Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ twisted mind

**Kurt F. Malfoy** · 15 Sep 2012, 17:12

O ajuta sa se aseze apoi se aseza si el in capatul celalalt al mesei. Ea statea cu spatele spre usa,putea pleca. Daca el ar fi lasat-o. Dar nu avea s-o lase sa plece pana ce nu se amuza putin. Ii placeau jocurile,avea sa joace unul si cu familia aceasta. Dawn? Ce nume frumos! Si-ar fi dorit s-o cunoasca si pe ea. Si sa-i aplice acelasi tratament.

'' Salata,friptura de vanat si ca desert inghetata cu migdale. Serveste-te.''

Pocni din degete si un pahar cu vin aparu langa el. Aparent era vin,in realitate insa... Problema lui era ca iubea enorm corpul uman si oamenii in general. Atat de mult. Si totusi,ii era scarba de ei. Oh,Doamne! Ii manca si le bea sangele doar pentru a se apropia de ei. Pentru a deveni o parte din ei si invers. Cauta iubire si intelegere,doar atat,chiar si dincolo de crima.

'' Nu te teme,e chiar vanat. Caprioara,am impresia,desi stiu ca o aveam pe tipa de la magazin prin congelator. Fa-ti cruce,mananca,si nu te gandi ca probabil te infrupti dintr-o rusoaica focoasa.'' apoi,dupa ce observa privirea ei '' Glumeam. Nu imi impart mancarea speciala cu nimeni. Este a mea.''

**Ema Snow** · 15 Sep 2012, 17:31

Ii multumi politicos pentru maniere. Incredibil cum de cineva ca el avea niste maniere atat de impecabile! Se bucura pentru o clipa ca petrecuse o perioada cu bunica ei. Batranica era o adevarata lady si respecta traditiile. Asa ca incercase sa puna in Ema cat mai mult din personalitatea ei. Ceva ceva tot se prinsese de tanara Soimeanca.
Vanat... Mancase doar o singura data, la o petrecere simandicoasa a Ministerului. Zambi si isi ridica tacamurile, neputand sa nu observe atentia cu care erau aranjate, dupa cod. ' Foarte bine, domnule Malfoy! Foarte bine!' Se simtea ca si cand ar juriza un concurs de gatit. Incerca sa scape de astfel de sentimente si reusi in mare parte. Taie carnea in bucatele mici, atrasa de miros si de caldura usoara pe care o emana. O incalzea de parca ar fi baut o cana de ceai cald. Ii placea.
" Complimentele mele bucatarului" zambi.
Trecu destul de usor peste gluma canibala. Ea obisnuia sa manance carte cruda uneori. Se strecura pe langa mama ei cand gatea pui si lua cate o bucatica. Mereu glumea si zicea ca e adaptare la mediul inconjurator.
Lua o gura de vin si se bloca. Usor sarat. Iar gustul metalic i se prelinse pe gat. Felul in care simtea era diferit. Puse paharul la loc si se uita spre Kurt, luand alta bucata de carne.
" Spune-mi, te rog. Ce se va intampla mai departe?"

**Kurt F. Malfoy** · 16 Sep 2012, 08:42

O observa si realiza ca era o persoana extraordinara,ca era exact genul lui de tanara. Manierata,formala,dar nu rece. Inteligenta,agera,dar nu geniala. Frumoasa,posedand un magnetism aparte,insa deloc perfecta sau 'fatala'. Ironic este faptul ca pana acum isi luase femei din categoriile opuse,femei aproape desavarsite. Dar cu Ema nu avea ganduri romantice. El nu flirta cu prada,doar o devora,pur si simplu. Pacat ca Ema nu era o prada obisnuita.

'' Mai departe...'' Dar fu intrerupt de telefonul care sunase din nou '' Ma scuzi putin.'' Se ridica si raspunse. Peter Snow,desigur. Si cerea sa vorbeasca cu Ema. Atunci Kurt lua o decizie. Sa nu se supuna cerintei lui,ci invers. Pana la urma el facea regulile jocului,Peter juca,iar viata Emei era marele premiu.
'' Trimite-mi dosarul pana la 10 fix si spune-le celor de la Vrajustitie sa arda copiile. M-ai inteles?''
'' Apoi o vei elibera pe fiica mea,presupun. Sau mai ai si alte cerinte,canalie?''
'' Nu,multumesc,imi e de ajuns deocamdata. Nu uita,Peter,castigatorul ia totul. Sper sa ai un as in maneca.''

