Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban

1 2 3 Next »

/ Turn me on

KLAUS & ISSEULT

• Inghiti in sec si apoi continua sa se uite peste acele hartii din birou care pentru prima data nu le putu descrifra dar la scurt timp o facu.
  Ura sa stea inchis intr-un birou dar trebuia sa o faca asa ca nu avusese de ales, statea deja de doua ore acolo si simtea ca i pusca capul.
  Se ridica de pe scaun si puse hartiile inapoi in seif ca apoi sa iasa val-vartej din birou si sa urce scarile pana sus in casa.
  Se uita in stanga si in dreapta, Agnes nu sosise, Cecilia avea liber..deci el era singur, insa mai tarziu sigur avea sa o caute pe Isseult, avea nevoie in momentele astea de o imbratisare calda si sa o stie pe iubita lui roscata aproape de el.
  Merse sus si se schimba cu o pereche de blugi albastri, o camasa nearga si tenesii lui albi de care nu se desparte niciodata.
  Privi in jur din nou si apoi in oglinda, isi aranja gulerul si isi lua bagheta fluturand-o de cateva ori in aer, ajungand imediat la Azkaban.
  Ajunse pe poarta mare si observa cum doi paznici bine facuti il oprira ca sa poata intra, iar el zise:
  - Sunt de la Minister, afaceri. Continua el si arata un ecuson de la minister, afaceri murdare, dar de ce trebuiau sa stie ei?

Îi aruncă o privire exasperată lui Norris și mârâi nemulțumită, apoi se asigură că bărbatul ține minte câtă viață mai o avea cuvintele "dulci", pe care i le adresase.
-Acum îl înțeleg pe Gaspard când zice că-i tâmpit! exclamă și ieși din tunel, arătându-le celor doi paznici legitimația de la Minister. Intră în închisoare, și se îndreptă cu pași apăsați spre celula lui Denis, sperând ca de data asta, tânărul va coopera.
-Doar atât îi trebuie. Să facă figuri, mârâi tânăra, căci nu era într-o dispoziție prea bună. Își scoase bagheta și rosti clar "Lumos", iar holul fu inundat de lumină.
-Domnișoară d'Madreville, ce onoare, vocea ironică a bărbatului răzbătu până la ea, și Isseult miji ochii.
-Lasă politețurile, Denis. Nu ține, mârâi roșcata și îl privi cu răceală, apropiindu-se de celula lui. Își dădu părul din ochi, privindu-l cu răceală.

• Continua sa paseasca prin inchisoare in speranta ca Denis nu dormea, nu voia sa urle la ora aceea caci trezea si mortii din cimitir.
  Ofta scurt si simti cum de sus curge apa, se incrunta si isi indrepta privirea spre tavan..era normal sa fie sparta o teava? Da, era!
  Dadu negativ din cap si se apropie de celula lui Denis observand o silueta in fata si o recunoscu imediat pe Isseult.
  Un zambet i aparu pe buze si continua sa paseasca pana ajunse drept in drept cu ea si o prinse de talie tragand-o spre el sarutand-o scurt pe buzele moi si rosii ca apoi sa se intoarca spre Denis, zicand:
  - Bun Denis..ca sa nu cauzam probleme, am nevoie de acel certificat cat mai repede asa ca haide sa nu recurgem la bataie sau violenta, ok? Zise el si zambind malefic.
  - Oh..e o onoare sa te vad si pe tine Klaus, insa se pare ca amandoi aveti nevoie de ceva de la mine, asa ca o sa primesc doua lucruri in schimb, nu?
  - Nu..o sa primesti cateva suturi in fund si probabil un pumn in fatza daca nu termini odata, stii ca esti condamnat pe viata. Insa eu..am ceva ce te poate ajuta! Continua el aratand o cheie.

Îl privi urât, așteptând ca acesta să termine odată cu rânjetul acela stupid și enervant. Tresări când cineva o prinse de talie, și abia se abținu să nu-l pocnească. Se relaxă imediat încă cum buzele tiului o sărută, recunoscându-l pe Klaus. Trase aer în piept și după ce se depărtă îl privi pe Denis, având grijă însă, să-și amintească să-l ia la întrebări pe șaten.
-Nu. Nu primești nimic, zise rece și îi luă cheia din mână lui Klaus, aceasta dispărând.
-Faci o mare greșeală, Isseult, mârâi Denis apropiindu-se de gratiile celulei. Șatena râse, deși nu era nimic amuzat în râsul ei. Îl sfredeli cu privirea.
-Nu. Tu uiți pentru cine lucrez eu. Dar lasă-mă doar să-ți împrospătez memoria. Unul este Norris, care te asigur, nu va fi încâtat de faptul că tu nu cooperezi. Și al doilea este Miniterul, care așteaptă cu nerăbdare un pas greșit din partea ta, ca să te trimită la dracu, rosti pe un ton glaciar și zâmbi când îl văzu pe Denis crispându-se la față.

