Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ Too much pain

Am decis sa mai scriu ceva.De data aceasta e ceva ce am trait pe pielea mea,una dintre cele mai groaznice experiente pe care am avut-o.Sper sa va placa

_____________________________________________________________________


Il vedeam cum rade,il vedeam aproape in fiecare zi si mi-era ciuda ca nu-i pot spune tot,ca nu-i pot zambi,ca sunt atat de lasa.Tristetea ma apasa din ce in ce mai tare cu cat il vedeam mai mult,cu cat ma gandeam mai mult la el.Il priveam nemaiputand sa ma opresc,pierzandu-ma in paradisul ochilor sai albastri de fiecare data cand ma privea si el.Aveam impresia ca ma privea cu drag,ca si el simte la fel,dar se teme sa-mi spuna.Insa am putut trai cosmarul sa-l vad dandu-si arama pe fata.O singura gluma nevinovata fu de ajuns ca sa imi raneasca sentimentele si sa ma loveasca.Cum am putut sa fiu atat de oarba?
Imi rascoleam amintirile la mai putin de un an dupa ce se intamplase nefericitul eveniment.Sentimentele mele pentru el se spulberasera,asteptam sa vad daca aveam sa ma indragostesc de altcineva,cineva mai bun,care sa-si exprime sentimentele.Asa au trecut cateva luni spunandu-mi ca nu l-as mai iubi niciodata,ca nu voi mai face o asemenea prostie.A venit momentul in care l-am revazut.M-am bucurat cand am realizat ca nu mai simt nimic,ca fluturasii din stomac isi faceau somnul de veci.Se mai schimbase putin,arata putin mai matur,insa era cam la fel:ma privea foarte rar,ca si cand eram doar o umbra care se afla acolo degeaba."Cui ii pasa pana la urma ce crede el?" imi spuneam in gand dispretuitor.Intamplarea a facut ca intr-o zi sa renasca sentimentele mele,de data aceasta mult mai puternice.Ma mai ranea ocazional,insa il iertam de fiecare data.Ma insotise intr-una din zilele care aveau sa decida viitorul meu,am ras de glumele lui care nu erau atat de amuzante,crezand ca le face special pentru a-mi mai ridica moralul.Insa ma inselasem amarnic.
Veni o zi in care am mers cu un grup de prieteni undeva.Sedeam pe scaun infofolita in geaca mea alba cu blanita,evitand sa vorbesc cu amicele din dreapta mea,simtindu-ma singura,si ma gandeam la el,deoarece nu aparuse.Oare unde era?Iata ca intrebarea mea primi raspuns si personajul principal al gandurilor mele aparu si se aseza langa un prieten,pe scaunele aflate la vreo doi sau trei metri distanta in fata mea.Evitam sa-l privesc,stateam cu mana la gura,prefacandu-ma ca sunt adancita in cine stie ce ganduri.Am indraznit sa-l privesc in ochi si,din fericire,ma privea si el.
Dupa ce terminasem toti unul dintre scopurile pentru care ne aflam acolo,trebuia sa asteptam sa mearga fiecare dintre noi pe rand sa stea de vorba cu persoana din acel loc.M-am asezat intr-un scaun in fata celui in care statuse el mai devreme,deoarece erau trei randuri de cate patru sau cinci scaune.S-a asezat in spate,pe scaunul care se afla mai la dreapta,si am inceput sa discutam.Murmuram ceva ca sa nu ma auda toata lumea si el se intinse in fata,cu parul saten alunecandu-i putin in fata,cu ochii albastrii ca cerul privind podeaua,si fiind atent la ce spuneam eu.Ma facuse sa rad intentionat in mai multe randuri,ne-am inteles de minune.Cand am plecat acasa cu o prietena inaintea lui,m-am simtit nespus de fericita.Toata ziua ma gandeam numai la el si la senzatia pe care o avusem cand mi-am petrecut timpul cu el.
A doua zi ne-am dus iar in grup in acelasi loc.Ma uitam disperata dupa el,fiind putin speriata ca s-ar putea sa nu vina si ca nu mai apucam sa-i vad lumina ochilor mirifici,insa il zarisem,era acolo si imi facuse cu mana,iar eu i-am raspuns cu acelasi gest.
Aveam la cine ma gandi multa vreme."Oare o sa se intample?"imi spuneam in gand."Va spune ceea ce imi doresc?Sau doar ma va amagi,infigand cutitul si mai tare in rana care inca nu s-a vindecat?"

