Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ there's something wrong here

• Lexie ridica din umeri.
  "De fapt, am gasit-o din greseala," raspunse, pe un ton amuzat. "Am auzit ceva de acolo, de dupa oglinda si m-am dus sa vad ce e. Atunci am observat spatiul dintre scanduri."
  
  Nu parea sa dea prea mare importanta intamplarii. Se ridica in picioare, in timp ce incerca sa isi dea seamam de ce naiba ii arata cartea unui baiat pe care abia il cunostea. Si chiar si partea pe care o cunostea nu stia sigur daca e cea adevarata.
  
  Viperina se uita si ea in carte pentru a mia oara in timp ce Alexander rasfoia paginile fragile cu grija.
  
  "Ei bine, deci nu stii ce ar putea insemna asta? Adica, eu m-am gandit ca e ceva important daca a fost ascunsa atata timp acolo jos."
  Lexie se uita incruntata la paginile ingalbenite.

Isi ridica privirea din carte , spre viperina schitand un zambet.
,, Le-am mai vazut aceste simboluri intr-o carte de Magie Neagra " spuse ganditor.
Trecu cu degetul pe unul dintre simboluri , amintindu-si de acel simbol ce insemna.
,, Asta din cate imi amintesc eu , este ceva legat de Voldemort , dar nu sunt sigur .Putem merge in sectorul interzis sa vedem " spuse calm privind-o din nou.

Ok , ziua aceea incepea sa fie mai buna.Nu mai facuse ceva interesant de ceva vreme , dar acum , ca viperina ii aratase cartea stia cateva chestii unde mai putea gasi acele simboluri.Erau destul de multe carti in sectorul interzis , unde chiar puteau sa le gaseasca.

• Lexie ridica din sprancene, sceptica.
  "Iti dai seama ca in Sectorul Interzis sunt sute de carti, nu-i asa?" spuse, retoric. "Sunt dispusa sa caut, insa pe timpul zilei. Nu cred ca nu poti sa te strecori prin fata bibliotecarei."
  
  Ultima fraza era menita sa il provoace, desi era sigura ca nu reusea. Baiatul asta era atat de plictitsit, si chiar si urma urmei de entuziasm care ii aparuse in ochi cand ii aratase cartea avea sa dispara in curand. Ii zambi, putin amuzata de situatie.
  
  "In plus, cred ca ar trebui sa ramanem aici cu cartea. Nu vreaus a stie nimeni ca o am. Ar putea fii periculos pentru mine, stii?" spuse vipeina, privindu-l in ochi.
  
  Mai lua un fum, gandindu-se la ce ar vrea sa faca Alex acum. Viperina nu prea voia sa se lase convinsa sa paraseasca camera, chiar daca nu avea ceva care sa o tin aici.

Incepu sa rada cand o auzi.O privi pe viperina in ochi si schita un mic zambet.
,, Punem pariu ca ma intorc cu vreo trei carti din sectorul interzis ? " intreba cu calmul sau specific.
Chiar il atrasese acea carte , totusi era ceva ciudat la ea , dar nu prea ii pasa ce.Voia sa afle ce era inauntru , ce scria si alea alea.

Ofta incet si ii dadu inapoi cartea.Mai trase un fum din tigara ce o avea in mana si doar schita un zambet.Stia ca isi va piere intr-un final interesul fata de carte , dar momentan era acolo si profita de asta.

• Lexie zambi, ridicand din sprancene.
  "Nu acum, oricum," spuse ea, punand cartea inapoi. "Daca vrei sa ma ajuti cu asta, va trebui sa faci si ceva cercetare pe cont propriu. Daca nu te intereseaza, ai putea sa imi faci o favoare si sa nu spui nimic nimanui."
  
  Lexie ramase serioasa. Folosise un ton destul de rece si distant. Nu voia ca Alex sa ia asta in gluma. Daca chiar nu avea de gand sa o ajute, atunci avea sa isi tina gura, altfel viperina va da de multe probleme.
  
  Baga cartea inapoi in gaura din perete, zgariindu-se usor de marginile din lemn dur. Simti o picatura de sange cum se scurge din ea prin acea mica rana. O acoperi cu degetul, oprind sangerarea minora, apoi isi ridica privirea, atindindu-l pe Alex cu ochii ei verzi. Voia sa fie sigura ca nu va face nimic care sa o puna in incurcatura.

Isi dadu ochii peste cap.Chiar il vedea atat de batut in cap sa nu isi tina gura?Doamne , chiar o luase razna el sau cei din jur in ultimul timp.
,, Normal ca nu spun nimanui si nu m-ar deranja sa aflu secretele din carte " spuse trantindu-se din nou pe podea , aprinzandu-si o alta tigara.
Privi in oglinda.Mai mult din pura prostie , nu neaparat sa vada ce era in oglinda , inghitind in sec apoi.

Mai bine nu se uitase de prima data , ca sa isi vada acea dorinta ce o tinuse inchisa intr-un colt al mintii pentru mult timp , dar aceasta gasise o portita de iesire , facandu-l pe el sa o ia razna.
Trase cu putere fumul in piept si continua sa se holbeze ca prostu la oglinda.
Nu ii venea sa creada totusi , nu se asteptase la una ca asta.Trebuia sa faca ca acea dorinta sa dispara , dar nu stia cum si asta il enerva la culme.

