Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 6 7 Next »

/ Un raft de sentimente ...

"M-am gandit la replica ei..totule era interesant bine pus la punct ca fiecare personaj intr-o piesa de teatru...ca un soare pe cer in timpul zilei sau ca luna in unele nopti"
"O treapta...mai sus...sa refuz..."


Am ridicat capul din carte ...mi-am intros privirea incet catre cele doua fete le-am zambit calduros...


-Ai inteles multe ...dar ai inteles si mai putine...
-Ai gastigat mai multe....si ai pierdut si mai multe...

"Nu ma gandeam decat la cateva farame de cuvinte scrise pe coperta carti"

Liber este cel ce este eliberat...iar liber este cel ce a eliberat
"Am inceput sa rad...cu pofta..."

-Poate ca voi invata sa deosebesc treptele....sau poate voi invata sa deosebesc stangul de dreptul mai repedere decat invata un goblin sa numere bani...
-Viata nu se intinde pe pereti unei incaperi sau pe marginile unei hartii...si nici nu sta in apa in care iti pui pensulele....
-Viata sta in palma ta...

Am deschis palma iar in ea se afla un fluture cu aripi albe

-Tu esti propriul tau antrenor!

"Si propriul dusman ", am afirmat eu, gandindu-ma cat de fregvente erau problemele de acest gen.
"Pot sa .... ?", am inceput nesigura.
"Desigur.", intui el si imi intinse cartea.
Daca ar fi sa marturisesc as spune ca nu avea forma, as spune ca nu avea sentimente, as spune ca nu mai avea nimic, doar cuvinte scrise de-un veac sau doua.Noi eram singurii capabili sa simtim durerea, fericirea si agonia propriului suflet, noi eram unicii care puteam sa vorbim despre ceea ce simteam fiecare si nu o faceam, caci fie ne era frica de parere, fie de noi insine. Mereu era asa si mereu asa va fi. Omul a primit un dar, dar nu foloseste.
"Greselile sunt umbra. Nu poti spune ca soarele nu lumineaza, fiindca e un colt de umbra unde ti-e frig.", am recitat eu cele cateva randuri inscriptionate undeva in josul paginii.
"Nu ai trecut niciodata prin asta ? - Sunt iertari ce biciuiesc in fata ! "
Apoi l-am privit atent, oarecum reusisem sa schimb subiectul si sincer chiar ma simteam mai confortabil vorbind despre astfel de lucruri.

"Am intuit ideea ei...asa ca am lasat totul in vant...am incetat sa mai totul si am inceput sa fiu doar o parte din mine"
-Cum merg cursurile tale..
-Am inteles ca te descurci foarte bine mai la tot...
-Asa zvonesc profesori!!

Am luat cartea pe care o tinea Cryss in mana cartea mea...jurnalul meu...
-Deci!?

"Deci ... Ce cuvant funebru si frumos. Urat si orgolios. Tu chiar suporti cuvantul acesta ?", l-am intrebat eu, vazand ca el ma masura din priviri. Nu stia daca sa cicoteasca sau nu, insa vazand ca eu chiar nu radeam, capata o postura serioasa.

"Deci haide. Uimeste-ma, dar nu ma omori si nu ma pune sa fac alegeri la care le stii deja numele. Fi rational, dar spune adevarul.", am continuat sa-i spun, fara nici o resemnare pe intregul meu chip.
Stateam incremenita, tinandu-ma de un raft, in ideea de a-mi mentine echilibrul si orgoliul orice s-ar intampla.

"Bun.", am incepu sa spun, vazand ca Slin nu reactiona nicicum.

"Acum ce vrei sa-mi transmiti ? Expresia ta arata cam asa : Credeam ca esti o raza de soare, dar m-am ars ... foarte tare !", am incheiat eu, asteptand sa-mi faca pe plac, sa-mi raspunda.

-Nu sunt nici raza ...nu sunt nici nor...nu sunt nici cald si nici nu tin de dor...nu sunt cald dar nu sunt nici rece...dar stiu asta si imi va trece...
Am adaugat eu la cuvintele ei...
-Nu am invatat nici sa uimesc si nici sa fiu simplu ci doar discret sunt eu si cu mine si doar asa invat despre tine!
-Raza sau nor ..ploaie sau zori ...te voi lua cu mine in zbor!!

Il va lua cu ea in zbor? Poftim? Si cu mine cum ramanea? Da, da, eram egoista, putea sa mi-o spuna oricine. Dar era sora mea si nu vroiam ca Oliver s-o acapareze.
-Hei, baieti! Ce faceti aici? i-am intrebat.
M-au privit suspicios.
-Povesteam si contemplam cerul, mi-a raspuns deodata Crys.

'Oh Slava Domnului ca esti aici' am gandit eu sadica, intinzzandu-i mana surorii mele.
"Si altfel cum mai ... ?"
"Ohhh chiar foarte bine.", am raspuns inainte sa apuce Lissa sa sfarseasca intrebarea.
In ultimul timp foloseam o multime de expresii asemanatoare cu "ohh ", asa ca nimeni nu se mira cand le auzea iesind din gura mea.
"Dar Lissa, cum de pana acum ai ramas atat de tacuta ? "
"Vise, vise in custi inchise.", imi raspunse ea, furandu-mi replica, adica oftand.
"Nu o sa te intreb la ce visezi, dar imi place ca o faci. Stii expresia aia ... Daca nu visezi atunci cum sa iti implinesti visele ?"

-Visele...am spus nepasator...
-Am uitat sa visez
-Am uitat sa adun culoare
-Am uitat sa adun ceva folositor
-Timpul...timpul a fost...este....prea...
-Nu conteaza...
-Ma bucur ca mai ai acest dar sa visezi la ceva ce poti obtine

"Fara vise as muri. Daca nu visez, nu sper si nu muncesc pentru asta atunci unde o sa ajung ?"
'Nu vreau sa traiesc din mila altora. Nu, asta nu !'
"Cred ca si tu poti sa visezi. Si esti mai puternic decat crezi, dar tipul te-a facut sa uiti asta. Stai o clipa, ... si reflecteaza."
Niciodata nu ma mai privise asa. Vroiam sa-i spun cum era si de ce era in stare, dar cuvintele refuzau sa iasa, caci toti ne schimbasem, crescuzem si sfarsisem prin a ne plange de mila. Era deplorabil, dar fiecare-si cauta calea cu tot atata nostalgie si speranta.
"Cred ca vei gasi tot ceea ce cauti. Lumea e buna, dar gaseste-o !"