Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Two wands in the dark

Jennifer ascunse cartea pe dedesubtul robei sale, dupa care pleca in cea mai mare liniste din Turnul Cercetasilor.Se uita la ceasul de la mana sa vzand ca este ora zece noaptea.
Ascultase iar dar fara prea mare atentie discusul Doamnei Grase pe care il auzise de atat de multe ori incat mai stia fragmente din el.

Ofta usor vazand ca discursul se termina, dupa care se indrepta inspre biblioteca.Trebuia sa returneze cartea pe care o luase acum trei zile din Sectorul Interzis.O luase fara sa stie nimeni din cauza ca ii trebuia neaparat, si nu vroia sa intrebe vreun profesor daca ii da voie, mai ales ca trebuia sa dea si niste explicatii.

Mergea agale pe coridoarele scolii, fiind atenta si la cel mai mic sunet.Spera ca nu va da de Filch sau de vreun profesor, nestiind ce explicatii sa dea la aceasta ora.Ajunse in fata bibliotecii, vazand ca usa era inchisa.

-Alohomora! sopti tanara Cercetasa pentru a se deschide usa.

Usa se deschise cu un scartait scurt, dupa tanara intra.Din cate observa aceasta nu era nimeni in biblioteca.Inchise la loc usa, incepand sa se aventureze printre miile de carti.

vazu o luminita dupa un raft, dupa aceea ivindu`se silueta unei persoane.

-Expelliarmus!
Se auzi vocea lui Jade.
Bagheta din mâna victimei zbură în colţul celălalt al camerei. Jade ridică din nou bagheta şi strigă:
-Accio Baghetă!
Bagheta care tocmai zburase îşi schimbă traiectoria şi ateriză în mâna stângă a fostei Astropufe.
-Măai, măi.. Ia să vedem cine..
Începu Jade pe un ton mulţumit de sine, dar rămase şocată la vederea făptaşului.
-Jenn? Ce cauţi aici la ora asta?
Fata avea aceeaşi expresie şocată care se regăsea şi pe faţa lui Jade. Simţind că Jennifer nu era singura care trebuie să dea nişte explicaţii, spuse:
-Bibliotecara m-a rugat să patrulez pe aici noaptea. Se pare că în ultima vreme mulţi elevi se strecoară aici noaptea şi iau cărţi din Sectorul Interzis.. Tu.. ce faci aici?
Chiar dacă ştia răspunsul şi îşi dori să nu fie nevoită să întrebe. Dar deja o făcuse.

Jennifer se uita uimita cum bagheta ii zbura din mana, dupa care isi indrepta directie inspre persoana pe care Jennifer ii recunoscuse vocea, dar nu era sigura.Vazu cum se indreapta silueta necunoscuta inspre ea, Jennifer ramanand pe loc.Era aproape sigura ca era aceea persoana, dar vroia sa fie foarte sigura de acest fapt.Auzi intrebarea adresata ei, dupa care razele lunii luminasera fata persoanei.Era Jade, fata de care fusese sigura si care ii recunoscuse Jennifer vocea.

-Jade, ce cauti aici? intreba Cercetasa avand fe fata o expresie uimita.asculta raspunsul lui Jade, dupa care veni si intrebareaar tu ce faci?

-Pai, am venit sa aduc o carte inapoi..spuse Jennifer uitandu`se in alta parte.

Jade zâmbi cu subînţeles, chicotind.
-Şi mai exact ce carte ai venit să aduci înapoi, furişându-te, la ora asta?
Obsevând privirea speriată a Cercetaşe, adăugă:
-Hei, nu e nevoie să-mi zici dacă nu vrei. Suntem prietene şi oricum nu te-aş fi spus ...
Jade zâmbi inocent punându-şi o mână pe umărul fetei.
Oftă încet, gândindu-se ce o să spuna Filch şi bibliotecara dacă află că a lăsat-o pe Cercetaşa din anul cinci să scape. Dar dacă nu se va afla, nu va fi nicio problemă. Cel puţin aşa spera. Se depărtă puţin de Jennifer ca să aprindă luminile din bilbiotecă. Rosti rapid o vrajă ce nu se auzi nici la doi metri depărtare şi încuie la loc uşa. Se întoarse la Jennifer şi spuse plictisită, ridicând ritmic bagheta:
-Accio Scaune!
Două scaune vechi de lemn zburară din colţlu celălalt al Bibliotecii şi aterizară între cele două fete. Jade se aşeză.
-Ia un loc!
O îndemnă zâmbind pe Cercetaşă.

Jennifer se uita piezis la Jade.Nu stia daca sa ii spuna despre ce era vorba in carte, dar poate ca o sa ii spuna.Ii zambi usor cand ii zise ca nu ar fi scus`o pentru ca sunt prietene.Nu era vorba ca ar fi spus`o..doar ca nu stia cum sa ii zica.
Vazu cum Jade pleca, aprinzand luminile in biblioteca.Jennifer statu un pic sa se obisnuiasca cu lumina puternica pentru ca pana acum mijise ochii prin intunericul noptii.Jade se intoarse repede dupa care facu o vraja pentru a aduce doua scaune.Ii spuse Cercetasei sa ia loc.

