Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 9 Next »

/ Un loc nou

*Wow Rose, ce-a fost asta? Ce se intampla defapt?* am intrebat-o eu imediat ce am ajuns inapoi la lac.
Era clar ca nu voia sa povesteasca nimic. Dar o parte din mine dorea atat de tare sa stie ce se intamplase incat nu ma puteam controla. Repetam intrebarea la nesfarsit in timp ce ea imi povestea lucruri uimitoare despre lac, creaturile din el si despre Padurea Interzisa. Dar toate astea mi se pareau nimicuri, eu voiam sa stiu ce e neinregula cu ea si mai ales cine este acest Porrin, de ce i-a ucis iubitul si mai ales de ce venea dupa ea...Insa Rose schimba mereu subiectul...

Tot incercam sa evit acest subiect,insa fata care se afla langa mine ma intreba mereu ce s-a intamplat,ce a fost asta.?. Ce puteam sa ii zic? Totusi incepusem sa am incredere in ea,asa ca am tras aer in piept si am inceput sa vorbesc:
"Vezi tu...iubitul meu a fost sortat la Viperini,iar cand a venit momentul sa devina un Devorator,s-a opus(si toata viata voi fi mandra ca a facut asta) dar nemernicul de Porrin l-a ucis iar eu m-am razbunat pe Porrin ducandu-l la Azkaban,desi am avut ocazia de mii de ori sa il ucid pur si simplu nu am putut , nu m-a lasat inima. Vezi tu..? Eu sunt antrenata sa lupt,m-am antrenat singura de cand a murit Jake si sunt sigura ca pot sa ma lupt cu aproape orice Devorator,dar de asemenea sunt sigura ca Jake nu ar fi deloc mandru de mine daca as deveni o ucigasa. Eu nu am crescut asa.Si desi am trecut printr-o asemenea nedreptate,nici acum nu pot sa fac asta. Insa de un lucru sunt convinsa. Imi voi apara familia si prietenii cu pretul vietii mele daca va fi necasar!".
Am tras aer in piept apoi brusc am chicotit observand ca Judith ramasese cu o fata care nu transmitea nici o emotie..Oare de data asta vorbisem prea mult?

Se lasase o tacere apasatoare. Deodata imi veni in minte o idee nebuneasca si-am incercat sa ma opresc din a o spune insa fara folos...
*Hey Rose, mai devreme spunea ca ai fost invatata sa te duelezi...Stiu sa suna nebunesc, inca m-ai putea invata si pe mine cateva vraji?*
M-am inrosit la fata instantaneu, nu-mi venea sa cred ca-i cerusem asta. Trebuia sa fie de-a dreptul plictisita sa faca asta...

Ramasesem socata...Saraca Rose...Ma simteam oribil pentru ca intrebasem acest lucru...
*Imi pare rau...pentru prietenul tau...daca este ceva ce pot face...te rog sa-mi spui.* am spus eu respirand greu.
*Hey, dar oare incuiatii ce vad in locul Hogwarts-ului?* am intrebat eu dornica sa schimb subiectul cat mai repede posibil.

"Nu,nu prea poti face nimic. Dar multumesc de sprijin!"
Apoi am tresarit dandu-mi seama ca mi-a mai spus ceva,de fapt mi-a pus o intrebare. Mi-am dres vocea apoi i-am raspuns:
"Pai Incuiatii nu au ce cauta aici. Ar fi un pericol enorm sa afle despre acest loc,de fapt despre aceasta lume efectiv!"
Nici nu vroiam sa ma gandesc ce ar ajunge Lumea Vrajitorilor atunci cand Lumea Incuiatilor va afla de ea,speram totusi sa nu se intample asta niciodata.
M-am ridicat apoi m-am asezat din nou pe malul lacului,dar in iarba. Am lasat vantul sa imi adie in parul care flutura discret in aer.
"Tu ce poti spune despre viata ta?",am intrebat-o eu pe soimeanca. Nu imi spusese pana acum daca are vre-un frate,o sora sau ceva de genul..Eram curioasa,speram ca nu am fost indiscreta.

