Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala / Evenimente speciale / This last of dear October's days

**Ema Snow** · 31 Oct 2012, 19:50

Soimeanca se uita in jos, la carnea expusa. Isi stramba buza si ridica din umeri.
" Presupun ca sunt mai multe variante... De la amazoanca pierduta pana la arcasul salbatic" chicoti ea. " Sau poate un Legolas feminin... Doar ca eu nu sunt blonda"
Deja se vedea raspunzand la intrebari de genul 'Ce vad ochii tai asa departe?' Gandul o facu sa zambeasca amuzata. Isi aranja arcul in spate, simtind ca o incomodeaza atunci cand ii aluneca pe umar. Se uita inapoi la Astrid si ii urmari privirea. O clipa, ramase atenta la cornul sclipicios, apoi la cizmele pufoase.
" Esti un unicorn dragut" zambi ea. " Nu stiu cum ai reusit, dar ai prins tot conceptul de unicorn in costumatia asta. Si cel Vrajitoresc, si cel Incuiat"
Deja isi vedea candidata preferata la sectiunea amuzant. Insa nu asta o chinuia pe Ema momentan. Simtea un val de mandrie catre Astrid. I se parea ca fata timida isi gasise calea de iesire printr-o incercare indrazneata. Ei i se parea o dovada ca cineva ca tanara Viperina avea toate sansele sa ajunga departe. Era o confirmare a unei idei pe care o avusese mai demult.
" Pregatiri grele?" intreba ea, servindu-se cu un pahar cu suc de dovleac si intinzand un altul spre Astrid.
Se uita in jur, prinzand cu coada ochiului straturile de haine ale lui Hawkeye. Ha! Putea sa jure ca pustiul avea sa vina imbracat in soim.

**Isolde du Maurier** · (This post was last modified: 31 Oct 2012, 20:01 by Isolde du Maurier.)

India se uita pentru ultima oara in oglinda, si zambi. Era complet multumita de costumul sau. Considera ca Wednesday Addams o primea de minune, mai ales pentru ca avea o piele foarte alba care contrasta extrem de puternic cu parul ei de carbune. Rochia neagra, pana la genunchi, nu era ceva nou la ea, insa gulerasul alb, apretat, da. Era putin incomod sa mearga cu botinele negre, cu tinte, insa avea sa se obisnuiasca. Examina pentru ultima oara coditele, insa fu de parere ca acestea erau in regula. Machiajul era perfect, curat si simplu, si ea era gata. Isi lua bagheta si cobori din Turn, intreptandu-se spre Marea Sala.

Decoratiunile specifice sarbatorii o surprindeau ca de fiecare data si zambi placut. Nu se speria cu una cu doua de orice, asa ca pentru ea nu era o problema. Intrand in Marea Sala, scruta incaperea in cautarea unei figuri cunoscute.

**Isabella River** · 31 Oct 2012, 20:08

Isabella o asculta pe cercetasa in timp ce povestea despre Anne Boleyn si desi in jurul lor toti vorbeau foarte tare, muzica inca nu pornise, asa ca o auzea destul de bine pentru moment.
Zambi, surprinsa ca Julieta stia atat de multe cand era vorba de istorie - daca ar fi stiut asta cand era inca eleva, cu siguranta i-ar fi cerut ajutorul, din moment ce istoria nu o atragea decat foarte rar.

"- Nu ma pasioneaza istoria asa mult - sau cel putin, nu asa mult cum te pasioneaza pe tine." surase Isa. "E interesant sa vezi cum erau timpurile atunci - si cum sunt acum." adauga ea luand o sticla de berezero.

Se intoarse pe calcaie si se uita lung la masa profesorilor - majoritatea erau imprastiati in sala, impreuna cu elevii. Din cate se parea, toti se distrau si pareau sa se bucure si de felul in care Sala fusese decorata.
Isabella isi alunga toate gandurile si ii facu semn Julietei ca se vor vedea mai tarziu, in timp ce se indeparta.
"Bun, acum." isi spuse.

Ajunsa la masa profesorilor, ramase in picioare si imediat ce se facu liniste, zambi incercand sa para calma si stapana pe situatie.
"Parca esti in Anul I." rase vocea enervanta din capul ei, care mereu isi facea aparitia can era intr-o situatie de genul acela.

