Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor

1 2 3 Next »

/ unintended

• OOC: anyone.
  
  BIC:
  Lexise îşi sprijini capul de peretele rece şi tare, lăsându-şi pana jos involuntar. Se săturase de scris şi citise aceeaşi frază din carte de minim cinci ori fără să o înţeleagă. Mintea ei nu mai reuşea să îşi focalizeze energia pe un anume lucru fără să se sfarme în bucăţele mici. Îşi întinse picioarele, simţind brusc locul incomod din Sala Trofeelor în care se aşezase. Nu ştia exact de ce venise tocmai acolo, însă se simţea bine.
  Cupele vechi şi medaliile prăfuite erau o atmosferă perfectă pentru citit, însă, dacă voiai să faci ceva mai amuzant, poate că era puţin deprimant tot acel decor.
  Lexie pufni în sinea ei însă îşi împachetă sulul de pergament şi îşi puse călimara şi pana înapoi în geanta ponosită. Îşi scoase bagheta din buzunar şi începu să facă vrăji uşoare pentru farmece pe armura ce se odihnea sub un strat subţire de praf în capătul celălalt al încăperii.

Ce cauta in Hogwarts? Buna intrebare. Cu siguranta nu era unul dintre locurile pe care le frecventa, mai precis nu-si amintea sa fi fost vreodata aici. Sau, poate in tinerete, iar memoria nu-l mai ajuta.

In orice caz, pentru ca ministerul parea sa adore sa isi vire nasul in treburile scolii, ii se nazarise sa trimita pe cineva sa verifice populatiile de creaturi magice din Padurea Interzisa. Si pentru ca pe Alain il interesau atat de putin jocurile politice, atat timp cat nu il vizau direct, acceptase slujba si primisese permisiunea sa intre pe domeniile scolii. Si asta includea si scoala, nu? Mai ales ca afara ningea si era frig si nu-i placea in mod special sa ii inghete mustatile.

Ce cauta in Camer Trofeelor? Asta era simplu de explicat: se pierduse. De fapt, nu putea spune ca se pierduse, atata timp ca nu-i pasa unde ajungea, dar cu siguranta o incapere plina de trofee nu era destinatia la care se gandea. Isi roti privirile prin incapere si ii cazura ochii pe o duduie care ii parea vag familiara. Ii trebuira cateva momente, dar intr-un final buzele ii se curbara intr-un zambet pisicher pe sub mustati.

"Mai sa fie, daca nu e chiar Miss Stryder..."

• Lexie îşi ridică privire cânduşa se deschise cu un mic scârţâit şi îi dură câteva secunde să îşi dea seama cine se afla în prag. Brusc, amintirile din acea zi petrecută în Sf. Mungo alături de o companie destul de neplăcută îi apărură în minte şi expresie viperinei se schimbă dintr-una deschisă şi curioasă într-una aproape exasperată.
  Sperase să nu îl mai vadă niciodată pe Alain şi fusese convinsă de asta până atunci. Ce naibă făcea el la Hogwarts? Nu ar fi trebuit să îi fie permis să intre pe domenii.
  Ridică din sprâncene.
  'Nu e chiar atât de surprinzător să mă găseşti pe aici,' spuse, ridicând din sprâncene şi evitând orice fel de formalizare, rămase aşezată pe podeaua de lemn prăfuit. 'Totuşi, ce ai meşterit ca să îţi fie permisă intrarea pe domenii?'

Observa cu amuzament cum ii se schimba expresia tinerei, si se felicita in gandul sau pentru impresia puternica pe care o lasa oamenilor. Mai ales cand era indispus.

"As putea spune ca posed un set de calitati si talente destul de apreciate" ii spuse, apropiindu-se de ea, studiind cu prea putin interes trofeele expuse. Ajunse la cele pentru Quiddich si se scarpina in barba. Jucase si el in adolescenta, dar nu ramasese printre preocuparile odata cu trecerea timpului, cu toate ca era un zburator destul de bun. "Si in plus, am relatii" ii facu cu ochiul.

"Ma asteptam sa va gasesc intr-un loc mai putin...invechit?" gasi intr-un final un cuvant care ii se parea ca se potriveste. "Intr-un fotoliu, langa un semineu, o ceasca de ceai pe noptiera, un 'Bine ai venit, ti-am pregatit prajiturele?'. Eh? Nu?" Privi pe o fereastra cum afara inca ningea si decise ca desi castelul era rece si intunecos, nu avea de gand sa se miste de aici prea curand.

• Lexie se sprijini de perete şi îl privi sceptică. Relaţiile lui păreau să funcţioneze şi faptul că ajunsese legal la Hogwarts trebuia să fie un lucru de apreciat.
  Îşi lăsă bagheta inertă în mână, apoi o băgă în buzunarul interior al robei fără să se gândească. Îşi aşeză picioarele sub ea, privindu-l pe Alain, uşor suspicioasă.
  Nu voia să reînceapă o ceartă între părerile lor care nu coincideau aproape niciodată. Pufni aproape imperceptibil la remărcile lui şi zâmbi amuzată. Chiar atât de plictisitoare părea şi rigidă părea?
  'Locurile învechite nu sunt neapărat rele,' spuse Lex, ridicând din umeri. 'Dacă tot Sala Trofeelor nu e chiar pe gustul tău, cum de te afli în ea?'

Observa ca tanara se relaxeaza oarecum in prezenta lui, si asta era un lucru bun. Nu avea neaparata nevoie ca aceasta sa ii sara cu ghiarele in gat cand nu era atent.