Lasa jos receptorul apoi se aseza la masa,din nou,cerandu-si scuze pentru intrerupere si mai lua o gura din acel ''vin'' minunat. Continua sa o priveasca pe Ema in tacere,ca si cum ar fi analizat o opera de arta ireproductibila pentru o a doua oara. Era chiar minunata. Dawn oare cum era? Se gandea sa o intalneasca si pe ea,dar in circumstante mai...placute.

'' Te superi daca te amenint cu arma?''

**Ema Snow** · 16 Sep 2012, 11:06

Batu un ritm usor cu degetele in masa. O mica ocupatie pana termina Kurt de vorbit la telefon. Nu era greu de ghicit cu cine. Incerca sa nu se gandeasca. Asa ca ofta usor si isi prinse capul in maini, masandu-si tamplele cu degetele. Erau reci. De ce? Ea nu avea probleme cu circulatia; aia era sora ei.
Se indrepta in scaun si isi trecu mana prin parul castaniu. Mai ca ii venea sa rada de intreaga situatie. Tocmai fusese rapita. De un Malfoy. Un Malfoy pe care tatal ei il condamnase de atatea ori! Era dramatic. Incerca sa-si dea seama de relatia dintre ea si Kurt. Complexa, dar in acelasi timp simpla. Deschisa si naturala. Clasica, dar lipsita de tipare. Amici ce erau in teorie inamici. Foarte dinamica.
Isi ridica privirea spre Kurt atunci cand acesta se intoarse. Se uita amuzata la el.
" Serios? Ma intrebi daca ma supar?" intreba si aproape ca o umfla rasul. Cat de galant! Dar ridica din umeri. " Presupun ca nu. Pana la urma, jocul este dupa regulile tale, asa ca nu vad cum as putea sa zic da. Insa nu e cazul. Am patit eu si mai rau. Crede-ma, Irlanda e un loc ciudat"
Se stramba usor. Era ilogic sa fie atat de calma. De parca era un eveniment regizat. De parca nimic nu se putea intampla ca situatia sa se intoarca impotriva ei. Asta daca fusese vreodata in favoarea ei.
Isi simtea gatul uscat. Zambi scuzator.
" Te pot deranja cu un pahar de apa? Apreciez servirea impecabila si delicatesele, dar ma tem ca nu ma dau in vant dupa bautura"

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 16 Sep 2012, 12:13 by Kurt F. Malfoy.)

Ridica din umeri si pocni din degete. Paharul cu apa aparu chiar langa ea. Normal ca nu-i placea bautura oferita de el. Grupa B de sange,asa-zisa ''grupa a betivilor''. Crezuse ca putea inlocui alcoolul cu substanta aceea ingrozitoare. Bine,era ingrozitoare pentru ea. Kurt se obisnuise. Nu se considera vreun vampir sau alta creatura asemanatoare,insa simtea nevoia de a avea cumva o particica din acei oameni.

Deci Ema se lasa amenintata. Bun. Isi puse mana sub tablia mesei si scoase de acolo un revolver micut. 8 gloante,fara piedica de siguranta. Daca se grabea,putea goli tot butoiasul in mai putin de un minut. Iar gloantele s-ar fi dus in corpul ei,ucigand-o. Vroia sa mai stea prin preajma domnitei Snow,dar ca masura preventinva,era bine s-o ameninte.

'' O sa obosesc sa tin revolverul indreptat spre tine pana ce tatal tau gaseste o cale prin care sa imi trimita dosarele insa totusi,nu as ezita sa apas pe tragaci daca as stii ca incearca sa ma duca de nas.''

