Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Two sides twist and then c o l l i d e

Ooc: kennya. :->
Bic: 
Profunzimea. Se defineste in stil lesne de inteles prin ganduri de o simplitate inselatoare, asemeni nisipurilor miscatoare din desert, ce capata mereu noi si noi sensuri, care mai de care mai incalcite, adancind si periclitand la tot pasul siguranta emotionala a individului posesor. Ea nu implica neaparat inteligenta sau puterea, oamenii slabi fiind aceia care se pierd si se ineaca in rapele inecacioase si fara de sfarsit ale sale. In plus, majoritatea celor cu capacitati mintale dezvoltate prefera frivolitatea, neconsiderand necesara judecata si disecarea emotiilor evolutiei lor personale.

Dar nu cumva cel inteligent si frivol nu este inteligent decat pe jumatate? Foarte posibil, caci si managementul emotiilor este un tip de inteligenta. Deci cel cu adevarat superior este atat acela cu ratiune limpede si vasta, cat si cu emotii si ganduri profunde, adevarate canioane sapate de fiinta sa, insa bine tinute in frau. Insa, in zilele acestea in care abia daca intrezaresti un om inteligent pe strada, care sunt sansele de a gasi omul cu acest perfect echilbru inlauntrul sau, cult si interesant? Aproape nule...'aproape' fiind un adverb de un optimism exagerat in acest caz.

Era trecut de miezul noptii, insa el bantuia in continuare aleea Nocturn, fara vreo teama. Se considera la o distanta infima de acel om perfect din consideratiile sale, insa voia sa descopere acel ultim pas catre desavarsire. Fuma ingandurat, mergand cu ochii in pamant, fara vreo tinta anume...

Inghiti in sec. Adesea se uita pe chipurile oamenilor ce treceau pe langa ea numai ca sa observe privirile disperate de foame si de singuratate. De cate ori isi incrucisa ochii cu ei, le simtea frica, iar asta o facea cat se poate de ursuza. Era oare reputatia ei de rau augur? Toti isi ingropau privirile in pamant, incercand sa nu-i atraga atentia. De la un timp dadea prea multa atentie oamenilor slabi si nu stia de ce. Oare incepea sa se schimbe?
Dar nu si azi. Nici unul din aceste lucruri nu pareau sa fie reale. Pentru Kennya era un timp de o tristete profunda, iar de o saptamana starea ei constanta de agitatie nu mai lua sfarsit. Isi dorea sa vorbeasca cu cineva despre gandurile din mintea si inima ei.
Intra in micul bar de la capatul strazii si o saluta pe fata ce o astepta cu mainile incrucisate. Kennya isi dadu ochii peste cap si se aseza la o masa, aproape de iesire. Fata ii pasa un pergament vechi, ce parea sa se faramiteze in mainile viperinei. Il puse cu grija pe lemnul rece si citi cu greu scrisul sters de vreme si apa.

Lovi cu pumnul in masa. Praful se ridica in aer facand fata de langa ea sa tuseasca si sa se uite incruntata la ea..
“Sa ma scuzi? Cred ca nu te-am inteles bine!” Spuse apasat fata
Aceasta se apropie amenintator spre ea. Ce urmarea? Sa vada cat timp ar putea rezista atasata de privirile ei reci? Kennya nu vroia sa-i dea aceasta satisfactie. Intunericul de afara si lumina unduitoare venita dinspre lumanarile din jurul lor pareau sa fie martorii bataliei lor. Katherine ar da si o mie de galeoni ca sa poata scoate ceva din din inima fetei. Viperina izbucni in ras. Isi indrepta spatele si se intreba ce cauta la ora asta aici. Se uitau una la alta, incercand sa-si citeasca gandurile, incercand sa-si descifreze defectele.
“Nu o sa rezolvam nimic asa.” spuse viperina si ii inapoi pergamentul, aproape nepasatoare.