Deschise cu un scartait jalnic geamul, si simti frigul umed cum patrundea in incapere. 'Minunat', gandi, dupa care puse o vraja asupra pervazului, ca sa tina frigul afara dar sa lase aerul curat sa intre. Dupa care isi scoase pipa din buzunarul interior al hainei jerpelite din ceva ce fusese pe vremuri un animal, o umplu si o aprinse. Trase in piept satisfacut si sufla un norisor de fum inspre fereastra.

"Habar n-am" ii raspunse sincer. "Daca as fi avut cea mai vaga idee incotro ma indrept, as putea spune ca m-am pierdut, dar cum nu intentionam sa ajung undeva anume, expresia nu se chiar potriveste. As putea folosi un cliseu si sa spun ca aici m-au purtat pasii?" ii zambi stramb, si incepu din nou sa se plimbe prin incapere, studiind alte trofee. "Parea mai cald in castel de cat afara, dar se pare ca m-am cam inselat. Voi, englezii, cam faceti economie la caldura, din cate vad..."


"Si dumneata? Ai venit sa admiri minunatele reusite ale acestei scoli?" arata cu un gest larg din mana catre trofee.

• Lexie îşi dădu ochii peste cap. Deci Alain venise în castel ca să se încălzească şi acum era nemulţumit de sistemul de încălzire a şcolii. Îl privi scoţându-şi pipa şi începând să fumeze şi îşi aminti brusc de dorinţa ei de a distruge orice semăna cu o ţigară de pe Pământ.
  Îl privi cu ochii uşor îngustaţi, apoi ridică din umeri la întrebarea lui.
  'Mă simt bine aici,' răspunse, sec şi rece, apoi privi în jur. Adevărul era că Lexie aprecia acea încăpere pentru că o făcea să îşi amintească de faptul că Hogwarts-ul nu avusese numai decăderi. Bine, nici acum nu era nicio decădere la nivelul castelului, doar în mintea ei era o perioadă întunecată şi aşa se contamina tot restul lucrurilor de care îi păsa şi la care se gândea mult.
  Nu era o Şefă de Casă prea bună. Se implica prea mult emoţional şi avea încă minte de adolescentă. Lucru dovedit de faptul că acum stătea şi îşi plângea de milă ca o fată de cincisprezece ani părăsită de primul iubit.
  'Încetează odată!' îşi spuse, renunţând să se mai gândească la asta.
  'Ce mai face dragul de Grimm?' întrebă ea ironică, abia dându-şi seama de ceea ce spunea.

Se scarpina in barba ganditor. "Probabil e beat, pe undeva". Asta ra cel mai sigur raspuns pe care il putea da, panreu ca la orice ora din zi si din noapte exista o mare posibilitate ca Grimm sa fie beat. Si el la fel, dar nu asta era intrebarea acum.

"Daca ti-e atat de dor de dansul as putea sa il anunt si sa pregatiti o intrevedere intre patru ochi. Desi sa fiu sincer, ma simt ranit de faptul ca eu nu te interesez nici un pic." Ofta teatral. "Ma asteptam, totusi ca fetelor cuminti ca tine sa fie atrase de baietii rai."

Privi cateva secunde o cupa mare, aparent din argint, a carei inscriptie se stersese cu timpul de la atat lustruit. Isi scoase pipa lunga din gura si ciocani usor cu mustiucul in cupa. Aceasta ii raspunse tremurand, cu un clinchet scurt. "Hm..." mormai.

• Lexie pufni, cu un zâmbet mic şi amuzat la cuvintele lui. La ce s-ar fi putut aştepta? Nu îi plăcuse niciodată de bărbaţii ca Eric.
  Ridică din sprâncene.
  'Din păcate va trebui să refuz,' spuse, cu o atitudine uşor înţepată. 'Şi nu ştiu de ce eşti tu atât de convins că sunt o 'fată cuminte'.'
  Zâmbi ironic şi se ridică şi ea în picioare, simţind cum îşi întinde oasele amorţite. Blugii negri şi strâmţi făcuseră câteva cute la nivelul genunchilor săi şi cămaşa albastră ale cărei gulere ieşeau la baza gâtului ei de sub pulovărul vişiniu, stăteau într-o manieră largă şi neglijentă pe umerii ascuţiţi şi silueta sa subţire.
  Se sprijini de perete, privindu-l frontal şi stând la o distanţă sigură de el.
  'Mă mir cum de nu eşti cu el,' spuse, ridicându-şi sprâncenele. 'Data trecută când ne-am văzuţi păreaţi cei mai buni prieteni.'

"Pentru ca "fetele rele" ar sti ca nu trebuie cu ardoare sa incerce sa imi demonstreze" ii facu cu ochiul si ii zambi pe sub mustati.

Lua cupa din locul de unde fusese expusa si o roti in maini, privind-o cu interes. "Sa stii ca daca suntem amici nu inseamna ca suntem si lipiti la sold unul de celalalt. Avem fiecare o viata personala, separata, si unii mai trebuie sa si muncreasca ca sa isi castige existenta." ii arunca o privire scurta, apoi isi intoarse atentia catre cupa. Se apropie de tanara si aseza cupa pe pardoseala la cativa metri de tanara. Isi scoase bagheta din maneca si ii atinse capacul, facand ca acesta sa nu poata fi deschis accidental, si se indrepta spre peretele opus, dandu-si jos haina de iarna si agatand-o de sabia unei armuri. Isi trase putin in sus manecile camasii, care le depasea in lungime pe cele ale jachetei, cu un gest tacticos si studiat, si intinse bagheta neagra si lucioasa inspre cupa.

"Sa vedem de ce ii e frica tinerei domnisoare Stryder?"