Ema Snow - fata cu cea mai dura atitudine pe care o vazuse pana acum. Nici el nu era un rapitor obisnuit. Fiindca nu era rapitor. Pe fisa lui scria ''criminal in serie''. Era prima oara cand lua pe cineva fara voia acelei persoane. Doua lucruri nu ar fi facut in viata lui,ca delicvent: sa ucida sub presiune si sa violeze vreo persoana. Deci daca Peter Snow ar venii cu Aurorii dupa el,ar fi fugit si ar fi lasat-o pe Ema in urma. In plus,tatal ei putea fi sigur ca fiica lui nu avea sa fie atinsa in acel mod scarbos.

'' Poate nu sunt un psihanalist desavarsit dar trebuie sa recunosti ca nici tu nu esti usa de biserica. Haide,Ema,e ceva ciudat in trecutul tau,asa-i?''

**Ema Snow** · 16 Sep 2012, 13:11

Ii multumi pentru paharul cu apa si isi permise sa ia o inghititura. Mult mai bine. Toata lumea spunea ca apa este o substanta lichida lipsita de gust, dar ei i se parea ilogic. Doar pentru ca nu puteai spune daca e dulce, acra, amara sau sarata nu insemna ca nu are gust. I se parea aiurea. Pentru ea avea! Poate ca pana la urma chestia aia referitoare la trasaturile celor din anumite grupe de sange era adevarata. Iar ea era o incapatanata.
Ochii i se marira fara sa vrea la vederea micului revolver, insa altfel nu se misca. Se astepta la asa ceva din moment ce Kurt o intrebase atat de politicos. Da, inima incepuse sa-i bata cu putere, insa ea inca era in control. Ratiunea domina, lasand raceala mintii sa stinga caldura din sange. Si poate ca vroia si ea sa aiba acasa un Glock 17.
" Nu ma indoiesc de vorbele tale, insa iti zic doar asa, ca sa fiu sigura ca ti-am adus la cunostinta niste lucruri pe care pun pariu ca le-ai observat si tu. In primul rand, nu voi face pe melodramatica si voi incerca sa fug de aici fluturandu-mi mainile. Nu e deloc elegant pentru o fata si trebuie sa recunosc ca putem purta niste conversatii fascinante. Iar apoi, tatal meu probabil ca e suficient de disperat ca sa nu incerce vreo smecherie. Intotdeauna m-a vazut ca fata micuta lipsita de aparare. Si intr-un fel asa si e. Eu sunt lipsita de aparare fizica."
Mental vorbind, lucrurile stateau altfel. Ema isi permise sa se relaxeze, rezemandu-si cotul de masa si lasandu-si capul in mana. Il privea cu ochi neutri. Il vedea la fel de bine ucigand-o asa cum il vedea lasand-o in viata. Insa observase ceva diferit. Kurt renuntase sa-i spuna Grace. Asta sigur insemna ceva. Ori totul devenise mai personal, ori era o metoda de a se indeparta de ea. Inca nu-si dadea seama. Zambi amuzata.
" Nu am spus niciodata ca sunt o fata cuminte, nu?" intreba ea cu un ton cald. " Ai auzit vreodata de Tomas Porrin?"

**Kurt F. Malfoy** · 16 Sep 2012, 13:51

Lasa jos revolverul si incepu sa rada cu lacrimi. Din nou,se auzi ca un ecou,mai puternic si mai infricosator ca niciodata. Izbi cu palma in masa de cateva ori pentru a se calma. Ce feste ii juca lui viata! Iisuse,de ce el? Toate se legau intre ele. Odette vorbise cu Rosalie despre Porrin,lui Colin ii placea de Rosalie,Colin o cunostea pe Ema iar Ema il cunostea pe el,care era fratele Odettei. Ce lant frumos!

'' Banuiesc ca era ruda cu familia Alden. Si banuiesc ca tu si blonda l-ati ingropat binisor acolo. Sau l-ati ars? Sau transfigurat? Am urechi care aud bine,desi nu-s asa mari ca ale lui Rovson. Sora-mea se increde in mine...din pacate. Le-am auzit pe ea si Alden vorbind despre crima.''

