Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

1 2 3 Next »

/ this pain is just a memory

Era trecut de miezul noptii, iar ea inca se afla in Aripa Spitalului. Ii placea acel loc foarte tare, dar nu si cand noaptea intuneca totul, iar pacientii pareau adementiti in somnul lor aproape la fel de profund precum moartea.
Ii placuse mereu sa aiba grija de raniti si adora sa ajute alti oameni, dar in acelasi timp era extrem de fricoasa. Nu-i placea in mod special sa vada sange insa nu avea ce sa faca. Ar fi vrut totusi sa nu mai simta niciodata acel miros metalic pe care-l avea o rana abia deschisa.
Se bucura totusi ca in lumea magiei era mult mai usor sa tratezi un ranit decat era in cea a incuiatilor. Dorise inca de mica sa se faca doctor, dar abia acum realiza ca nu ar fi rezistat nici macar o luna intr-unul dintre spitalele incuiatilor. Profesia de vindecator suna de o mie de ori mai bine si mai adecvata ei.
Auzi un zgomot, iar scurtul sau moment de reverie se sfarsi subit. Incepuse sa-i fie din ce in ce mai frica, iar palmele ii devenisera usor umede din cauza emotiei. Se auzeau sunete de pasi. Era sigura de acest lucru.

'Cine esti?' intreba fara a sta prea mult pe ganduri si isi lua in mana bagheta, fiind gata sa atace pe oricine incerca sa-i faca rau.

Continua sa tina strans bagheta in mana dreapta in timp ce astepta ca silueta din fata ei sa prinda contur. Nu o cunostea prea bine pe aceasta Ema Snow, dar auzise despre ea ca se afla in anul sapte si ca apartinea de casa Ochilor-de-Soim. Nu vorbise niciodata cu ea pana atunci, dar avea de gand sa fie politicoasa. O admira foarte tare pentru casa in care se afla pentru ca si-ar fi dorit si ea sa fi picat la Ochi-de-Soim, dar se pare ca soarta avusese alte planuri pentru ea.

'Si ce doresti?' intreba precauta in timp ce sopti un Lumos, iar varful baghetei sale se lumina. O vazu atunci pe fata din fata ei, scunda, supla cu par saten si ochi verzi. Era cu adevarat frumoasa, mai frumoasa decat avea Astrid sa fie vreodata.

Isi stinse bagheta imediat ce fata ii spuse ce problema avea si aprinse cu o simpla miscare a mainii cateva lumanari ce se sprijineau pe pervazul ferestrelor mici. Nu avea multi pacienti in acea seara asa ca isi permitea sa faca putina lumina. Mai ales ca aceasta Ema ii spusese ca avea nevoie de niste ajutor. Era vorba despre ceva minor, un simplu remediu pentru dureri de cap, dar niciun pacient nu era mai important decat altul in ochii viperinei.

'Urmeaza-ma' ii spuse in soapta si incepu sa mearga cu pasi marunti. O conduse pana in fata unei camarute in care infirmiera tinea toate remediile. 'Te poti aseza aici' ii zambi politicos aratandu-i un scaun de lemn.

Se intoarse cu fata spre un dulap plin de sticlute si incepu sa citeasca eticheta fiecareia. Stia numele acestora pentru ca avusese timp sa le invete in noptile ca aceasta cand era nevoita sa aiba grija de bolnavi. Aproape ca le stia si pozitia exact pe rafturi, dar la aceasta parte mai avea de lucrat.

'Poftim' ii intinse Emei un recipient mic in care se afla o substanta mov. 'Ai voie sa iei doar doua picaturi de fiecare data cand te doare capul. O doza mai mare s-ar putea sa te faca sa dormi doua zile fara intreruperi' ii explica rar si pe un ton calm pentru ca fata sa inteleaga.
'Numele meu este Astrid' se prezenta la randul sau.

Se aseza la randul sau pe unul dintre dulapioarele joase in care asistentele tineau diferite ustensile si o privi atenta in ochi pe interlocutoarea sa. Vrei sa ajungi vindecatoare? ii rasuna intrebarea Emei in mintea. Nici macar ea nu stia. Nu se prea gandea la ce avea sa faca dupa ce termina scoala, dar stia cu siguranta ca ar fi preferat sa se indeparteze pe cat posibil de lumea magiei.

'S-ar putea' spuse printre dinti. Voia sa para sigura pe sine, dar nu se pricepea sa minta. Dorea mai mult decat orice sa para puternica insa latura sa inocenta si naiva o trada mereu. Era precum o floare fragila ce isi deschide petalele colorate la vederea Soarelui. Ea insa isi deschidea petalele treptat in fata lumii si se lasa corupta de aceasta.

'Tu ce-ai vrea sa faci? Mai ai putin timp sa te decizi' intreba la randul sau. Tinuse sa-i arate fetei ca stia in ce an se afla aceasta. Incerca sa demonstreze oarecum ca nu era la fel de prostuta pe cat parea.

O vazu pe Ema analizand-o si realiza ca probabil aceasta incerca sa o plaseze undeva in amintirile sale. Astrid era mai mult decat sigura ca nu va reusi pentru ca nu fusese niciodata o persoana care sa iasa in evidenta. Era doar o alta fata de cinsprezece ani care se pierdea cu usurinta in multime. Nu avea nimic special la prima vedere, iar putini erau aceia care ii ofereau o a doua.

'Sunt abia in anul V' spuse mai mult pentru a elucida misterul cu care parea sa se confrunte fata. Oricum, nu-si facea griji. Mai avea o gramada de timp si din acest motiv incerca sa nu se streseze.

'Cred ca este minunat ceea ce vrei sa faci. Totusi ar trebui sa ai grija pentru ca cei buni sfarsesc mereu rau' incerca sa-i explice, dar se abtinu din a spune mai multe. Nu era treaba ei ce avea tanara sa faca si nici n-o putea ajuta cu forta. Tot ce ar fi putut face pentru ea ar fi fost sa-i dea un sfat. Lucru pe care deja-l facuse.