• Lexie ii zambi, multumita. Desigur ca va afla si el secretele din carte, altfel de ce sa i-o arate? Se uita la el, vazand cum privea spre oglinda. Dupa sentimentele din ochii lui, nici el nu prea adora sa isi priveasca dorinta cea mai mare. Se aseza langa el pe jos, cu tigara aproape terminata intre doua degete.
  "Ce vezi acolo?" intreba, pe o voce acum serioasa.
  
  Nu era obligatoriu curiozitate, cat nevoia sa stie ca mai era cineva ca ea, care ramase socata cand vazu prima oara ce ii arata Oglinda lui Erised. Era speriata de ce putea face ca sa obtina acel lucru.
  Isi alunga repede acest gand, si se uita la Alex.
  Se gandi pentru o clipa ca poate nu avea sa ii spuna. Adica, era ceva personal si poate nu avea destula incredere in ea. In plus, dorintele cele mai arzatoare sunt niste slabiciuni pentru viperini. Cel putin asa le vedea ea. Acum se gandea ca poate ar fi fost mai bine daca nu l-ar fi intrebat. Daca o va intreba si pe ea? ce ii va raspunde? Nu avea cum sa ii spuna. Daca o intreba il va minti? Cu siguranta nu, daca el s-ar fi deschis in fata ei.

Isi scutura capul trezindu-se la realitate.Nu avea de ce sa minta.Deobicei spunea totul verde in fata si sec , dar acum ca isi vedea parintii in oglinda ii venea sa se arunce pe geam.Se inneca cu fumul si continua sa priveasca fix oglinda.
,, Pe parintii mei... " spuse intr-un final.

Da , nu mintise.Stateau acolo in fata lui si il priveau zambind amandoi.Nu putea spune ca nu se bucura sa ii vada , dar era si socat de acest lucru.Ofta , tragand fumul cu rapiditate in piept si dandu-l usor afara , incercand sa alunge acea imagin din fata ochilor lui , dar nu avea nici cea mai mica posibilitate sa o faca.

Era cea mai apriga dorinta a lui , sa isi vada din nou parintii , cea mai cu ardoare , dar nu vroia sa se indeplineasca , nu acum nu cand era cu cineva sa stea si sa se holbeze ca prostu.Ar fi vrut sa nu vada asta si dupa imaginea se schimba brusc..vazandu-se pe el.Statea acolo in fata propriiei persoane , parintii lui stand deoparte si de alta a lui.

Era...era devorator.Isi putea da seama dupa cum era imbracat , dar nu ii venea sa creada.Ce naiba?I se schimbase chiar atat de brusc imaginea acum sa fie si el acolo?Daca murea , daca chiar avea sa ajunga langa ei?

• Lexie incuviinta trist. Mai cunostea situatii, si, pana acum cativa ani crezuse ea insai ca este orfana. Asa ca ii intelegea perfect dorinta lui Alexander. Sincer, ea se mira ca era atat de stapan pe sine incat sa nu stea acolo incontinuu, sau sa isi piarda pur si simplu controlul, plangand de dorul lor.
  
  "Imi pare rau de parintii tai," spuse Lexie, simtindu-se putin vinovata cum ca intrebase.
  
  Isi stinse tigara, care era acum prea mica si o arunca intr-un colt al camerei, fara sa se oboseasca sa o ascunda. Se aseza pe jos langa el.
  :Stii, eu nu stiam ca parintii si sora mea sunt in viata inainte sa vin la Hogwarts," spuse, zambind trist. "A fost un incendiu pornit de un Devorator acasa si m-am trezit singura dupa aceea. De la cinci ani am crescut singura la un orfelinat. Apoi am intalnit-o pe Isabella, ai facut cunostiinta cu ea pe coridor, in acea dupa amiaza, si apoi...puf, am avut o familie. Ciudat, nu?" spuse, zambind, incercand sa ii ridice moralul.

Chicoti incet , intorcandu-si privirea spre Lexie.De cand devenise el atat de deschis?Clar o luase razna , nu se comportase niciodata asa frumos , dar nici macar nu stia de ce se comporta asa cu viperina.Poate ca erau din aceeasi casa sau ca semanau intr-un fel sau altul.

,, Parintii mei au fost omorati in fata mea , eu fiind apoi aproape omorat si blestemat , am o sora care habar nu are ca ii sunt frate , dar oricum nu mai conteaza . Spre norocul meu am crescut cu bunicii o perioada , apoi cu matusa mea " spuse dand usor din umeri.

Statu putin pe ganduri cand viperina ii spusese de sora ei , da isi amintea de ea.Era tot viperina din cate isi amintea el , dar totusi nu era chiar atat de usor in situatia lui.Trecuse prin multe si el si da avusese dreptate semanau cat de cat , dar nu in totalitate.
,, Da , imi amintesc de sora ta , e cam tacuta " spuse ganditor.