Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ twisted mind

**Kurt F. Malfoy** · 15 Sep 2012, 14:02

''I'm not bad. I'm just mad.''

- Ema&Kurt-

Isi ridica privirea inspre ceas si calcula cat timp mai avea de asteptat. Doua minute? Perfect! Isi facu nod la cravata si se dadu cu parfum. Ii placea de el insusi. Chiar foarte mult. Totusi,nu vroia sa aiba parte de o intalnire romantica,ci de o cina. O cina absolut superba. Una la care el si domnisoara pe care o invitase - mai degraba o fortase sa vina - aveau sa converseze,sa dezbata subiecte interesante,ca prima oara cand s-au intalnit. Adica in urma cu 24 de ore.

Trecu prin living si trase draperiile,aprinzand lumanari parfumate apoi facu acelasi lucru in dormitorul sau si in camera de oaspeti. Totul trebuia sa fie perfect. Totul trebuia sa fie asa cum ar fi trebuit,o ocazie pe care nimeni nu i-o oferise. Dar ea i-o putea oferi. Acum. Cat mai curand. Caci numai ea il intelegea complet.

Cobori la subsol,tinand in mana o lanterna. Observa ca se trezise si ii zambi apoi o ridica in sezut si intari inca o data legaturile. Ii dadu la o parte banda adeziva,lasand-o sa respire si sa poata sa-i vorbeasca.
'' Ma bucur ca mi-ai acceptat invitatia. Oh,scuze. Nu aveai de ales!''

Ii dadu parul de pe frunte,incepand sa o aranjeze cat de cat apoi isi consulta din nou ceasul. Inca douazeci de minute pana la marele eveniment la care vroia ca Ema sa asiste. Si mai era ceva important. Spera ca si tatal ei sa li se alature. Indirect,fireste,dar totusi... Oh,ce reuniune frumoasa avea sa fie!

'' Inainte de a incepe,spune-mi,esti carnivora din fire?''

**Ema Snow** · 15 Sep 2012, 14:20

Spargand valurile de inconstienta, deveni din ce in mai atenta. Simtea ceva lipicios si amar pe buze. Ceva ce o ustura usor, o incomoda. Ceva ce o tinea in loc. Muschii ii erau amortiti, picioarele o furnicau. Se simtea de parca statuse in aceeasi pozitie perioade bune de timp. Mainile ii erau fortate la spate de legaturi rezistente. Nu statea incomod, dar o deranja ideea ca nu avea suficiente informatii. Ochii verzi incercara sa se ajusteze la lumina slaba. Nu intelegea, iar mintea ei parea prea inceata pentru a procesa detaliile. Unde era? Si cum ajunsese acolo?
Isi pleca fruntea, incercand sa-si aminteasca. Isi amintea cand plecase de acasa... Se dusese pe Diagon, apoi pe Nocturn.... Kurt Malfoy. Il intalnise pe Kurt Malfoy si el era ultimul pe care il vazuse. Oh, nu! Daca avusese loc un alt 'accident' ghinionist, iar Ema il bagase in belele. Se uita derutata in jur, incercand sa-i vada silueta pe undeva. Se astepta sa-l vada legat fedeles, trantit pe un scaun, intr-un colt intunecat. In niciun caz venind spre ea cu o expresie ce i se parea destul de calma. Il privi derutata. Avea o gramada de intrebari, dar nu spuse nimic cand el trase banda adeziva. Asta a durut, iar ea se stramba usor. Serios? Banda adeziva? Asa traditional?
Mainile Emei se stransera in pumni si ii arunca o privire letala. Refuza sa vorbeasca si refuza categoric sa tremure. Avusese incredere in el! Cat de proasta fusese! Dar nu. Nu dorea sa renunte. Stia ca undeva, sub toata nebunia asta, exista un Kurt pe care il vazuse pe Nocturn, intr-un magazin ponosit.
" Prefer carnea, intr-adevar" raspunse intr-un final, pe un ton rece, otelit. Il privi fix in ochi o clipa, incercand parca sa-i vada mintea. " De ce?" intreba ea simplu. Si nu se referea doar la chestia cu de ce o intrebase daca era o carnivora.