Își dădu părul pe spate și apoi își linse buzele roșii, privindu-l calmă.
-Deci? întrebă șatena jubilând și începu să se joace cu o șuviță din părul lung, în timp ce Denis înjura printre dinți. Isseult râse.
-Da, n-ai altă posibilitate, adăugă tânăra și afișă un zâmbet crud. Își puse palmele în sân, fără să-l scape vreo clipă din priviri și așteptă ca acesta să răspundă. Nu avea chef și nici timp de jocurile lui prostești.

• Marai scurt cand tanara i lua cheia de mana si incepu sa rada cand barbatul vorbi din nou.
  Chiar nu avea chef de stat la taclale dar tipul il calca rau pe nervi si nu avea chef de discutii, voia sa termine odata cu asta si sa petreaca putin timp cu Isseult, nu se mai vazusera de aproape o saptamana.
  Defapt..de o saptamana si de la mica intrunire in familie, care fusese o placere enorma pentru Klaus sa-l tortureze pe Devon.
  Isi trecu o mana prin par si isi baga mana in buzunar observand ca, cheia era acolo..deci vraja din minte functionase.
  Isi lua bagheta observand ca barbatul nu coopereaza si rosti incet "Stupefy!", acesta fiind imobilizat la pamant dar cu ochii pe Klaus:
  - Asculta aici, eu nu ma joc! Am nevoie de certificatul acela cat mai repede asa ca ai face bine sa zici unde e. Continua el iar dupa cateva minute Denis isi reveni, zicand:
  - Bine bine..ce vreti voi, adica ce vreti sa aflati e locul unde se afla amandoua certificatele. Ei bine, salcia batausa..fix la radacina ei! Zise Denis crispat.

Îl privi câteva clipe pe Klaus și întoarse privirea cnd Denis fu imobilizat la pământ. Îl înghionti pe șaten, căci nu trebuia să reacționeze așa. În fond, și ea putea folosi magia, dar alesese doar vorbele.
-Gata, de ajuns. Să mergem Klaus, zise și îl luă de mână pe bărbat, treăcând pe lângă celulă. Nu avea de gând să mai stea acolo, căci știa că spune adevărul. Dacă învățase un lucru despre Denis, era că întotdeauna ideea morții îl speriase, așa că nu va risca.
-Ce-i cu tine aici, Klaus? întrebă calmă și îi dădu drumul la mână. Ieșiră din închisoare și acum eram în fața zidurilor acesteia. Își puse palmele în sân, întorcându-se spre el. Îl privi în ochio, încruntându-se ușor și trase aer în piept, trecându-și limba peste buzele roșii.

Trebuia să știe ce tot făcea șatenul, având în vedere că de la incidentul cu Ordinul nu se mai văzuseră și avea nevoie de explicații. În fond, ar fi putut să-l ajute, dat fiind faptul că avea destule persoane care îi erau datoare și probabil dacă șatenul avea nevoie de ceva, îi putea spune. Își aprinse o țigare, continuând să-l privească.

• Isi arcui o spranceana si pufni in ras cand aceasta il trase afara din inchisoare.
  Marai scurt. Nu avea nevoie de garzi de corp si in plus nu-i placea sa fie condus de cineva, dar se pare ca Isseult uitase acest lucru.
  O privi pret de cateva secunde si isi arcui din nou amandoua sprancenele, zicand:
  - Asculta aici, nu poti sa ma tragi cum vrei afara si sa-mi dai ordine ce sa fac, am cateva chestii..afaceri mai bine zis de care nu-ti pot zice. Lumea nu se invarte doar in jurul tau, Isseult. Am avut de aflat ceva si acum poti fi sigura ca am doar un indiciu: Salcia Batausa..altceva? Zise el si o lua inapoi spre inchisoare, la Denis.
  Trebuia sa afle mai multe, dar Issie i stricase planul si chestia asta il infurie. Nu-i placea sa de-a explicatii, era adevarat ca demult nu mai avusese o prietena, dar asta nu insemna ca fata il putea domina.
  Dadu negativ din cap si ajunse din nou in inchisoare, dar de data aceasta o lua spre paznicul John.
  Probabil el stia mai multe, dar avea sa afle cat de multe putea si apoi sa revina cu explicatii.