Sau sa fi fost alta victima de-a lui Odd? Nu,ea nu ucisese,caci parea tare surprinsa. Alden trebuie sa fi facut ceva rau la care Ema era complice,macar indirect,acoperind-o. Macar folosise o metoda buna? Avusese alibi? Care era motivul? Ii placea sa afle informatii despre operele de arta ale confratilor sai. Omuciderea - o arta. El - un maestru. Avea nevoie de un discipol si il cauta cu disperare.

'' Spune-mi ce s-a intamplat.Eu o sa te inteleg.''

**Ema Snow** · 16 Sep 2012, 14:15

Din cine stie ce motiv, nu facuse niciodata legatura intre Kurt si sora lui. Considerase mereu ca neamul Malfoy era destul de mare. Dar acum toate aveau sens, iar Ema zambi, gandindu-se la Odette. Avusese parte de cateva evenimente interesante in trecut.
Se facu mai comoda si isi prinse genunchiul cu mainile, asa cum ii statea in obicei. Renuntase la politeturile de tinuta. Era putin uimita si, in acelasi timp, amuzata. Vestile circulau al naibii de repede, se pare. Dar tinand cont ca era vorba de familie, ii venea usor sa inteleaga. Era natural. Oricum, Kurt stia ceva. Era bine, o scutea de cateva detalii plictisitoare. Rase, delicat si feminin.
" Imi pare rau sa dezamagesc audienta, dar nu e frumos ca lumea sa fie mintita. Oricat de mult mi-as fi dorit sa fiu acolo cand inima lui Porrin a respirat pentru ultima data, nu am fost. Dar asta nu inseamna ca sufletul meu e demn de Rai. Am ajutat intr-o oarecare masura, doborandu-l incet pe alte fronturi. Porrin era un nebun in toata regula. Pierduse totul intr-un moment de inconstienta si asta ii aburea viziunea asupra lumii. Gandeste-te numai. Tipul vroia sa-l readuca pe Lord la viata numai pentru a-l transforma in sclavul personal."
Rase cu pofta. Inca o amuza ideea. Porrin, un asa-zis Devorator sa-l aiba pe Cap-de-Mort sluga. Ce prostie!
" Si da, a fost unchiul lui Rosalie Alden si, prin cine stie ce poanta buna a universului, nasul meu. Dar ma indepartez de la subiect. Spuneam ca il doboram incet. Am ucis, Kurt. Si am ucis pentru ca am fost nevoita. Oamenii lui de incredere sunt morti datorita mie. Ultimele lui sperante de viata s-au stins tot din cauza mea. Probabil ca micile discutii pe care le purtam de-a lungul 'intalnirilor' il afundau si mai mult in nebunia lui. E vina mea, dar nu regret ce am facut. El e cel care a incepul razboiul"
Isi ridica usor mana, expunandu-si aratatorul si cicatricea liniara de pe el.
" A crezut ca eu si Alden suntem ultimele lui sanse de putere. S-a inselat. Am inceput sa ma documentez. Cu o luna inainte de moartea lui Porrin, am plecat de la Hogwarts, vanand cai verzi pe pereti. Urmaream piste care ma puteau duce la oamenii lui. Ce mai ramasese din ei. Dar am fost atat de neatenta pentru o singura clipa..."
Se stramba, nervoasa pe ea insasi pentru gafa facuta. Il privi evaluator pe Kurt, hotarandu-se ca putea sa aiba incredere in el pe deplin, in ciuda situatiei lor. Stia ca el intelegea. Se intoarse incet cu spatele spre el si isi desfacu primii doi nasturi al camasii, putand sa lase astfel materialul sa-i alunece pe umarul stang. Ii permitea sa vada pe pielea ei palida cicatricea rosiatica - intr-un stadiu mai mult decat final in procesul de vindecare - ce trona pe lama umarului. Probabil ca dintre toti cei pe care ii intalnise, Kurt intelegea cel mai bine semnificatia unei urme permanente.