Noaptea era rece si umeda, brazdata de vanturile ascutite ale toamnei. Se uita la cerul incarcat de nori cenusi. Kennya se ridica pe jumatate pregatita sa plece din micul bar de pe Alea Nocturn. Auzind vocea unei fete spunandu-i ca va incepe o furtuna. Era doisprezece noaptea, iar afara luminile au fost deja stinse cu cateva ore in urma, astfel incat lumina de la lumanarile din incapere faureau un mic dreptunghi galbui pe strada. Se uita cateva momente la flacara fantomatica din fata ei. Strada era pustie. Se ridica si iesi in intunericul de afara, mirosind inceputul ploii.

Se uita atenta in jos, mergand cu prudenta. Dupa cativa pasi pe jumatate grabiti, viperina lovi ceva tare. Isi ridica privirea uitandu-se la silueta mai inalta ce o lovise. Privelistea spatelui sau nu inceta deloc sa-i atraga atentia fetei. Se uita suspicioasa la tigara din mana lui si astepta ca el sa vorbeasca primul.

Un tunet zguduitor rasuna in intreaga alee, si el continua sa mearga cu pasi apasati, lenti. A doua tigara veni la rand. Cadrele din mintea sa se desfasurau cu viteza ametitoare, imagini inregistrate de-a lungul timpului sau imagini faurite de el, toate sub forma negativelor fotografice. Urmarea tacit un film al iluziilor intr-o discrepanta dureroasa cu realitatea. Urmarea chipuri; chipuri de oameni pe care ii intalnise pe strada,chipuri nobile sau mai putin nobile, ce inspirau teama sau bucurie. Il vedea pe unchiul sau, zambindu-i batraneste din fotoliul sau din lemn masiv, frumos ornat, asemeni unui jilt. Il privea cu blandete si ii spunea adeseori:
'Ai sa ajungi departe, dar doar prin perseverenta. Inteligenta nu te va ajuta suficient daca nu persisti in ea si daca nu o sustii.' Glasul sau aparent crunt deschisese noi cai in el, cai prin care isi dezvoltase personalitatea.

Totul in el fusese tesut cu mult tact. O panza de paianjen tridimensionala - fiecare linie, fiecare curba se adancea, se ridica, se imprastia in mii de directii ca apoi sa se izbeasca de o alta, si de o alta, si procedeul se petrecuse de nenumarate ori. Azi, privea rezultatul in oglinda. Raspunsul la intrebarea 'cine era?' depasea cu mult cuvintele si capacitatea de exprimare a firii sale mortale de om. De altfel, nu voia sa stie cine era, nu-l interesa. Voia sa investeasca si sa construiasca in continuare pentru a fi cine voia sa fie. Si cine voia sa fie? O persoana statornica, puternica. Momentan simtea ca este la statutul de stalp de rezistenta. Voia sa fie un templu. Nu visa la perfectiune. Un templu cu un singur colt spart..

După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
Stia, era ferm convins ca aceste planuri de viitor nu erau simple iluzii, ci erau realitati viitoare. Stia asta. Nu isi permitea nici macar un iz vag al nesigurantei, caci altfel s-ar fi clatinat si in cele din urma ar fi cazut. El nu putea sa cada. Nu concepea sa cada. Caderea nu exista in dictionarul lumii sale, si din nou stia ca nu avea sa existe. In ciuda faptului ca era un adept al raului,el avea sa sparga tiparele general acceptate. El dorea sa fie exceptia de la regula, in care raul iesea la suprafata triumfal.

Se simti lovit de ceva, fapt ce-i intrerupse bataia apriga a gandurilor. Isi pastra insa calmul, intorcandu-se pe calcaie lent, curios. O strapunse cu privirile sale intunecate pe straina ce il lovise, cel mai probabil neintentionat. Parea muncita si ea de un ceva fara nume, ca si el. Trase nonsalant un fum.
"Cu grija,domnisoara. Pardon, daca e vina mea." ii spuse, accentuand fiecare cuvant. "Nu e asa sigur sa umblati pe aici la aceasta ora.."

