Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Durmstrang / upside down;

**Guillaume J. Devereux** · (This post was last modified: 09 Jul 2012, 13:36 by Guillaume J. Devereux.)

Dadu cu piciorul unei pietre, privind maretul castel. Scoala la care invatase cativa ani, inainte de a fi mutat la Hogwarts, datorita unor probleme pe care parintii lui le avusesera cu Ministerul Magiei din Germania, care luase decizia ca tanarul vrajitor sa invete in alta parte. Hogwarts, bineinteles, niciodata Beauxbatons, desi era francez. I se paruse mereu ca scoala aia era pentru pampalai. Incepu sa tuseasca, strangandu-si mai bine pe el pelerina cea groasa, si simti cum frigul noptii incepe sa se lase. Nordul era aspru si greu de suportat, dar el era obisnuit de pe vremea cand invatase aici, asa ca nu era o mare problema.

Paznicii il recunoscura, si il lasara sa treaca, si el ii saluta scurt. Intra in curtea scolii, sperand ca directorul nu se culcase inca. Trecu de porti si intra in cladire, simtind cum deja era mai cald. Amintirile revenira, si un sentiment melancolic il cuprinse. Zambi, si incepu sa urce scarile care duceau la etaj, unde era cabinetul directorului.

OOC: anyone (please, not students :3)

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 09 Jul 2012, 17:53 by Kurt F. Malfoy.)

Kurt se aseza mai bine pe scaun,sprijinindu-si picioarele pe biroul din lemn,fara a-i pasa ca darama calimara cu cerneala si manjise de-a dreptul documentele. In mana dreapta avea un yo-yo cu care incepu sa se joace,dar a carui miscare avea ca scop schimbarea atmosferei generale,din una normala intr-una tensionata.

Il privi pe director cu o privire ingusta apoi se ridica putin,lasand scrumul in scrumiera. In aer mirosea numai a Pall Mall sau Dunhill. Amestecate defapt deci era o atmosfera sufocanta la propriu. Incepu sa se plimbe prin birou apoi ajunse in dreptul directorului,punandu-i mana incet pe umar. Inchise ochii si ii puse o intrebare la care acesta raspunse afirmativ.

Kurt sari de la locul sau,batand din palme ca un copil de zece ani,aproape topaind prin birou de fericire. Auzi insa o bataie in usa apoi ii ordona directorului sa spuna da,pentru ca nu putea da de banuit dar in acelasi timp isi trecu unghia de-a lungul gatului,semn ca daca vorbea,era mort.

**Guillaume J. Devereux** · 09 Jul 2012, 18:25

Barbatul ciocani la usa, si intra, dupa ce auzi glasul grav al directorului. Fusese de multe in acest birou, pentru diferite prostii pe care le facuse, dar niciodata nu fusese exmatriculat. Niciodata, pana cand parintii lui fusesera nevoiti sa paraseasca Germania, care nu avea prea multe conexiuni cu Durmstrang, in afara faptului ca il conducea. La naiba, iubise scoala asta! Nu pampalaii de la Hogwarts, cu viperinii lor patetici, "rai", prefacuti si idioti. Idioti. Idioti peste tot. Cercetasii aia care nu vroiau decat sa fie faimosi si curajosi. Pe dracu! O adunatura de tampiti. Intrand in acest binecunoscut birou, fu incantat sa il redescopere pe vechiul director, si in acelasi timp...pe Malfoy. Chipul ii ramase inexpresiv.
"Buna ziua, domnule, pardon, domnilor", rosti el politicos.

Se apropie de birou, si isi dadu seama ca prezenta lui Malfoy ii dadea peste cap toate planurile. Trebuia sa scape de el, si sa ramana singur cu acest om.
"Sper ca va mai aduceti aminte de mine. Sunt Guillaume Devereux", continua el, insa stia ca acel batranel il stia, sau cel putin, cunostea foarte bine familia lui. Devereux si Dupont erau cei care conduceau in prezent Franta, era imposibil sa nu-i cunosti.

**Kurt F. Malfoy** · 09 Jul 2012, 18:33

Directorul incuviinta iar Kurt fu atat de amabil incat sa se ridice si sa il intrebe pe batranel daca dorea niste ceai,adresand aceeasi intrebare si lui Julien a carui prezenta ii facea mare placere. Trei cesti si un ceainic din care ieseau aburi aparura pe birou iar Kurt turna lichidul fierbinte cu grija. Casca scurt,spunand ca atmosfera era atat de placuta dar arunca si priviri fixe catre director,aducandu-i aminte astfel ca era la mana lui si ca trebuia sa ii urmeze instructiunile intru-totul.