_______________________

Next in curand

Mă bucur că ne-ai ascultat sfatul şi foloseşti mai multă descriere. Mi-a plăcut mult ce ai scris. Dar îmi pare rău că şi tu ai simţit pe pielea ta trădarea. Oricum sper doar să nu o amăgească Abia aştept să văd ce se întâmplă ><

Multumesc mult ^^ ><

Later edit - Postez si continuarea


______________________________________________________


Toata iarna fu un intreg sir de surprize si un nou val de intrebari.Mersem la colindat cu inca cativa prieteni.La masa,aflandu-se in fata,era foarte aproape de mine,mult mai aproape...imi ascundeam fata in maini si il priveam pe furis,cum rade,cum discuta cu ceilalti...In masina,in drum spre casa,stateam langa el,ii simteam parfumul,as fi vrut sa il privesc fix in ochi in acel moment si sa-i marturisesc tot.Mana mea parca vroia sa actioneze impotriva vointei mele,sa o atinga usor pe a lui,iar el sa tresara...
Nu ne mai vazusem de o perioada si flacara incepea sa se stinga usor.Insa tot el era cel care imi patrundea in ganduri,desi accesul era interzis.Cand l-am revazut,adierea vantului reaprinse flacara.El dorea sa se afle mai aproape de mine,sa fie in preajma mea,gasind tot timpul pretexte stupide.Il lasam in pace,ma intorceam cu spatele si schitam un zambet timid.
Ce s-a intamplat din nou?Incepuse iarasi sa fie rece,sa para ca iarasi se folosise de mine,o biata fata confuza,care ar fi facut orice ca sa i se indeplineasca dorinta.Vroiam sa ma indepartez de el,sa-l uit,sa dispara de tot.De fiecare data cand imi punea sare pe rana,imi spuneam "De data asta nu-l mai iert,poate sa zica ce vrea!M-am saturat de suferinta...".Parca aveam o dorinta arzatoare sa ma automutilez,sa iau lama aflata in baie,dar renuntam spunandu-mi "Nu vreau sa fiu considerata o fata emo".Treceam unul pe langa celalalt ca doi straini.Singurul lucru care ma alina era muzica.O,da,muzica!Draga de ea!Luam frumos mp3-ul si ascultam formatia mea preferata,Three Days Grace,fiindca iubeam melodiile la nebunie si majoritatea se potriveau cu starea mea de spirit.Mai ales preferata mea, "I hate everything about you"..."I hate everything about you,why do I love you?"[...]Chiar ca era cea mai potrivita melodie.O ascultam si,fara ca sora mea vitrega sa stie,fiind intoarsa la perete si dormind intr-o pozitie nu tocmai decenta,incercam sa-mi sterg siroaiele de lacrimi care nu se mai opreau.Daca ar sti el cate lacrimi am varsat pentru el,cati pumni au lovit masa sau peretele,si totul din cauza cuiva caruia nici nu-i pasa...Alta alinare mai gaseam cantand la tobe,insa problema era ca puteam sa o fac doar o data pe saptamana,neavand tobe acasa.La tobe ma descarcam de toate sentimentele.In prieteni nu mai aveam alinare,deoarece prietena mea cea mai buna ma lasase balta pentru iubitul ei,iar celelalte trei prietene nici nu ma chemau afara,o data chiar sub pretextul ca "au uitat".
Oare simte iar ceva pentru mine?Vroiam sa observ ceva,si tot ce vedeam era spatele sau,expus in fata mea.Faceam replici cu privire la asta.Furios,ma impinse in fata."NA,daca vrei sa vezi!" zice taios. Pierzandu-mi cumpatul,ma apropii de el ."NU MA MAI IMPINGE!" il iau si-l zdruncin fara sa ma pot controla.Ar trebui sa stie cat de temperamentala sunt.Ne-a intors spatele si a plecat,punandu-si gluga in cap,si intorcandu-se prin alta parte.In alta zi,dorea sa ma ajute intr-un joc de-al meu cu fetele.Era aproape iar,ii simteam parfumul si ma lasam purtata de ganduri.Simteam ca el e perfect pentru mine,vroiam sa-mi petrec restul vietii alaturi de el.
Inca o problema aveam.Acestei fete,pe care o consideram o prietena foarte buna,si probabil si ea pe mine(spun probabil fiindca imi placea s-o enervez foarte des) ii placea de el.De cand o cunosteam imi dadusem seama.El nu o prea baga in seama cat timp se comporta frumos cu mine.
Cand incepu iar sa ma trateze ca pe cineva cu o boala contagioasa,incepu sa mai vorbeasca cu ea.Ma saturasem de chestia asta:cand ma placea(daca intr-adevar era adevarat ce am dedus eu) cand nu ma placea.
Cand mai aveam putin si aveam sa nu-l mai vad probabil niciodata(ceea ce asteptam cu nerabdare) le-am dat mai multor prieteni sa-mi scrie o amintire...ii dadusem si lui la un moment dat,dar era printre ultimii,desigur.Tot ce scrise acolo era fara sens.Statuse mult sa se gandeasca ce sa scrie,ba chiar ii si intrebase pe ceilalti.
La acea petrecere care are loc odata-n viata statea la masa privind cum dansez eu sau acea "prietena" a mea.Incercam sa-l fac gelos,si aveam impresia ca reusisem,deoarece ii desluseam o expresie mohorata pe chipul inocent.Am dansat cu unul dintre prietenii lui cei mai buni o scurta perioada si chiar incercasem sa dansez cu alt prieten in preajma lui,sau chiar ii invitasem pe cei trei care stateau alaturi de el la masa,pe el ignorandu-l.Reusise si el sa ma faca geloasa,dansand cu fata aceea pe care,cum am mai spus,o consideram inca prietena,si cu inca cineva.Plecase apoi inaintea mea...
Acum,il vad ocazional,insa,din pacate,nu pot evita asta.Ne avem adresele de messenger,insa,de cand le avem,n-am vorbit absolut deloc.In curand voi scapa de tot de el,si nu va ramane decat o fantoma a trecutului.Acum imi traiesc viata fericita fara sa mai simt ceva pentru el si il caut pe urmatorul,care,sper,nu va fi atat de las si de nehotarat.