"- Va multumesc ca ati venit in aceasta seara." incepu ea, unindu-si palmele reci in fata, si plimbandu-si privirea prin sala. "Sper sa fie o experienta placuta pentru toti si, de ce nu, ceva mai frumoasa decat in anii trecuti."
Dupa ce se aseza la locul sau, incepu si muzica si isi dadu seama ca din acel moment nu avea sa o mai auda pe Julieta prea bine daca aceasta va avea de gand sa-i mai povesteasca multe lucuri legate de istorie.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 31 Oct 2012, 20:11

Vrajitoarea incepu sa topaie prin camera, in cautarea rochiei pe care urma s-o poarte azi. Alesese sa-si faca un machiaj de schelet, si in rest, sa poarte o rochie alba, de panza, fiindca nu avea chef de tricouri invizibile, care sa lase sa se vada doar un schelet. I se parea un lucru prostesc, si in plus, era prea tarziu pentru asta. era deja in intarziere, si ii promisese lui Victor ca nu va intra in Marea Sala fara el. Nu de alta, insa baiatul nu mai vizitase Hogwarts-ul de ceva timp, si nu avea chef sa fie asaltat de zeci de persoane care sa-i ceara "autografe" sau sa-l intrebe ce mai face si cum o mai duce.
Iesi intr-un final din Pivnita, si se indrepta spre Marea Sala, care era pregatita pentru aceasta ocazie speciala.
"Ah, iata-te!"rosti ea, vazandu-l pe tanar asteptand la intrare, intr-un colt intunecat, pentru a nu fi vazut de ceilalti.

**Julieta D. Thibault** · 31 Oct 2012, 20:13

Zambi scurt Isabellei si ofta scurt, trebuia sa mai gaseasca si alte figuri cunoscute, insa in momentul urmator il vazu pe Colin, il recunoscu imediat dupa costumul haios care il purta si destul de interesant.
-Stai linistita, poate ca pasiunea mea pentru istorie e destul de ciudata. Murmura ea in cele din urma surazand si luandu-si si ea o sticla de berezero intorcandu-se ca si tanara pe calcaie si indreptandu-se spre Colin.

Lumea se aduna din ce in ce mai mult, astfel incat in cateva minute bune sala era aproape plina si putea sa inceapa petrecerea, dar chiar in clipa urmatoare auzi vocea Isabellei cum rasuna in toata sala, deoarece se facuse liniste brusca dintr-o data. Muzica incepu sa mearga din ce in ce mai tare, te puteai auzi cat de cat insa asa era la petreceri, muzica tare si distractie la maxim. Cine zicea ca vrajitorii nu se pot distra la fel ca si Incuiatii sau poate chiar mai bine decat ei ?! Ajunse in spatele soimeanului si zise:
-Frumos costum, soimeanule.Spuse ea luand o gura din bautura de ei si avand un zambet larg pe buze.

**Astrid Eir Osmund** · 31 Oct 2012, 20:24

O admira pe Ema mai mult decat fata si-ar fi putut imagina. Ii admira caracterul si inteligenta. Fata se comporta mereu de parca nimic din acea lume n-ar fi putut-o atinge. In ochii lui Astrid ea le era superioara tuturor celorlalti. Era una dintre putinele persoane care ar fi fost dispusa sa stea in compania unei fete ce se izola singura de lume.
Viperina ofta prelung si se aseza pe un scaun din lemn apucand cu ambele maini pocalul plin pana-n buza cu suc de dovleac pe care i-l oferise prietena sa. Iubea aroma de dovleac si era in stare sa manance o multime de prajituri ce contineau acel gust minunat.
O auzi pe Ema intreband ceva si se intoarse insprea ea, pregatita fiind sa-i soarba fiecare cuvant dupa cum obisnuia sa faca.
'Nu chiar' raspunse mai mult in soapta pentru ca nu era sigura ca fata i se adresase ei.
Amuti imediat cand vazu ca una dintre profesoare se pregatea sa spuna ceva. O asculta pe cea a carui nume stia ca este River si apoi se intoarse inspre Ema. Era insa mult prea tarziu sa spuna ceav pentru ca muzica incepuse sa se auda destul de tare facand o eventuala discutie destul de dificila. Se multumi sa-i zambeasca prietenei sale si lua o gura mare de suc de dovleac.

**Colin Hawkeye Rovson** · 31 Oct 2012, 20:27

Era oficial. Se simtea ca un clovn ce facea animale din baloane la petrecerile pentru copii. De fapt, asta nu era prea departe de adevar. Haina lui avea prea multe buzunare interioare, asa ca avea un intreg arsenal la el: batiste colorate, baloane si bomboane in forme de lilieci. Zambi, gandindu-se cat de interesant ar fi fost daca si-ar fi putut da urechile pe spate.
Se uita prin jur, observand tot felul de vampiri, dovlecei, personaje elegante, personaje colorate si atotprezentii gothici. Un boboc se strecura pe langa el, grabindu-se sa ia ceva de baut, iar Hawk il urmari cu privirea. Ceva se intampla, deoarece copilul isi ridica privirea spre el, uitandu-se cu ochi mari si uimiti. Hawkeye nu intelegea. Pana la urma nu el era ala infricosator aici. Si in niciun caz o pisica zdrentuita nu ar putea speria un liliac lucios. Se prinse repede de micul moment de uimire atunci cand copilul isi ridica piciorul de pe coada costumului. Soimeanul ridica o spranceana.
" Pustiule, fii serios, nu doare"
Oferi un zambet scurt si se indeparta, oprindu-se cativa metri mai incolo. Se intoarse cand auzi vocea cunoscuta.
" Ah! ...." se uita evaluator la costumul Julietei. " Piratereaso! Rau si negru, observ. Frumos!" ranji el spre Cercetasa. " Cum de te-ai gandit la asa ceva?"

