , striga din nou la mine.
Am inceput sa plang in hohote,iar doua brate calduroase ma linistisera putin. Era acea Nina,matusa lui Sanchez.

- perspectiva lui Nate Carter -

Ce naiba face Lissa aici? Deci nu imi vine sa cred de cat timp o urmaresc si nici nu ma baga in seama. Nu imi vine sa cred cat s-a schimbat. De ce sta langa nenorocitul acesta care mi-a luat viata? Nu mai inteleg nimic! Cat as vrea sa ii vorbesc. Gata, trebuie sa ma arat ei!

Deci pot sa spun ca ador ficul vostru si imi place cum a ajuns pana acum povestea voastra. Capitolul pe care l-ai postat a fost excelent foarte frumos ai scris, descris. Si mereu reusiti sa ma faceti curioasa in legatura cu ce se va intampla mai departe, si abea astept urmatorul capitol. Spor la scris. Eu va voi urmari povestea in continuare.