**Kurt F. Malfoy** · 15 Sep 2012, 14:43

O privi timp de cateva secunde fara a spune nimic apoi in final se decise ca ar fi fost timpul sa ofere niste explicatii. Nu era ca si cum i-ar fi datorat acele informatii in mod direct,ci era mai degraba o forma de politete. Era un om rau,un om nebun,dar nu lipsit de educatie,de maniere. Desi nu era bine sa legi o domnisoara si sa o tii o zi intreaga la subsolul proprietatii tale.

'' Fiindca sunt singur. Am rude si prieteni dar nimeni nu e ca mine. Nimeni inafara de tine. Am vrut sa-ti multumesc pentru faptul ca existi.''

O lua in brate cu totul,dezlegand-o dar in acelasi timp in clipa in care o lipise de trupul sau folosise si o vraja non-verbala care ii paraliza membrele.,astfel incat sa nu-l loveasca sau sa fuga. Dar stia ca nu va fugi. Tinea la el. Ca la un cobai mic si prost,dar totusi tinea la el. Si el tinea la ea. Ca la o buna prietena. Si o modalitate de a se razbuna pe vanatorul sau care se intampla sa fie barbatul pe care ea il numea tata. Barbatul care il aruncase in inchisoare de trei ori si care dorise apoi sa il inchida din nou la un centru pentru cei cu boli psihice. Acel stapan ce-si inchidea pasarea in colivie. Insa el nu avea stapan.

'' Oh,draga,nu stii ca legumele sunt scumpe si deloc consistente?''

O duse in living apoi inlatura vraja. Se putea plimba,putea sa il injunghie cu un cutit,sa fuga. Dar numai dupa ce avea sa se aseze la masa,luand cina alaturi de el. Nu avea o rochie draguta dar isi purta personalitatea perfect. Si arata absolut superb. Era o tanara absolut desavarsita,era genul de adolescenta care gandea in plus,care gandea matur si totusi era constienta de ce putea si nu putea sa faca. Inca. Avea tot timpul sa invete.

'' E prima oara cand gatesc pentru cineva. Si cand aranjez casa pentru cineva. Suntem in Rusia,apropo. In partea europeana. Vroiam sa fim singuri.''

**Ema Snow** · 15 Sep 2012, 15:01

Incepu sa regrete ca nu-l ascultase din prima. Si nu-i convenea faptul ca ratiunea si instinctul se bateau cap in cap. Teoretic, ar trebui sa gaseasca o cale de scapare. Sa-si dea seama unde e si sa plece de acolo. Insa practic, situatia statea altfel. Poate ca Ema nu era cea mai curata persoana in viata si poate ca avea pacatele si regretele ei, insa stia sa nu se lase stapanita de latura asta. O facuse candva si aproape devenise o salbatica. Ceva de nerecunoscut. O fiinta ce era in stare sa maraie la propriu. In ciuda momentelor de libertate si putere pe care le simtise atunci, prefera sa fie potolita.
Nimeni nu era ca el? Probabil ca avea dreptate. Cei care rapeau oameni nu le serveau cina. Doar ea? Asta ramane de vazut. Ce putea spune? Unicat modul de a-i multumi.
In ciuda paraliziei care o cuprinse brusc, Ema nu-si dorea sa se zbata. De ce? Ar consuma energie degeaba. Oricum Kurt era un barbat in toata firea, in timp ce ea era doar o pustoaica cu o minte matura. Ar fi fost terminata intr-o lupta fizica in mai putin de doua secunde. Despre cea magica... Poate ca experienta ii adusese o pricepere aparte, dar Kurt parea mult mai bine pregatit.
" Legumele nu-ti ofera substantele de care ai nevoie" murmura ea ca un raspuns plapand.
Livingul era incantator. I se parea foarte echilibrat decorat. Oare angajase un profesionist sau se ocupase singur? Ii convenea ca se putea misca, asa ca dadu cateva ture in mijlocul incaperii pentru a se dezmorti. Isi intinse mainile in fata, flexandu-si degetele si privind dungile rosiatice de pe antebratele ei, acolo unde legaturile intrasera in contact cu pielea. Avea sa-i treaca in cateva minute. Isi aranja camasa, incercand sa fie ceva mai decenta. Se parea ca era tare sifonata in urma calatoriei pana in... Rusia?! Se intoarse pe calcaie ca sa-l priveasca pe Kurt. Partea europeana a Rusiei? Asta era in celalalt capat al continentului fata de casa ei.
" Dar stiu ca iti lasi o marja mare de eroare" facu ea. " Vrei sa te ajut la gatit?"