**Evelina R. Potter** · (This post was last modified: 31 Oct 2012, 20:48 by Evelina R. Potter.)

Evelina se opri pentru ultima data in fata oglinzi pentru a-si admira costumul de care era foarte mandra . Cercetasa petrecuse multe saptamani gandindu-se la ce va alege pentru a purta in seara de hallowen. Isi dorea un costum mai special si diferit de cele clasice.

Evelina mergea incet spre marea sala . Coridoarele erau luminate de torte in forma de dovleac . Fantomele treceau dintr-o camera in alta prin pereti zburand uneori de-asupra elevilor speriindu-i mai ales pe cei din anul intai .
Cercetasa se gandea cum va fi decorata marea sala . Oare cu ce idee noua si inventiva directorul scoli se gandi sa decoreze sala . Petrecerile de halloween erau printre preferatele cercetasei ...

Pasi in marea sala admirand decoratiunile . Ii observa apoi pe cei care erau prezenti deja in marea sala . Evelina le admira costumele . Unele din ele erau chiar foarte interesante si stralucite. Evelina se indrepta spre Isabela i spre ceilalti colegi . Ii placu foarte mult costumele Isabelei si a Julietei :
- Buna seara... !! isi saluta colegi zambind.. Ce mai faceti ?
Evelina se duse intr-o parte pentru a asculta discutia colegilor despre costume...

**Victor A. Olivier** · 31 Oct 2012, 20:47

Victor ofta, si iesi din casa, disparand si aparand in afara Hogwarts-ului. Pentru ca fusese invitat, reusi sa intre. Totusi, nu avea nici un chef de vreo petrecere de Halloween. Pentru el, aceasta sarbatoare nu exista, era absurda si tampit. Dar cine sa se inteleaga cu Freyja? Machiajul sau de schelet ii iesise mai bine decat crezuse. In rest, purta pantaloni negri, bocanci tot negri, si o haina lunga, in stil militara, oare ce culoare?Negru, corect. Insa in holul castelului si urmari sirurile de elevi si profesori care intrau si nici macar nu ii aruncau o privire. Cui ii pasa de un geniu care traia singur, incerca sa supravietuiasca, si mai aparea din cand in cand in ziar? Nimanui, intr-adevar.
"Ah, iata-te!" auzi vocea Freyjei in spate si se intoarse, socat de faptul ca purtau acelasi machiaj.
"Doamne, mi-ai citit cumva gandurile?"intreba el uimit, insa nu o lasa pe tanara sa continue, caci o trase in sala. Cu cat terminau mai repede cu asta, cu atat mai bine.

Realiza ca era prima petrecere de Halloween la care participa la Hogwarts, si ca era prima oara dupa multi ani cand intra in Marea Sala.

**Rosalie Vivienne Alden** · 31 Oct 2012, 20:54

Rosalie era ca de obicei in intarziere. Desi era imbracata de aproximativ douazeci de minute, inca statea in fata oglinzii, nu neaparat pentru machiaj si alte ultime retusari, ci pur si simplu se gandea la trecut. Era a nu mai stia cata petrecere de Halloween la care participa si era foarte mandra de asta, mai ales ca in ultima perioada cunoscuse persoane noi,atat elevi, cat si profesori, pe care spera sa ii zareasca la petrecere. Nu avea cum sa nu o apuce un moment de meditatie, de regret fata de anii care au trecut, dar era constienta ca trebuia sa se bucure de prezent. Zambise.

Se ridicase brusc in picioare si se uitase la oglinda mare din fata sa inca odata la costum. Desi parea cliseic, ea fiind deja o Vrajitoare, se imbracase intr-una. Ii placeau costumele specifice lor, iar de data aceasta alesese unul mai sexy, care sa se potriveasca si cu nuanta de blond a parului sau. Coborase scarile turnului intr-o graba cumplita, iar cand intrase in Sala Mare ii fu imensa uimirea observand cate persoane erau deja prezente.

Cineva se uitase la costumul sau si incepea sa se intrebe daca nu cumva era mult prea penibil, dar continuase cu pasi repezi drumul sau catre masa Soimilor in speranta ca va vedea pe cineva cunoscut de la casa sa. Evident ca avea sa socializeze cu cat mai multa lume avea ocazia, dar nu avea cum sa nu isi salute colegii prima data.