Kennya incerca sa-si ia gandul de la cuvintele de pe acel pergament. Nu. Nu avea sa accepte esecul. Si chiar daca avea sa-l intalneasca, il va zdrobi cu orice pret. Nu avea sa fie umilita si cu atat putin sa nu isi indeplineasca obiectivele, ce numai ea putea sa le duca la bun sfarsit. Si nu era vorba numai de ea, ci se de persoanele care erau dependente de puterea ei. Stia care era destinatia ei finala. Stia ce avea de facut, iar toate gandurile ei sa concentrau numai asupra victoriei. Pentru prima data isi dadu seama ca mijloacele nu contau in cautarea ei de putere. Insa exista si acel colt intunecat al inimii ei, ce ii soptea in cele mai tarzi ore ale noptii. Dorea sa fie protejata, nu sa protejeze.
De ce ura atat de mult sa-si arate slabiciunile? Isi intrerupse sirul gandurilor cand auzi vocea joasa a baiatului.

Kennya ridica o spranceana. Isi tinea strans bagheta in buznar, insa la auzul cuvintelor lui isi lasa garda jos, zambind. 'Domnisoara? Hmmm.'. Nu stia daca sa se uite in ochii lui sau la modul cum tragea din tigara, parca nepasator. Simtea nevoia sa-l instige. Isi musca limba si se apropie de el, lundu-i tigara dintre buze, tragand la randul ei un fum, fara sa piarda contactul cu ochii lui nici pentru o clipa. Inapoia tigara baiatului si il privi din cap pana in picioare. Acum, obsinuita deja cu intunericul, putea sa observe detaliile inexistente pana in momentul de fata. Era inalt. Cu mult mai inalt ca ea. Se intreba cum il cheama, ce cauta aici.

Suspiciunea ii revenea incet incet in minte, insa inima nu o lasa sa mearga mai departe si sa-l lase in urma. Se incrunta la propriile ganduri. Misterul lui o atragea. Nu stia insa daca era ceva bun sau rau.
Un alt fulger brazda cerul, iar Kennya tresari aproape imperceptibil. Ii era frica de furtuni. Se uita la baiat si era sigura ca ii sesizase gestul de mai devreme. Fara sa mai stea mult pe ganduri incerca sa schimbe repede subiectul. Se hotara sa lase intrebarile pe mai tarziu.

“Unde te duceai? Ce ar fi sa ne adapostim undeva de furtuna? Ah, te rog lasa limbajul asta deoparte. Sau cel putin cand esti cu mine.”

Ochii aceia. Ochii aceia sub palpitatia continua a varstei, cel putin in aparenta, de proaspata femeie adulta ce sovaie pe pragul ce o desparte de adolescenta. In irisul acela de o culoare pe care nu o putea citi in intunericul difuz stateau pictate fel de fel de expresii ale unor necunoscute, si totusi, parca familiare pentru el, idei si impresii bizare. Ceea ce cu siguranta iesea la suprafata, ca eruptia arzanda a unui vulcan furios, era o impertinenta rara. Il frapa gestul ei de a-i lua tigara. O lasa insa, savurand in tacere socul momentului.

Tanara era un obiect interesant de studiu, trebuia sa recunoasca. In loc sa o sageteze cu stupoarea cu care ar fi reactionat in mod normal intr-o astfel de situatie, ii admira reactiile cu un suras fad domnind pe chipul palid, slab luminat.
<<Unde te duceai?>>
"Nici ca ar putea exista un detaliu mai irelevant." rase slab, cu un licar in ochii albastri, un semn ca fata putea fi satisfacuta, caci intriga ei fusese depusa cu succes. " Va trebui sa te multumesti cu un raspuns stereotipic, caci altul nu pot gasi si sincer nici nu prea vreau : undeva, niciunde."

<<Ce ar fi sa ne adapostim undeva de furtuna? Ah, te rog lasa limbajul asta deoparte. Sau cel putin cand esti cu mine.>>
"Fie, sa mergem. Preferi locul pe care ti l-am spus mai inainte, tinta mea precedenta, sau ai vreo idee mai ..interesanta?" ii spuse distras, evitand sa foloseasca adjectivul 'buna', caci ce era bun nu prezenta interes, nici pentru el si cel mai probabil nici pentru ea. "Bine,bine. Vei avea parte de un regim special din partea mea, atunci. Alte preferinte?"

Kennya il fixa cu privirea.
"Asa vorbesti cu toate femeile?" rase la gandul asta.
Cineva ii urmarea? Nu. Era doar o impresie. Sau nu? Se uita in spate fugar si nu vazu nimic care sa-i atraga atentia in mod special.
'Interesant?' zambi in sinea ei.

