Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo

« Previous 1 2

/ To be continued

Râse atunci când Ema îl imită pe doctor. Semăna perfect , sau aproape perfect, cu vocea lui iar Ema îi adăugase acea notă de amuzament. Însă ştia că are dreptate. Îi spusese că nu se ştie cât este de grav, iar acum se vedea că nu e nici aproape de grav. Dar poate asta era fiindcă Dawn era o luptătoare. Nu ştia de ce înjurase folosind ,,stridii" dar era cu adevărat amuzant.
Dawn oftase şi Elizabeth era sigură că era obişnuită cu astfel de replici şi imitări. Se gândea cât de norocoase sunte cele două, că se au una pe alta...Şi deşi nu o prea arăta era sigură că sora Emei era şi ea amuzată de imitarea doctorului.

Ema facu o plecaciune si ridica din sprancene, un zambet larg intinzandui-se pe fata.
Se aseza pe pat, facandu-i loc si lui Elizabeth si privi o clipa pe fereastra. Blocurile sterse vegheau spitalul, dand un aer strict anglican. Se minuna de structura si de arhitectura acestora. Acoperisurile erau atat de drepte si atat de simple, contrastand cu marginile d piatra in care erau decupate dlori si ramuri. Si totusi, pareau atat de bine sincronizate.
" - Hei, Elizabeth" zambi Dawn. " Ai mai fost pana acum intr-un spital vrajitoresc? Le gasesc destul de diferite de cele Incuiate..."

O aplaudă pe Ema cu un zâmbet larg întipărit pe chip. Ar mai fi râs , dar nu dorea nicidecum să întreacă măsura sau să pară o ciudată ce se hlizeşte prea mult timp. Nu mai râsese aşa de ceva vreme. Ema avea un real talent în a aduce zâmbetul pe buzele oamenilor şi în a imita persoane.
Elizabeth se apropie cu paşi mărunţi şi calculaţi şi se aşeză uşor , astfel încât să nu îl deranjeze prea mult. Ştia din proprie experienţă că e enervant ca cineva să facă mare daranj, fără să se sinchisească măcar a încerca să aibă grijă. Nu dorea să pară o astfel de persoană fiindcă adevărul era că ea nu este aşa.
Îşi întoarse capul spre Dawn şi îi răspunse zâmbitoare cu un simplu "nu" la întrebare. Nu mai fusese la un spital vrăjitoresc, ei bine...asta dacă nu se punea la socoteală Aripa Spitalului de la Hogwarts. O aprobă din cap pe Dawn având aceeaşi părere ca şi ea. Spitalele Încuiate erau foarte diferite...În primul rând nu arătau aşa de frumos ca cele vrăjitoreşti, care erau sculptate în stil gotic şi elegant, iar în al doilea rând, un lucru la fel de important era că din aer lipsea acel miros strident de medicamente şi clor.

Ema aproba.
" - Ma incanta medicina Vrajitoreasca. E mult mai eficienta. Desi, trebuie sa recunosc ca imi pare rau de Incuiati. Nu se salveaza atatea vieti precum in lumea noastra..."
Soimeanca isi aminti ca uneori aveau loc accidente soldate cu victime si morti intre Incuiati si Vrajitori. Era mult mai usor sa-i explici accidentul unui om al lumii lor decat celor de dincolo de bariera.
Ema ofta ganditoare. Isi privi ceasul subtire si argintiu de la incheietura si zambi, punandu-si un brat dupa umerii lui Dawn
" - Se face tarziu"

OOC: Mai postezi tu si il inchidem?

Exact la acest lucru se gândise şi ea. Nu era la fel de eficientă ca medicina vrăjitorească dar îi admira pe Încuiaţi pentru ingeniozitatea lor. Duceau o viaţă destul de bună fără un strop de magie. Şi totuşi de fiecare dată când auzea mor oamenii obişnuiţi inima se fărâmiţa. Doar crescuse alături de ei nu? Şi verişoara sa Încuiată murise şi îşi amintea cât de dureros fusese. Dacă ar fi ştiut atunci de magie şi de câte şanse erau de o salva folosind-o...
Oftă înainte să înceapă din nou cu gândirea sa "Dacă..." ,,...atunci". Le pivi pe cele două surori schiţând un zâmbet . Privi spre ceasul său Încuiat şi aprobă din cap. Se făcea târziu şi oricât de mult îi făcea plăcere să stea alături de Ema şi Dawn trebuia să ajungă înapoi la Hogwarts.
,,Cred că ar trebui să plec." Se ridică aranjându-şi roba cu emblema Cercetaşilor. ,,Mi-a făcut plăcere să te cunosc." Îi zâmbi lui Dawn şi ieşi pe uşă îndreptându-se spre ieşire.
OOC: ok