*In comparatie cu ce mi-ai povestit tu, viata mea pare nimic, poate doar...* Si-am simtit cum mi se inundau ochii de lacrimi gandindu-ma la ceea ce aveam sa-i povestesc.Dar ea avusese incredere in mine, si-n fond era trecut...
Mi-am dres vocea, am ridicat capul sus, am luat o gura mare de aer si-am inceput sa vorbesc...
*Mama mea este incuiata. Bunica nu a fost niciodata de acord sa fie trimisa la Hogwarts, si de aceea dupa ce a terminat scoala, s-a intors in lumea lor si a devenit un medic dermatolog de succes. L-a parasit pe tata inainte de a afla ca este insarcinata cu mine. Cand am aparut eum bunica a alungat-o pe mama de acasa iar tata era prea suparat pe ea pentru a o primi inapoi, insa m-a luat pe mine de langa ea. Niciodata nu am cunoscut-o cu adevarat...Tata o considera tradatoare de sange, nici macar nu mi-a aratat o poza cu ea.N-am inteles niciodata de ce a ales sa fie asa, si de ce nu m-a cautat niciodata...*
Ultimele cuvinte au fost insotite involuntar de cateva lacrimi ce-mi cadeau usor pe obraji...

Am oftat din tot sufletul cand am auzit povestea lui Judith. Nici macar nu vroiam sa imi imaginez cum e sa fi departe de mama ta,de orice alt membru al familiei important..Nu stiam ce sa ii spun,insa i-am zambit si am imbratisat-o.
Sperasem ca i-am transmis faptul ca o sprijin.
"Stai linistita,la Hogwarts iti va fi foarte bine!"
De fapt deja ii si era,nu a fost prea greu sa isi faca prieteni buni aici,sa se acomodeze.
Imi aminteam acum cum a fost cand am venit eu prima data la Hogwarts. Minunat,absolut minunat. Persoanele au fost atat de primitoare cu mine,imi aminteam de prima data cand am urcat in Expres,prima mea impresie din Sala Mare...Petrecerea recenta de Halloween,plimbarile interminabile la lac,petrecerile , tot...Absolut tot era magic,chiar daca si in stil Incuiat...

Am ascultat ceea ce ma intreba si imi placea faptul ca avea curaj sa spuna asa ceva si mai ales dorinta de a invata sa manuiasca bagheta. Am rasuflat discret dupa care am spus:
"De fapt m-am invatat eu singura sa ma duelez...din cauza celor intamplate. Si de invatat as putea desigur-Clubul Duelistilor te asteapta oricand doresti! pot sa te invat acum ceva usor...Cum ar fi incantatia "Expelliarmus"? Ce parere ai avea?"
Asteptam inca zambind un raspuns de la Judith. Daca va fi de acord voi urma sa o invat cum sa imi arunce bagheta cat mai departe de mine. Si bineinteles ca aceasta vraja putea fi inceputul oricarui duel. Este cea mai cunoscuta...Probabil,dupa blestemele de neiertat. Aceste blesteme nu era in puterea mea sa o invat despre asta...Nici nu doream,era prea periculos!

*Sigur! Oricand doresti!!!*
Inima-mi tresari cand Rose acceptase propunerea mea. Eram asa de incantata ca voi invata o vraja chiar utila.
Afara se intuneca si lacul parea ca ingheata...Deodata il vedem pe Hagrid venind grabit spre noi. Alerga si ne facea cu mana un semn sa nu ne miscam. Speram doar sa nu fie vorba de Porrin, din nou.
*Hagrid, ce se intampla? * Am intrebat eu speriata inainte ca uriasul sa se opreasca din alergat.
*D...d...dementori.*

Cand am auzit am ramas masca ,mi-am mutat brusc privirea spre cer si am observat patru Dementori care se indreptau spre noi.
"Judith,stai linistita va fi bine!",incercam eu sa rostesc pe o voce cat se poate de calma.
Am observat-o pe Judi inghitind in sec,apoi mi-am propus sa am in gand o amintire foarte importanta,mi l-am imaginat pe Jake langa mine apoi am rostit:
"Expecto Patronum!!!!!".
Judith se uita nedumerita la mine,nu stia ce se intamplase,insa a rasuflat usurata cand a observat ca Dementorii nu mai erau aici,au disparut.
"Haide,repede!!!Sa plecam de aici!!!"
Am fugit deodata cu Judith abia facandu-i cu mana lui Hagrid. Abia asteptam sa ajungem in Turnul Ochilor-de-Soim.