______________________________________________________

Phiiiu,cam greu sa scriu pe scurt TOT ce mi-a facut el.Stiu ca a fost o poveste cam scurta...pardon,FOARTE scurta,insa simteam ciudata nevoie sa scriu despre asta.

Ok, eu prima..eu prima
Deci incep sa te iubesc sincer povestea ta e foarte frumoasa, foarte intriganta. Am trecut si eu prin asta. Poate sa zica lumea ce o vrea, stiu cum e senzatia sa iubesti si sa nu fi iubita, sau din contra sa fi cand expusa dragostei, cand ranita respinsa subit.
Eu te inteleg, am 20 de ani imediat, am trecut prin asta dar am depasit momentul. Am intalnit adevarata dragoste si nu imi pare rau. Poti sta linistita, toate fetele poate si baietii trec prin asta la adolescenta.
Oricum mi-a placut mult poveste si sunt incantata sa te cunosc. Poate o sa mai vorbim, mi-ai atras mult atentia cu stilul tau de comunicare.

Tine capu sus si fi mandra ca esti femeie, calca totul in picioare daca e nevoie si nu te lasa supusa de nimeni. Bye

Multumesc muuult >< ...baiatul acela e...un coleg din generala.Acum ca merg la liceu sunt fericita ca scap de el.Sper doar sa nu intram la acelasi liceu ca va fi din nou vai si-amar de mine...
Eu nu am decat 14 ani,fac in curand 15,dar experienta asta m-a marcat pe viata.Am invatat sa fiu mai atenta cand aleg baietii ...Nu ma mai iau dupa ochi frumosi dar rai si inselatori.
Iti multumesc pentru sfaturile pe care mi le-ai dat si pentru ca imi citesti creatiile ><

Ce dacă e scurt? Contează calitatea nu cantitatea . Îmi place la nebunie cum ai descris totul. Deja începe să mă enerveze tipul, care parcă nu ştie ce vrea de la viaţă. Oricum să mai scrii .

Ahmm ahmm .. am si eu ceva de comentat)

Unu la mana , pot spune ca esti cat de cat cu picioarele pe pamant si mai ales..ai facut alegerea cea buna .

Doi la mana , felul in care ai scris , emotiile , sentimentele , tot! m.au trimis si pe mine in trecut . Dar totusi , bine pe tine ca nu ai inceput sa te lasi dusa de mania cu lama .. ,,ceea ce am facut eu de altfel" *nu vreau sa aud comentarii la asta va rog *

Si trei la mana .. ehh bine , o sa treaca totul .

Succes la liceu ><

Multumesc mult ><

Iata ca nu am intrat la acelasi liceu cu el \/ .El a intrat la acelasi liceu si profil cu prietena aia a mea