Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 6 7 Next »

/ Un raft de sentimente ...

Liniste ... Prea multa liniste ...
Cineva trebuia sa rupa tacerea din biblioteca aceea monotona,unde lumea se concentra sa-si citeasca fie tema, fie o carte care-l interesa.Stiam ca nu avea sa fie frumos, dar ce-mi mai pasa mie, caci daca in viata nu faci lucruri deosebite, atunci de ce ai pretentia ca peste ani si ani lumea sa-si aminteasca de tine.
Am apasat butonul.
'Fii cine esti tu cu adevarat ! Lasa copilul din tine sa-si vada lumea de vise ....', gandeam eu in timp ce auzeam cum muzica umplea incet intreaga biblioteca.

Just rise your hands tonight..
and feel the freedom.
Everything go so right...
I feel the rhythem
I need'you here with me.
'Cause music makes me free!

In sfarsit invatasem sa-mi asum riscurile si sa o scot pe Cealalta personalitate, plina de prejudecati, din mine.
Acum doar dansam printre rafturi, mai luand din cand in cand cate o carte in maini si citind primele pagini, apoi doar mergand fara tinta dupa ritmul muzicii.

Eram in biblioteca printre rafturi pline cu cunostinte si lucruri deosebite am smuls doua carti destul de vechi dintr-un raft le-am asezat pe o masa care era langa o fereastra ce dadea spre curtea interioara observand cum anumiti elevi se jucau cu zapada...
"Interesant ...m-am pierdut prea mult in amintirii si luptele mele pentru a mai simti aceea placere dulce pe care o simti cand esti cu prieteni"

Deschizand cartile pentru a aduna cateva informati am auzit o melodie placuta si linistita in interiorul biblioteci..
Am aruncat o privirea pe colidorul din stanga mea observand o privire cunoscuta si foarte placuta...
"A trecut ceva vreme...oare cum sa incep...ce sa zic..."
"Doamne parca eram prins intr-un pumn de gigant si cu fiecare clipa acesta isi strangea pumnul si mai tare"

Am inchis cartile le-am...am ezistat cateva momente dupa care am iesit pe culoar in fata ei!

-Buna Cryss...

'Da, a trecut multa vreme ... Dar pana la urma asta nu are nici o importanta pentru mine, conteaza doar faptul ca pe langa albul care l-am asternut pe foaie, acum putem sa ne adresam cuvinte, priviri ...', gandeam eu, in timp ce scoteam o noua carte dintre rafturi, rasfoind-o la intamplare.



"Buna Cryss ...", , se auzi o voce calda, ce ma luase prin surpindere, dar nu aveam sa recunosc asta niciodata. Ehh, asa eram eu.
"Nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi ?", l-am intrebat eu, citand din carte acele cateva versuri frumos scrise.
Nu eram sigura ca avea sa-mi raspunda, dar eram convinsa ca avea macar sa se gandeasca la intrebarea mea, chiar daca eu o spusesem numai din nevoia de a deschide gura.
'Ahh ... N-ai stiut sa tragi de sfori,
Am cazut de mii de ori ', gandeam eu, in timp ce continuam sa rasfoiesc cartea argintie ce o tineam intre maini.
'Atat de absurd si la fel ...'

-Posibil...sau mai exact un adevar...
-Poate ca nu este o definitie dar chiar este un adevar...lucrurile frumoase se nasc in umbra unor alte lucruri ciudate...

Totul are nevoie de un gram de suferinta pentru a se finisa si a fi special...cine ar fi crezut ca dintr-un carbune formezi un diamant...sau cine ar fi crezut ca din nisip poti sa formezi un geam...

-Interesanta carte !

"Interesanta viata, totul e interesant, singura magie e sa vrei sa observi, sa nu traiesti o viata oarba, napasandu-ti de nimic si nimeni.", am spus eu, mai mult pentru mine decat pentru Slin.
Intr-adevar iubeam acea carte, asa cum iubeam o multime de alte lucruri, dar nici unul la fel de mult preacum inimile oamenilor ce zilnic se acopera cu negura, lasand doar un mic spatiul intre viata si moarte.
Am mai dat o pagina, negasind nimic interesant, cand altceva ma izbi :




"Oare mai sunt copil sau voi mai fi vreodata ?"
"Esti ...", imi raspunse el.
"Sunt, dar ce fel de copil ? Ce fel de copil sunt in sinea mea ?"