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 15 Sep 2012, 15:27 by Kurt F. Malfoy.)

Observa reactia ei si incepu sa rada,lasandu-si capul pe spate. Da,mereu rasese puternic,masculin si totusi nebunesc,aproape infricosator. Nu vedea o persoana normala in incapere. Pana si Ema avea micile ei defecte. Putea fi corupta atat de repede,daca-si punea in gand. Dar nu avea sa se culce cu ea -fiindca ii era fidel unei persoane pe care amandoi o cunosteau - sau sa o faca sa devina o criminala.

''Nu,merci. Am pregatit totul. Tu,micuto,ai dormit o zi intreaga. Pareai obosita. Mi-as fi dorit sa te tin mai mult,arati asa dulce cand visezi. Dar nu vroiam ca taticul sa sune si tu sa nu fii treaza.''

Stia ca Snow va suna mai devreme sau mai tarziu fiindca el insusi ii trimise o scrisoare lui Snow prin care ii dadea instructiuni pe care trebuia sa le urmeze precis pentru a-si revedea pretioasa fiica. Ema era inca prizoniera lui,desi era tratata preferential.

'' Vreau sa te mai tin aici putin,stii. Cum am spus,sunt singur.''

**Ema Snow** · 15 Sep 2012, 15:38

Ema ridica din umeri si se aseza pe canapea. Daca tot avea sa mai stea pe acolo o vreme, atunci sa nu transforme timpul ala in ceva terifiant. Incerca sa vada lucrurile bune in toata povestea asta. Se simtea odihnita, pentru prima data in luni de zile. Si asta pentru ca ea nu obisnuia sa doarma noaptea. Avea insomnii. Statea si citea sau se plimba ca o naluca pe coridoarele reci ale Hogwarts-ului. Uneori statea pur si simplu, privind tinta tavanul si gandindu-se la tot felul de probleme. Se gandise inainte sa ia somnifere, dar intr-un final refuzase. Nu avea sa devina dependenta de asa ceva.
Zambi usor, desi putin fortat la compliment. Apoi fata ei se goli de orice sentiment. Tatal ei? Ii anuntase tatal? Ii va cere cumva o rascumparare sau ce?
" Sa inteleg ca pana la urma asta e o rapire cu stil?" intreba ea delicat, prinzandu-si genunchiul drept cu palmele.
Situatia devenea interesanta. O prizoniera careia i se servea cina. Si la cat de atent si dichisit parea totul aranjat, sigur masa nu avea sa fie reprezentata de un colt de paine tare si o bucata veche de branza. Nu. Era ceva mai mult. Kurt, in ciuda lucrurilor pe care le facea, era rafinat. Nu-si permitea astfel de tratamente ieftine.
Se ridica brusc de pe canapea, apropiindu-se de el. Isi incrucisa bratele la piept.
" Si de ce esti singur? Doar pentru ca nimeni nu pare sa te inteleaga? Ii lasi pe altii sa incerce macar sa te inteleaga?"
Vocea ei era moale si plapanda. Nu se gasea nimic care sa acuze.

