Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ The wrong choice

• Ginny super capitol. Mi-a placut foarte mult, si cat am asteptat, murea de curiozitate sa aflu ce s-a intamplat cu Chris si Lissa.
  
  

  Quote:-Părinţii şi sora mea,sunt cu Nate,la doi metrii sub pământ,aşa că nu îndrăznii să îmi vorbeşti mie despre asta!
  -Î..îmi pare rău,poate că ar fi mai bine să plec!

  Cat imi pare rau pentru parintii lui Chris, desi a comis o crima.
  
  

  Quote:Trecu pe lângă mine şi ieşii pe usă. Am căzut în genunchi şi mi-am blestemat pentru a mia oara destinul.

  :-< Uite asa s-a mai terminat inca un capitol.
  Mi-a placut foarte mult, si cat am mai asteptat. Foarte frumos, Ginny. Spor la scris Rosei, randul tau.
  

Ginny este superb
The end is coming.. (
Rose, spor la scris la urmatorul capitol care sunt sigura ca va fii la fel de bun >< ((

Capitolul XXIV - I wanna die

Prea multe vesti dintr-o data, iar eu nu mai pot asimila nimic. Simt o durere strafunda in piept,dar in acelasi timp o ura teribila , cel putin cu gandul. Nu mi-l pot imagina pe Chris ca fiind un criminal,desi astazi l-am insultat in toate modurile posibile si imposibile. Practic,viata mea nu mai are sens. Daca ar fi sa fac o balanta intre viata si moarte as alege cu siguranta cea de-a doua varianta. Sa ma gandesc .. Nate a murit, eu imi voi creste un copil singura, iar cel de care cred ca m-am indragostit e ucigasul sotului meu! Am stat cateva minute uitandu-ma in gol stand in ploaie , aratand probabil ca o pisica plouata, dar pe deasupra eu eram si trista. Da, acum inteleg cu adevarat acest cuvant. Viata mea nici macar nu poate fi numita ;viata; ! Am tras adanc aer in piept apoi am ramas cu gura cascata. Abia acum imi dau seama de gravitatea situatiei,de ceea ce am spus mai devreme: sunt indragostita de criminalul sotului meu!!!


Nu imi pot da seama cum asa ceva este posibil,dar nici nu pot nega. Ma dusesem la el cu un gand straniu, dar cuvintele lui de dinainte de a pleca de acolo m-au facut sa realizez ce viata grea avusese. Intr-adevar: desi m-a ranit a avut dreptate: eu nu il cunosc deloc,viata sa este straina pentru mine. Insa,eu .. desi probabil ma voi zvarcoli apoi in iad,pot declara ca il iubesc. Nu stiu daca intr-un mod egoist pentru Nate, intr-un fel distructiv pentru mine si pentru el, dar acum singurul lucru pe care il mai voiam era sa ma intorc la el sau pur si simplu sa mor. Nu mai ma sperie acest cuvant. Intr-un final oricine ajunge la asta, nimeni nu e vesnic, indiferent de toate povestile care dezmint asta. Am inaintat doi pasi,apoi intrebandu-ma daca nu era mai bine sa ma intorc. Acum era ocazia mea sa ma descarc, sa exprim tot ce simt. Acum putea sa o fac.

Mi-am aruncat poseta in ploaie,neavand mai nimic interesant in ea si m-am intors uda leoarca la el in casa. Eram dispusa de orice acum, desi stiam ca mai tarziu probabil remuscarile nu imi vor da pace. Ma gandesc ca Nate mi-a dat cale libera sa fac ce e mai bine pentru toti. Am sunat la usa si mi-a deschis chiar el.
"Chris!", am rostit imbratisandu-l si plangand cu durere.

• Ah, ce ma bucur ca ai postat capitolul. Mi-a placut foarte mult si m-a surprins, am ramas uimita.
  
  

  Quote:sunt indragostita de criminalul sotului meu!!!

  De Chris, nu pot sa cred, cum s-a intamplat una ca asta? Sunt uimita. Dar imi cam place ideea. :>
  

  Quote:"Chris!", am rostit imbratisandu-l si plangand cu durere.

  Aww. Sunt curioasa care va fi reactia lui, ce ii va spune, daca simte acelasi lucru ca si Lissa. Dar trebuie sa astept sa scrie Ginny urmatorul capitol, va place sa ma tineti in suspans. ))) Oricum, spor la scris, fetelor. ><
  

Nici n-ai idee cat de mult imi place sa va tin in suspans
Asta e partea mea preferata si capitolul nu stiu cand vine,sau cum va reactiona Chris la asta
Kiss'u!

Quote:Abia acum imi dau seama de gravitatea situatiei,de ceea ce am spus mai devreme: sunt indragostita de criminalul sotului meu!!!

mamaa :> ce captivant :>

Quote:Intr-un final oricine ajunge la asta, nimeni nu e vesnic, indiferent de toate povestile care dezmint asta

foarte adevarat

Si eu sunt curioasa care va fi reactia lui Chris :> astept cu nerabdaree urmatorul capitol

Ma gandeam ca v-ar placea sa vedeti cum ar arata o presupusa coperta .. so .. here we go :



Poza e modificata de Ginny. )

Am citit ceea ce aţi scris şi vă cer scuze de întârziere . Îmi place mult capitolul şi sincer sper ca totul se rezolve. Cred că amândoi sau suferit destul nu? Îmi place coperta şi scrisul acela mic de jos, cât de adevărat:>

Capitolul XXV Totul a inceput şi s-a sfarşit cu o decizie.
Chris Sanchez Pov.