-Multumesc, zambi Jennifer.O inghiontea un pic cartea pe sub roba, dar suporta.Isi baga la loc pagheta in buzunarul interior al acesteia dupa care se uita la Jade.Si ce ai mai facut? o intreba aceasta.

Jade zâmbi sincer.
-Lasă asta, nu ai de gând să îmi zici mai bine ce carte vroiai să returnezi la ora asta?
Privirea lui Jennifer dezvăluia o notă de neîncredere şi teamă. Jade se uită cu o privire serioasă la ea timp de câteva secunde bune. Oftă încet întorcându-şi capul pentru o clipă pentru a putea da ochii peste cap fără să o vadă Cercetaşa.
-Poţi să ai încredere.
Spuse Jade rar şi clar, sperând că o să se facă mai bine înţeleasă.
-Până la urmă, ai de ales..
Începu Jade, pierzându-şi răbdarea.
-...Ori îmi spui despre ce e vorba cu această carte, ori voi fi nevoită să le spun Domnului Flich şi Bilbiotecarei.
Lui Jade nu i se părea că întrecea măsura, chiar deloc. O curiozitate mistuitoare pusese stăpânire pe ea.

Jennifer se uita un pic neincrezatoare la Jade.Nu stia daca chiar sa ii spuna despre ce este cartea, sau cum sa ii explice de ce avuse nevoia de ea.Stia ca va veni si intrebarea aceasta.Pana la urma Jade o avertizase ca ii spune lui Filch, dar stia ca nu o va face, nu era genul acela de persoana paracioasa.Oricu, ii va spuna, dar trebuia sa isi gaseasca cuvintele pentru a nu se intelege gresit motivul imprumutarii sale.

-Pai, Jade..incepu Cercetasa.

Se gandi mai bine sa scoata cartea, neputand sa scoata acum nici un cuvand.Isi deschise un nasture de la roba, tragand usor cartea pentru a o scoate afara.O puse pe masa de langa cele doua fete.Se uita scarbita la ea, mai ales ca ura aceea carte.Dar nu avea de ales..trebuia sa afle ceva din ea, ceva foarte important.Era sigura ca Jade isi va da imediat seama despre ce carte este vorba.

Jade luă cartea de pe masa ce le separa pe cele două fete. Se uită puţin uimită, cu o privire suspicioasă, cân văzu despre ce era cartea. După câteva secunde îşi ridică privirea spre Cercetaşă şi spuse:
-Horcruxuri.
Cercetaşa aprobă din cap, fără să schiţeze nicio expresie facială.
-Pentru ce te interesează Horcruxurile?
Întrebă Jade răsfoind cartea pagină cu pagină, fără să se uite la Jennifer. Horcruxurile erau un subiect destul de abordat de elevi, toţi vroiai să ştie ce sunt, la ce folosesc sau cum pot fi create. Se întâmpla destul de des ca un elev să ia pe ascuns din Bibliotecă, din Sectorul Interzis o carte de acest gen. Şi totuşi Jade aştepta o explicaţie de la prietena sa Cercetaşă.

Jennifer ofta adand in timp ce aproba din cap spusele lui Jade.Cercetasa se uita in continuare scarbita la carte, ii era sila de ea si cand se uita la aceasta, dar mai ales cand o atingea, cand ii rasfoile paginilie ingalbenite de timp.

Dupa cateva secunde veni si intrebarea care nu putea fi data la o parte.Nu stia daca sa ii spuna sau nu lui Jade motivul pentru care o luase, dar in acest moment nu prea avea de ales.Daca aceasta s`ar fi dus si i`ar fi spus bibliotecarei ca Jennifer imprumutase o carte din sectorul interzis, fara aprbare, si pe deasupra si despre Horcruxuri, ar fi dat rau de belea.Se incrunta usor la acest gand, nu ii placea sa fie manipulata, sau poate ca gresea la gandul ca jade ar face asta.nu o credea asa..De fapt acum nu mai stia nimic.

-Vroiam doar sa stiu cum se distrug.Sa fiu pregatita pentru orice eventualitate.. spuse Jennifer scurt vrand sa aiba incredere in Jade.Aflase aceasta in primul sau an la hogwarts, impreuna cu verisoara sa eveline, dar ani trecusera, si uitase.

Jade zâmbi clipind. Făcu o vrajă din baghetă, fără a mai rosti cuvintele, iar cartea zbură printre rafturi până în Sectorul Interzis unde îşi reluă locul pe care îl ocupase până atunci.
-Uite ce e... Nu prea îmi vine să cred că ăsta e singurul motiv. Dar, să zicem că este. De ce te interesează cum să distrugi un Horcrux? Ce pui la cale?
Jade zîmbi complice aşteptând răspunsul Cercetaşei. Nu avea de gând să spună nimănui, oricum, nu era genul, plus că Jenn îi era prietenă. Dar se părea că Cercetaşa nu avea prea multă încredere în ea.