-Un copil cu multe sperante,vise,sentimente si foarte multe dorinte!
-Esti copilul perfect pentru tine ...si pentru cei ce te inconjoara...

'Viata nu se invarte sau pluteste nu este respirata sau mirosita este doar viata...este doar ceva ...ceva creat de tine...doar pentru tine'

Poate ca uneori uitam ce inseamna sa fi copil!
Copilaria este picatura de apa care izvoraste limpede si curat din adancurile fiintei si la care noi aleargam fara incetare sa-s potoleasca setea idealurilor sale de dragoste, de bunatate, de frumusete, de perfectiune!
Poate ca de asta vrem sa fim iar copii!dar mereu suntem mai copii decat am fost ieri fara sa ne dam seama de acest lucru!

"Nu ma simt un copil perfect ... Si nu ma voi simti niciodata, voi fi doar copil si atat.", i-am spus eu, cu o claritate mirifica in glas.
"Si acum ce urmeaza ?", ma intreba el.
"Acum urmezi tu !", i-am raspuns intinzandu-i cartea si sperand ca avea sa o gaseasca la fel de interesanta pe cat o credeam eu.
Cauta ... simteam fiecare pagina indoita precum o aschie smulsa din mine, precum un nou loc pustiu, o noua durere. Si nu mai vroiam ...
M-am prins instinctiv de "inima", atenuand parca orice bataie, orice suflu, vroiam sa nu ma mai alerteze ca exista, vroiam ca sufletul meu sa taca, oricare ar fi fost consecintele.
'Si nu-i asa ca lumea care mi-ar putea vedea gandurile s-ar pierde mult prea usor printre ele si intelesul lor fara cusur. M-as trezi undeva ... mutata de la un doctor la altul !', gandindu-ma la asta am pufnit unsor in ras, continuand sa-l privesc pe Slin, care se incordase dn pricina izbucnirii mele.

Lissa s-a gandit sa iese in sfarsit din umbra. Nu credea ca sora ei, Cryss, se va supara vazand-o acolo.
-Hei, ce faceti aici?
Observand-o, amadoi au tresarit. Doar Cryss a reusit sa afiseze un zambet. Slin era inca bulversat ca Lissa ii descoperise.

"Nimic, doar incercam sa elucidam secretele lumii inconjuratoare ... Tu esti unul dintre ele, surioara !", i-am spus eu, incercand sa-mi distrag atentia de la socul de mai devreme.
"Asa deci ...", continua Lissa, privind pentru cateva secunde in alta parte.
'Viata iti confera mii si mii de optiuni, acum depinde care directie o alegi la intersectia drumurilor.', gandeam in timp ce ma minunam de frumusetea sufleteasca a oamenilor ce imi colorau permanent viata.
I-am smuls lui Slin cartea din maini, incercand sa raman totodata ca se poate de firava, dar nu stiam cat reusisem, caci acum altceva ma macina si anume un alt citat :

"Frica este ucigasul mintii,frica este moartea cea lenta, aducatoarea anihilarii complte.Voi infrunta frica,o voi lasa sa treaca peste mine si prin mine si dupa ce va fi trecut, ma voi uita in urma mea.Pe unde a trecut frica nimic nu va mai fi,doar eu voi ramane."

Ma ascultau cuprinsi de farmec si de puritatea fulgilor de zapada ce se asterneau acoperind muribunzii cu alb de cununa.
"Si cine-mi poate pune ca nu-i adevarat ?", m-am trezit eu intreband.

OOC : Daca nu te superi, Lissa, ar trebui sa citesti regulamentul, caci acolo se specifica faptul ca trebuie sa existe cel putin cinci randuri. Sper ca nu e vreo problema ca ti-am spus asta ... X_X

OCC: Nu-i nimic Uitasem de partea asta si uitasem sa-l editez si pe asta


Lissa a scultat cu atentia randurile din carte pe care Cryss le citea. Totul era prea adevarat. N-a putut raspunde, incat a inclinat doar capul. Slin a urmat-o.
-E prea frumos! a soptit in cele din urma sora fetei. Ah, uite un altul:

Sunt multe povesti pline de inimi zdrobite de o iubire neimplinita. Dar sunt si mai multe de inimi carora visele le-au fost spulberate - oricare ar fi acestea.

-N-am cuvinte..., a soptit in cele din urma si Lissa.