De ce totul a trebuit să inceapă cu o blestemată de decizie? Dacă nu decideam să plec atunci la Amelia,părinţii mei şi sora mea mai mică poate erau fericiţi,poate eram şi eu un alt om la momentul ăsta.
Dar totul a luat sfarşit când am ieşit pe nenorocita aia de uşă in ploaie lăsând-o pe mama împietrită.
Inima îmi fierbea in suc propriu,am simţit că mă sufoc. Eram un laş nu mai puteam rezista la toată avalanşă de durere. Nu mai suportam acest val de gloanţe.
Mă distrugea,mă sufoca,mă tăia în mii de bucăţele. Fusesem un laş,un laş de la bun început. Şi mă mai credeam tare. Am ajuns să fiu mai rău ca Alexandr,ăla măcar e un ratat din născare,poate că nu a vrut să fie asa,dar eu? Eu am ajuns un ratat din propria voinţă. Da. Şi ce am câştigat? Un partener ratat,o mătuşă dezamăgită si o posibilă dragoste care acum mă urăşte.
Sună ca în acele filme siropoase nu? Dar ăsta e adevărul. Fără voinţa mea inima a început să bată la vederea Lissei,să vrea să o protejeze. Să o protejeze de monstrul din mine.
Mi-am trecut nervos mâna prin păr şi mi-am aprins o ţigară. Puteam fi un ratat mai rău de atat? O făcusem,ajunsesem la linia prăpastiei şi am călcat in gol. Am căzut,m-am scufundat intr-un abis plin de suferinţă.
Am jucat şah pe tabla vieţii mele şi am dat greş,am fost un pion care tot a făcut pe nebunul. Am ratat tot ce era mai important în viaţa mea. Am ratat copilaria,adolescenţa innecând-o in droguri si alcool. Nu am fost un copil model,dar niciodată nu mă plânsesem de asta. Mi-am ratat viaţa conştient de asta,fără să fac nimic să opresc. Să pun capăt la tot,şi să o i-au de la capăt.
Am fost atât de orb,atât de inconştient. Am pierdut tot,acum chiar am pierdut tot.
Dintr-o dată moartea chiar parea usoară. La urma urmei ce eram eu pentru lumea asta? Ce conta dacă eu muream azi? Vă spun eu nu conta,pentru că nimanui nu ii păsa.
Fiecare porcarie făcută îmi venea în minte ca nişte săgeţi de foc menite să imi găureasca sufletul. Nu mai suportam,nu mai voiam să lupt,defapt m-am săturat să mă tot lupt cu morile de vânt. M-am săturat sa pretind că sunt ceva ce sincer chiar nu sunt.
M-am săturat să tot pretind că sunt bine,când nu sunt deloc bine. M-am săturat sa vad familii fericite,m-am săturat să tot trăiesc în trecut.
Am mai dat odată cu pumnul in perete şi m-am lasat sa alunec pe covor. Mâinile imi incurcau parul iar lacrimile se amestecau cu sângele ce imi curgeau de pe mână pe obraz.
Soneria de la uşă se auzii şi m-am indreptat spre ea dezchizând-o. Acolo stătea Lissa,ochii îi erau înlăcrimaţi şi când mă văzu îmi sări în braţe.
-Chris!
Am strâns-o tare,iar nasul meu s-a dus direct in părul ei. Era atât de fragilă,atât de dulce şi inocentă. Mâinile ei s-au agăţat de părul meu şi strânse tare. I-am frecat linştitor spatele. Nu îmi plăcea să văd că suferă.
Nu ştiu ce se întâmpla cu mine,dar pur şi simplu nu mai voiam să îi dau drumul. Voiam să stea la mine în braţe o enternitate.
Voian să o iubesc,voiam să o divinizez,eu eram demonul ce s-a îndrăgostit de un înger. Era ironic,dar inevitabil m-am îndrăgostit de soţia omului pe care l-am ucis.

Imi place de Chris desi e un criminal.El o iubeste pe Lissa,o iubeste pe Lissa cu adevarat dar oare o sa-l lase constiinta sa fie cu ea?Hmm...presupun ca nu.Si el nu traieste intr-o poveste siropoasa,pentru ca daca ar fi asa nu i s-ar mai intampla atatea.Eu cred ca nu doar Chris se simte asa ci si noi toti cand face vre-o prostie,ne simtitm vinovati si ne tot intrebm "cum ar fi fost daca nu as fi facut aia?".Oricum viata noastra e un drum,si ca toate drumurile uneori avem de ales intre doua cai.Nu conteaza ce cale alegem,dar odata aleasa nu mai poati da in spate.Cred ca Chris simte la fel si deabia astept sa vad ce o sa mai faca.