**Kurt F. Malfoy** · 16 Sep 2012, 14:41

Asculta atent povestea si fu de acord ca tipul ala nu era neaparat nebun,ci prost. Lordul Intunecat fusese nebun,Porrin fusese doar imbatat cu apa rece,lasase ca ultima doza de ratiune sa fie inghitita de fantezii ciudate. Oh,deja se intreba cum se visase. Rege pe un tron de aur? Dand ordine? Nici macar el,ca membru al familiei Malfoy,nu-si permitea sa faca asa ceva. Desi ar fi vrut. Dar chiar si cei bogati si influenti trebuiau sa aiba o limita. Iar Porrin era doar un jucator la loterie,care nimerise doar doua numere,fara a se alege cu nimic in cele din urma.

'' Amintirile au puterea de a ne aminti ca trecutul este realitate,nu vis. Simpla puditate ma impiedica sa nu iti arat cicatricea de pe spate,de-a lungul coloanei vertebrale. Cine credea ca un Astropuf poate folosi Sectumsempra pe un Devorator? Dar era Batalia de la Hogwarts si in razboi,orice regula cade. Pentru o clipa rolurile s-au inversat iar eu am fost vulnerabil. Si urasca sa fiu vulnerabil! Probabil la fel te-ai simtit si tu.''

Stia cum e sa fii la pamant si totusi sa continui sa lupti si stia cum e sa distrugi ce iubesti pentru glorie. Stia ca legaturile de sange nu contau cand aparea tradarea,ca raul era mai rau daca era folosit de un nevrednic,ca luptele se dadeau pentru ceilalti,dar si el participase la lupte. De partea Intunecata,fiindca Devoratorii erau familia lui,era tot ce stiuse vreodata. Era,pe scurt,o alta victima,in alt context,dar din acelasi motiv.

'' Puterea e ceva ce nu ar fi trebuit creat niciodata.''

**Ema Snow** · 16 Sep 2012, 14:58

Isi aranja camasa, cuprinsa de o multumire seaca. Un Astropuf si un Devorator. Un Devorator si un Ochi-de-Soim. 'Marcatorul' lui Kurt o facuse probabil intr-un moment de disperare, stapanit de iluzia cruda a victoriei. Putea sa inteleaga sentimentul, desi nu-l traise niciodata. Fusese mereu prea detasata emotional pentru a-si permite sa fie disperata. Nu exista decat un scenariu posibil si refuza cu vehementa sa se gandeasca la el atata timp cat nu era nevoie. Insa ea se simtea luata de fraiera cand venea vorba de urmele ei personale. 'Marcatorul' Emei fusese un las pe care l-ar fi ucis pe loc, daca avea posibilitatea. Insa nu aparuse ocazia. Nu inca. Dar cand va sosi clipa, daca avea sa soseasca vreodata... Soimeanca zambi melancolic.
Se aseza si isi ridica iar genunchiul. De data asta isi rezema barbia pe el, strangandu-se intr-o minge ciudata si mica. Era felul ei de a lupta cu dezamagirea de moment. Ema nu-si exterioriza prea des nervii in situatiile serioase. Da, tipase mai demult la Hawkeye pentru ca sparsese un bibelou al Ochilor-de-Soim, dar aia era o copilarie. Ii trecuse in doar cateva minute. Nu, ea statea si medita asupra problemelor, lasand furia oarba sa-i spele trupul. Sa faca ce avea de facut si sa dispara. Mereu disparea de la sine; dupa cateva ore in care Ema zacea intinsa in pat, privind in gol tavanul, ratiunea punea iar stapanire. Ce era negativ se retragea, lasand in urma o tanara mai hotarata, mai experimentata, mai puternica. Si mai calma ca niciodata. Disparea bomba cu ceas, iar Soimeanca nu avea sa mai sara la gatul nimanui. Devenea mai deschisa.
" Poate ca ai dreptate, poate ca nu. Si eu m-am gandit de multe ori ca totul ar fi mult mai bine daca nu ar exista putere. Dar atunci, cum am arata? Toti niste umili si niste lasi, plecandu-ne privirea cand ne intalnim cu altii pe strada. Cine ne-ar mai deschide ochii? Unde ar fi curajul nostru? Fie ca noi suntem cei puternici sau nu, din cauza puterii putem privi in jur"

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / twisted mind

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ twisted mind