Îl privi în ochi și privirea i se răci în timp ce acesta vorbi. Pufni scurt. Ei bine, dacă el considera că îi dăduse ordine, era în regulă.
-Faci ce vrei, zise cu răceală și îi întoarse spatele, scoțându-și bagheta. Mârâi scurt și oftă, apoi o băgă la loc, întorcându-se spre închisoare. Ura când trebuia să-și calce pe orgoliu, dar pentru șaten era în stare. În fond, ținea la el. Oftă ușor și îl văzu îndreptându-se spre celula lui Denis. Mări pasul și îl prinse de mână, oprindu-l în loc.
-Îmi pare rău, spuse calmă și se opri în fața lui, privindu-l în ochi.

Trase aer în piept și-și puse palmele pe pieptul lui. Se ridică pe vârfuri și îl sărută ușor, apoi zâmbi dulce.
-Nu e vorba că lumea se învârte în jurul meu. E doar faptul că îmi fac griji pentru tine. Omoară-mă pentru asta, bine? întrebă și oftă apoi se depărtă un pas de el. Își dădu părul de pe chip. Se încruntă pentru o singură clipă, apoi își reveni. Îl privi din nou.
-Eu plec. Nu mai am ce face aici și probabil ai treburi importante, rosti și după ce îl sărută pe obraz, trecu pe lângă el.

• Ofta scurt si continua sa mearga, nervii i erau intinsi la maxim. Nu voia sa se certe cu ea, dar nu-i placea ca cineva sa-i calce pe planuri cand el incearca sa le duca la bun sfarsit si dupa ce munceste cineva sa le strice.
  Aici nu era vorba de Isseult, il prinse doar intr-o pasa proasta si cam asta iesise. I paru rau ca zbierase la ea dar acum nu avea sa se mai intoarca din drum.
  Insa brusc i aparu ea in fata si un zambet i aparu in coltul gurii. I raspunse la sarut si o trase mai aproape de el zicand:
  -Nu trebuie sa-ti faci griji pentru mine, Isseult. Doar ca in ultimul timp am avut o gramada de chestii pe cap si nu stiu cum sa le mai invart sa scap de ele si probabil ca te-am neglijat zilele astea, dar crede-ma ca nu am facut-o intentionat. Murmura el si apoi o prinse de mana cand vru sa plece si o lipi din nou de el, zicand:
  - Daca te-ai bagat in joc, acum tine-mi companie. Zise el si isi lipi din nou buzele de ale ei, tinand o mana pe obrazul ei iar cealalta pe talia ei. Ofta scurt si continua sa priveasca inchisoarea.

Tresări când o prinsede mână, trăgând-o înapoi lângă el. Scoase un mic icnet când trupurile li se lipiră și îl privi în ochi schițând un zâmbet amuzat, auzindu-l. Își duse brațele după gâtul lui, și îi răspunse la sărut. Îl luă de mână apoi și trase aer în piept, privind în jur.
-Atunci să mergem, zise calmă și așteptă ca el să pornească spre celula lui Denis. Își dădu părul pe spate și își împleti degetele cu ale lui, privind în jurul ei încruntată. Avea un presentiment ciudat și nu știa de ce. Tresări când Norris apăru în fața lor. Isseult mârâi.
-Ce vrei? întrebă șatena și îl privi, fără să mai fie atentă la Klaus. În fond, treaba asta era între ea și bărbat. Își jurase, asemeni lui Gaspard, că îl va omorî odată și odată.
-Unde e? întrebă și Isseult știu la ce se referă. Zâmbi ironic.

-La mine, cu singuranță, nu. Dacă vrei să-l ai, cauți sub Salcie. Succes, surâse cu dispreț și îl văzu pe bărbat schimbându-și expresia feței. Reușise să-l înfurie, iar asta o făcu să zâmbească mulțumită. Își scoase încet bagheta, ținând-o pregătită.
-Vei merge să mi-l aduci, rosti bărbatul și șatena ridică o sprânceană.
-În ce an? întrebă amuzată și se întoarse spre Klaus.
-Haide, pierdem vremea cu el. Să mergem la Denis, surâse.