Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ Un nou venit

Elrohir iesise la o plimbare pe coridoare cu speranta ca va intalni pe cineva. Era oarecum trist si ii era dor de locurile natale. Aici, la Hogwarts nu avea nici un prieten. Banuia ca toti il evita din pricina faptului ca este elf.
Se uita afara la copii ce se plimbau de colo-colo, unii discutand, altii necajind-ui pe cei care treceau.
Acum se intreba daca nu este evitat si din cauza ca este Viperin. Se intreba de ce sunt asa cei din aceasta casa.
Trecu pe langa el un grup de fete care il privi rautacios. Auzea cum radeau si spuneau vorbe jignitoare despre "ciudatul cu urechi lungi".
Acum dorea mai mult ca oricand sa aiba si el pe cine cu care sa discute, dar chiar atunci, cineva se apropia de el ...

In aceasta dimineata m-am trezit foarte devreme si totusi ma simteam foarte odihnita. Acum mai mult ca niciodata voiam sa ma plimb pe coridoarele Hogwarts-ului privind tablouri vechi,admirandu-le pe cele care tocmai au aparut. M-am indreptat spre etajul I incercand sa imi amintesc cand am fost ultima data aici si evitand pe moment etajul III , chiar nu voiam discutii acum,desi cu siguranta nu ar mai zice nimeni nimic acum.

Mi-am lasat cartea pe care o aveam in mana pe ultima scara si am observat pe cineva stand la coltul altei scari. M-am indreptat intr-acolo incercand sa deslusesc cine era , dar nu cunosteam acea persoana asa ca am salutat-o cumsecade:
"Buna!"

"Buna !" , spun eu foarte entuziasmat ca in sfarsit cineva totusi discuta cu mine. In acel moment eram foarte emotionat, ma agitam si nu reuseam sa nu fiu linistit. Ma uitam mereu in trecere in ochii acelei fete. Imi placea !
Ma gandeam cum sa incep sa-i vorbesc. Nu doream sa fiu vazut intr-o lumina proasta.
Pentru mine era de ajuns ca eram "ciudatul cu urechi lungi" , si in acel moment, doream foarte mult sa par o persoana normala. Doream foarte mult sa ma placa acea fata mult mai mare decat mine.

"Ma numesc Elrohir ... "

M-am uitat in ochii acelui baiat si mi-am dat seama ca este foarte agitat,probabil putin cam timid datorita faptului ca nu cunostea pe nimeni. Am ascultat cum s-a prezentat apoi am rostit si eu:
"Buna,eu sunt Rosalie!"

Am chicotit usor dupa care m-am uitat dupa cartea mea...Oare unde o pusesem? Era una dintre preferatele mele. Mi-am intors privirea brusc apoi am rasuflat atat de linistita cand am observat cartea stand in acelasi loc unde am si lasat-o.
M-am dus sa o iau si m-am intors in fata noului elev.

"Sunt foarte surprins ca cineva are curajul sa vorbeasca cu mine !" spun eu cu un zambet pe fata.
Eram relaxat. Ma bucuram ca vorbeste cu mine. Ma uitam la ea si vedeam ca e foarte frumoasa, pentru un om. Acasa, nu admiram fetele, dar aici, aceasta domnisoara imi captasa atentia, si eram oarecum fermecat de prezenta ei.
Acum asteptam reactia ei la vorbele mele, si speram sa stea mai mult cu mine. Nu vroiam sa-si ia ramas bun.

Ascultam cuvintele lui si am ramas oarecum nedumerita de cuvintele sale,nu stiam de ce imi spunea acest lucru. Oricine ar dori sa vorbeasca cu un nou elev,mereu cei de la Hogwarts sunt foarte de treaba cu elevii noi. Am zambit putin apoi am rostit pe o voce calma:
"De ce nu as vorbi cu tine?"

Am chicotit dupa care am mai adaugat:
"De la ce casa esti?"
Am observat ca avea doar o roba simpla,neagra pe el...Nu simboliza o casa anume.

"Pentru ca oamenii ma evita ... " spun eu incet."Sunt de la Viperini ..." ii raspund. Eram sigur ca o sa aiba o reactie negativa dupa ce va auzi casa mea.
Asteptam acum, si eram oarecum furios si trist in aceasi timp. Nu vroiam sa plece sau sa creada altceva despre mine. Imi placea.
Aveam o vaga impresie ca o cunosc ... Eram putin nedumerit de unde as putea-o sti. Oricum, asteptam raspunsul ei ...

L-am privit observand ca nu este tocmai in apele sale si am putut sa imi dau seama de ce era asa astfel ca i-am spus pe aceasi voce ca mai devreme:
"Stai linistit. Nu ai de ce sa te temi. Eu nu am nimic impotriva Viperinilor. Si apropo,eu sunt o fosta soimeanca...mi-e atat de dor de casa mea!"
Asteptam ca acesta sa ma spuna ceva in timp ce mi-am amintit cateva intamplari din ultimul an fiind o soimeanca. Mi -e dor de toti colegii mei de la Ochi-de-Soim si desi ii mai pot vedea mereu nu mai e la fel.
Ma intrebam oare cum se simte printre Viperini,dar asteptam sa imi spuna el cate ceva despre sosirea sa la Hogwarts.

"Aha ... Cred ca imi era de folos un sfat de la cineva din casa mea, insa dupa cum vezi casa mea este mult prea .... " dar ma ferii sa spun lucruri ce iar deranja pe Viperini.
Acum abia asteptam sa ma despart de Rosalie . Eram fericit acum si ma cuprindea tot mai mult magia acestui loc.
Nu vroiam s-o jignesc, insa acum aveam o dorinta sa cunosc pe cineva din casa mea. Poate cineva nu chiar asa de rau sau arogant.
Ma hotarasc si ii spun pe un ton vesel : "La revedere ! Sper sa ne intalnim curand."

[justify]Pasi micuti rasunau de-a lungul coridorului lasand in urma lor dare de apa ce tradau faptul ca in urma cu cateva momente se plimbasera pe domeniu chiar in timp ce nori negri acoperisera Soarele lasand siroaie de apa sa mangaie cu atingerea lor pielea trecatorilor. Zgomotul pasilor se opri dintr-o data, iar de nicaieri aparu o fata potrivit de inalta a carui par ii cadea peste umeri ca o cascada ciocolatie de onduleuri bogate acoperindu-i spatele. Fata purta o roba lunga de culoare smaradului pe a carei guler era atasata o insigna pe care scria Sef de casa, iar sub aceasta era brodat simbolul viperinilor. In picioare era incaltata cu o pereche de bocanci murdari de noroi si uzi din cauza ploii.
Fata observa o vrajitoare mergand inspre portile castelului. Inainte sa paraseasca castelul, varjitoare arunca o privire pe coridoare, iar fata o recunoscu. Era Rosalie, fosta sefa de casa a Ochilor-de-Soim. Viperina ii zambi, iar apoi se uita la locl pe care Rose il parasise. Acolo reusi sa distinga chipul unui baiat. In vizunea viperinei acesta era destul de inalt. Parul ii era lung si blond, iar ochii pareau a-i fi caprui, asemanatori cu cei ai unei caprioare. Baiatul i se parea cunoscut, dar n-avea nici cea mai vaga idee de unde. 'Poate este viperin' se gandi ea tarandu-si picoarele alene pana aproape de el dorind sa afle mai multe lucuri.[/justify]