**Kurt F. Malfoy** · 15 Sep 2012, 16:03

Stia ca avea sa inceapa interogatoriul,stia ca vroia sa il vindece. Mh. Da,poate ca era bine s-o lase sa faca asta sau pe de alta parte era bine sa se opreasca. Nu stia unde avea sa ajunga Ema. Vroia totusi sa vada ce stia,cum l-ar fi vindecat,daca se mai putea. Desi nu credea ca existau sanse pentru el. Nu se mai putea face nimic,era sigur de asta. Si totusi,vroia ca Ema sa il ajute. Contradictii? Da,multe,mai ales in viata lui.

'' Dar ei inteleg totul. Inteleg cine sunt si de aceea se si tin departe. Inteligenti oameni,nu am ce comenta la adresa lor.''

Era de preferat sa iesi in oras cu cineva care ti-ar fi muscat gatul si te-ar fi mancat apoi sau cu cineva care si platea consumatia si te mai si aducea intreg acasa? Isi aminti brusc de Colin si de faptul ca de fiecare data trebuia sa-i spuna ca il aducea la timp la Hogwarts,in caz contrar nu accepta invitatia lui. Insa pe el nu-l ranise niciodata. Si nici nu avea de gand s-o faca. Pana la urma,el tot venea,desi probabil intuise cine si ce era Kurt cu adevarat.

'' Nu e o rapire cu stil. E doar o rapire. Vreau sa stiu ca victimele mele au avut cateva momente - ultime momente - cu adevarat frumoase. Nu am cerut bani in schimbul tau. Doar un milion de lacrimi si disperare.''

Stia ca avea sa primeasca asta pentru ca Snow avea sa sune. Nu dura decat o clipa caci apoi se auzi telefonul. Kurt ii facu semn Emei sa raspunda si sa vorbeasca cu taticul ei prea-iubit.

**Ema Snow** · 15 Sep 2012, 16:17

' Destul de simplu' gandi Ema sec. ' Un joc negru, orb.'
Oameni intelingenti? Nu putea nega asta. Erau suficienti de destepti pentru a tine la viata lor. Insa erau mai multe tipuri de inteligenta, chiar daca ea nu se putea lauda cu un simt de conservare prea bine dezvoltat. Si intr-un fel era mai bine asa. Avusese parte de necazurile ei, desi era tanara.
O clipa, se gandi serios sa-i impartaseasca micul ei secret. Desi secret nu era un cuvant potrivit. Era mai mult povestea la care nu avea oricine acces. Insa atentia i-a fost distrasa de urmatoarele lui cuvinte. Un milion de lacrimi si disperare? Se gandi automat la Darren, la familia ei, la toti cei care ii erau apropiati. Dar asta nu era suficient si mai bine il anunta pe Kurt inainte sa aiba parte de o dezamagire.
" Nu valorez atat" spuse ea scurt, scuturand usor din cap.
Avea sa o omoare? Prea bine. Nu ar fi prima data cand viata ei ameninta sa se termine subit. Macar acum avea niste conditii mai decente. Mai demne. Nu o pivnita puturoasa, intunecata si unsuroasa dintr-o mahala.
Telefonul suna, iar ea ridica o spranceana spre Kurt. Se misca incet spre telefon.
" Alo?" Vocea ii era sigura si calma.
" Ema? Ema, unde Dumnezeu esti? Esti bine? Ti-a..."
" E in regula" isi intrerupse ea tatal, incercand sa economiseasca timp probabil pretios. " Sunt bine. Nu uita.... Intreab-o pe Dawn. Dublin. Devoratorii...."
Nu apuca sa-si termine fraza, caci urmara mai multe cuvinte gatuite din partea lui Peter Snow. Ema doar asculta, simtindu-se prea rece pentru a mai zice ceva. Intr-un final, isi ridica privirea si intinse receptorul spre Kurt.
" E pentru tine" anunta ea scurt.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 15 Sep 2012, 16:37 by Kurt F. Malfoy.)

Ii zambi scurt si lua receptorul. Il asculta pe Snow injurandu-l regeste apoi intrebarea superba de care doar un tata sau un parinte disperat o putea adresa. '' De ce faci asta,nenorocitule?''
'' De ce fac asta? Ca sa vezi cum e sa suferi. Cand ti-au zis ca am probleme ai zis ca am mituit pe cei de la Vrajustitie. De trei ori in Azkaban! Ca un caine. Mi-ai distrus viata,Snow. Nu sunt rau,sunt doar nebun.''