"Da, chiar stiu un loc mai... interesant. Chiar poate prea interesant. Ar trebui sa ma simt onorata pentru ca am parte de un regim special din partea ta. Iar despre celelalte preferinte... La timpul potrivit."

Un fulger brazda iar cerul, iar Kennya ii intoarse spatele baiatului, mergand in directia opusa. Ii facu cu degetul sa o urmeze. Picuri mari de ploaie incepeau sa cada asupra lor, iar Kennya simti aceasi prezenta de mai devreme. Isi ridica capul si simti picaturile de ploaie pe frunte. Auzea murmure trecand pe langa magazine si exclamatii aproape nepermise.Se parea ca Aleea Nocturn era mai vie noaptea decat ziua, desi vedeai foarte putine dovezi care sa sustina acest lucru. Isi arunca gluga pe cap ascultand cu atentie pasii baiatului din spatele ei. Brusc coti la stanga. Un om tresari speriat de miscarea fetei. Era doar luat prin suprindere de aparitia lor brusca. Kennya ajunse in fata unui bar vechi,foarte asemanator cu un motel. Intra si auzi pe cineva trantind usa in spatele ei. Se uita in jur explorand imprejurimile.

Se uita repede spre tejgheaua unde barmanul statea de vorba cu o alta persoana. Il saluta din mers si ii mima ca vrea sa-l roage ceva mai tarziu. Acesta dadu din cap in semn de aprobare, iar viperina ii arata o masa unde sa stea. Se aseza cu zgomot pe scaun si se uita acum la o femeie care fuma dintr-o pipa si spre mirarea ei, reflexia baiatului se vedea in fumul ce urca spre tavan. Se uita cu coada ochilului la el si se indrepta mai bine in scaun.

"Se pare ca nu am facut cunostiinta cum trebuie. Ce-ar fi sa-mi spui cate ceva despre tine. Ah, de asemenea o sa-i cer barmanului sa ne dea o camera mai...privata sus. M-am gandit ca e destul de...Interesant." si ii facu cu ochiul.
Abia dupa cateva momente isi dadu seama cat de stupid a sunat totul.

<<Asa vorbesti cu toate femeile?>>
"Da, sa fiu sincer, da. Pun politetea in primul plan, si nimeni nu s-a plans de asta pana acum. Deci poti fi mandra, esti exceptia." rase si el la randul sau, in tandem cu ea.
<<Da, chiar stiu un loc mai... interesant. Chiar poate prea interesant. Ar trebui sa ma simt onorata pentru ca am parte de un regim special din partea ta. Iar despre celelalte preferinte... La timpul potrivit.>>
"Da..simte-te onorata. Ok, ar trebui sa iau un carnetel cu mine, sa-mi notez ce va urma ?"

Raspunse la semn, urmand-o tacut. Ii fu imposibil sa nu observe reactiile celor din jur cand o vedeau. Sigur, cine nu ar fi ridicat macar o spranceana, caci era intepata chiar si in mersul sau, cu pasi grabnici si opintiri, cu schimbari atat de bruste de directie. Daca ar fi fost s-o compare cu ceva, cel mai potrivit i se parea..un semn de exclamare mergator. Si asta il magnetiza in cel mai straniu mod posibil, caci nu stia niciodata la ce sa se astepte.

Ajunsera, intr-un final, intr-un bar, in care domnea aceeasi atmosfera sumbra ca si pe restul aleii. Ii starni curiozitatea mai ales fumul ce se ridica din pipa unei doamne, ce avea capacitatea de a reflecta ceea ce se afla in jur...sau poate doar ce dorea cel ce se uita sa vada? In fum, intalni chipul partenerei sale, si in gand nu-i putu aparu decat universalul adjectiv...interesant.

<<Se pare ca nu am facut cunostiinta cum trebuie. Ce-ar fi sa-mi spui cate ceva despre tine. Ah, de asemenea o sa-i cer barmanului sa ne dea o camera mai...privata sus. M-am gandit ca e destul de...Interesant.>>
"A, scuzele mele sincere. Sunt Egon si nu-mi plac oamenii, tu? Sigur, am cateva exceptii si de la aceasta regula, te-ar interesa sa fii una? Dar imi place cum imi planifici timpul. Cred ca am sa te angajez ca organizator al agendei mele, de-acum inainte. Te tenteaza postul?" ii spuse zambind, fara s-o scape din ochi, de teama sa nu-i piarda vreo reactie...