Lasa jos receptorul. Stia ca avea sa faca exact cum zicea el si nu Ema. Nu avea sa intrebe pe nimeni despre nimic. Da,el era un Devorator si un fost Viperin,dar numai simbolic. Defapt nu se incadra in nici un tipar impus de ei. Asa ca pur si simplu avea sa isi faca el unul nou. Dar cum se numeste acela care la suprafata este aproape perfect iar in interior,in adancul sufletului,a putrezit de mult timp?

'' Tu esti victima mea iar eu sunt victima tatalui tau. Toti au zis ca merit un tratament,el chiar a vorbit despre executie. Ei ziceau ca sunt inteligent,dar bolnav. El spunea ca merit sa fiu transat de viu,macelarit ca un porc. Sunt rau fiindca imi urmez instinctele? Nu. Sunt slab,atat.''

Si nu regreta nimic. Stia cum avea sa se sfarseasca totul. Dupa aceea s-ar fi intalnit cu Colin si i-ar fi spus ca pleaca intr-o calatorie lunga,si-ar fi luat adio de la toti si prima destinatie ar fi fost pur si simplu Africa,in cea mai salbatica,dura zona de pe acel continent,unde numai oamenii disperati sau prosti s-ar fi dus. El ar fi fost disperat. Deocamdata era bine.

'' Oh,cina! Cred ca-ti este foame.''

**Ema Snow** · 15 Sep 2012, 16:53

Ema nu se implicase niciodata prea mult in cazurile tatalui ei. Prezenta doar un interes oarecum ingrijorator, asa cum i se parea normal pentru o fiica. Da, era atenta pentru ca vana informatii. Orice o putea ajuta sa se dezvolte pe plan profesional. Facea profiluri psihologice hotilor de mahala, incercand sa se perfectioneze. Profilurile unor nimicuri... Si asta pentru ca nu avea timp. Sterpelea cate un dosar din biroul tatalui ei inainte sa se duca la culcare si trebuia sa-l returneze inainte de rasaritul soarelui. Asa ca nu lua niciodata ceva gros, ceva complex. Pentru ca stia ca nu putea sa acopere toate datele intr-un timp atat de scurt.
Asculta neutra replicile. Da, tatal ei gresise, dar nu-l putea condamna. Asa cum nu-l putea condamna pe Kurt. Refuza sa nege faptul ca el era doar un om ale carui nevoi nu erau intelese pe deplin. Se ruga doar ca tatal ei sa fie suficient de destept pentru a vorbi cu sora Emei. Dawn stia foarte multe despre 'excursia' soimencei. Avea sa-l lamureasca si avea sa-l linisteasca. Situatia actuala era lux pe langa ce suferise Ema.
" Nu neg ca esti victima tatalui meu" vorbi ea calm. " Si stiu ca el a facut niste greseli pe care altii nu le-ar face. Se poate dovedi destul de inflacarat uneori, nu?" intreba, incruntandu-se usor, ganditoare.
Dar asta nu o facea sa nu-si iubeasca tatal. Pana la urma, si el era om, iar oamenii erau supusi greselii.
" Dar eu nu sunt ca tatal meu."
Era ceva ce nu se temea sa recunoasca. Ea semana mai mult cu mama ei. Avea aceeasi tenacitate ca si Peter, dar dadea dovada de mai multa rabdare.
" Si nu esti bolnav. Eu nu te vad asa. Desigur, ma pot insela, dar nu cred ca acum e cazul."
Era probabil primul barbat pe care il intalnise dispus sa recunoasca atat de deschis ca era slab. Dar nu asa statea problema. Kurt nu era slab. Daca ar fi fost asa, s-ar fi pierdut de mult in umbrele lumii.
Il urma pana la masa.
" Ce avem la cina?" intreba ea cu un zambet mic.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / twisted mind

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ twisted mind