“Mi se pare mie sau o spui ca si cum politetea asta are ca scop ceva? Ai multa incredere in tine. Voi vedea cat de mandra voi fi in cazul asta. Eu sunt Allen. Kennya Allen. Si imi place sa ma folosesc de oameni. Cel putin de o mare parte din ei. De fapt, cred ca pot sa-i numar pe degete pe cei de care nu ma folosesc. Si ca tot veni vorba de exceptia asta de la regula, ce te face sa imi propui asta?”

Ultima intrebare o puse cu o naivitate iesita din comun. Nu era curioasa, insa ceva o atragea la modul cum baiatul vorbea. Isi scutura incet capul, revenind cu picioarele pe pamant. Nu ii placea sa fie dusa cu zaharelul. Incepu sa fie ceva mai grijulie in discutia lor si isi trecu mana prin par. Ii facu semn barmanului sa vina la masa lor, iar fata se uita inca o data la reflexia baiatului din fumul venit din pipa femeii de langa ei. Incerca oare sa-l evite?

“Ce bei? Oh, dar eu nu iti planific deloc timpul, tu ai ales sa vi dupa mine. Dar daca imi faci o propunere atat de interesanta, cum as putea sa refuz?"

Kennya isi stranse pelerina mai strans in jurul ei incercand sa sfideze frigul ce venea de afara ori de cate ori cineva intra in bar. Umiditatea era crescuta, iar soaptele oamenilor cresteau in intensitate. Viperina inainta cu scaunul si se lasa peste masa cu mainile pe lemnul uzat de vreme, insa ochii nu il urmareau pe Egon, ci isi fixa privirea la fereastra din spatele lui si la forma tunetelor de afara.

<<Mi se pare mie sau o spui ca si cum politetea asta are ca scop ceva?>>
"Nu,chiar deloc. Asa pare?...Nu,nu. Asa e natura mea in general." ii spuse,usor mirat de impresia pe care o dadea. Categoric nu era vorba de asa ceva, ci asa fusese crescut si asa i se parea normal.
<<Ai multa incredere in tine. Voi vedea cat de mandra voi fi in cazul asta. Eu sunt Allen. Kennya Allen. Si imi place sa ma folosesc de oameni. >>
"Nu am incredere, ci ma bazez pe mine. Tot timpul, caci cei din jur nu pot fi decat inselatori. Oh,frumos hobby, avem ceva in comun. Sigur, nu ma folosesc de ei, scopul scuza mijloacele, in general... termenul de 'a ma folosi'e dur, desi cat se poate de real."

<<Cel putin de o mare parte din ei. De fapt, cred ca pot sa-i numar pe degete pe cei de care nu ma folosesc. Si ca tot veni vorba de exceptia asta de la regula, ce te face sa imi propui asta?>>
"Nu stiu. Probabil mi-a vorbit intuitia. Conteaza ce m-a facut?" ii zambi cu franchete. Probabil chiar vorbise intuitia din el, desi acest lucru se intampla foarte rar, el fiind un om cat se poate de rational si calculat.
<<Ce bei? Oh, dar eu nu iti planific deloc timpul, tu ai ales sa vi dupa mine. Dar daca imi faci o propunere atat de interesanta, cum as putea sa refuz?>>
"Lichior de cafea. Ce te face sa crezi ca iti permiteam sa ma refuzi?"

O privea deosebit de submisiv, fara sa-si dea seama, dar in niciun caz obsesiv. Mai arunca un ochi din cand in cand si in jurul sau....la fumul ce iesea din pipa acelei femei. Cu alte cuvinte, tot la partenera sa se uita. Si nu cu vreun interes anume. Poate tot intuitia il punea sa faca acest lucru? Sau poate fata il magnetiza? Sigur se intampla acest ultim fapt, altfel nici nu ar fi urmat ceva ce nu i se parea...interesant.