'' Si de ce va aflati aici,domnule Devereux?'' intreba Kurt inaintea directorului,subliinind astfel ca nu trebuia sa ii dea ocazia sa vorbeasca neaparat despre Gringott's sau rivalitatea dintre scoli,lucru care il interesau pe el,nu pe Devereux '' Eu unul sunt aici sa inspectez creaturile magice din aceasta zona. Sper ca va place ceaiul.''

Incerca sa fie umil dar repezit asa cum era de fiecare data cand se intalnea cu Veronique si cu Julien intre ...sase ochi. Sase ochi erau si acum. Nu,defapt daca se infuria aveau sa ramana doar jumatate din moment ce ar fi fost in stare sa-l lase orb pe director si lui Devereux sa ii smulga doar un glob ocular din orbite. Si nu glumea. Nu acum,cand trebuia sa fie atent. Nu acum,cand linistea dinaintea furtunii ii zgaria timpanele.

**Guillaume J. Devereux** · (This post was last modified: 09 Jul 2012, 18:44 by Guillaume J. Devereux.)

Aproape ca pufni batjocoritor, dar se abtinu. De data asta nu mai avea un lup sa-i salveze dosul, si oricum, cu sau fara Shadow, il putea infrunta pe Malfoy. Bagheta ii era undeva la indemna, in caz ca va avea nevoie de ea, iar ochii lui abia daca se desprindeau de pe cei doi barbati. Pentru o clipa se gandi sa ii spuna lui Malfoy ca venise aici pentru Veronique, insa decise sa nu o bage in povestea asta. Incepea sa tina la aceasta femeie, desi nu in modul in care un barbat tine la o persoana de sex opus. Ii placea s-o protejeze si s-o stie puternica, dar vapaia aceea dintre ei se cam stinsese.

Il privi pe Malfoy, alungandu-si gandurile, si se intreba cum anume credea el ca avea sa-i spuna planurile sale? Nu i le putea citi, oh nu, era foarte bun la Legilimantie si Occlumantie, si stia sa-si blocheze mintea si sa se gandeasca la cai verzi pe pereti, iar de la el unul nu avea sa le afle. Doar pentru ca ii spusese ce cauta el acolo, asta nu insemna ca Julien era dator sa faca acelasi lucru. Dadu scurt din cap cand vazu ceaiul, si isi drese glasul.
"Nu-mi place ceaiul, ma scuzati", raspunse el politicos, asezandu-se pe un scaun din fata biroului, desi nu fusese invitat. Facuse acest gest de atat de multe ori inainte, incat acum parea la fel de normal ca si robinetul de la cada.

"De fapt, am venit aici pentru a il intreba ceva pe domnul director",continua el, accentuand ultimele cuvinte. Ii zambi susnumitului si astepta ca Malfoy sa dispara din peisaj.

**Kurt F. Malfoy** · 09 Jul 2012, 19:00

Directorul il privi scurt pe Kurt apoi,dupa ce lua cateva sorbituri din ceasca cu ceai,spuse pe un ton bland dar hotarat ca ''domnul Wildrig poate asista la discutie,bineinteles''. Aici aparea problema pentru frantuz. Malfoy ca Malfoy,dar era un Malfoy 'vopsit',nu unul nascut din sangele acelor persoane ingrozitoare. Nu era blond,nu avea ochi albastri,nu era chiar atat de arogant pe cat ar fi trebuit sa fie. Era in esenta un Wildrig iar acel nume era german. Cat despre mosie,se afla la doar cativa kilometrii de Durmstrang.

'' La urma urmei sunt unul dintre finantatorii scolii iar familia mea a invatat la Durmstrang. Se pare ca eu am rupt traditia,din pacate.''

Pe scurt,era in elementul sau,era ca pestele in apa. Si era,desigur,printre favoritii directorului mai ales ca baga anual un milion de galeoni in Durmstrang,fara a accepta ceva in schimb. Poate doar loialitate. Stia ca Devoratorii aruncasera scoala in aer in urma cu un an iar acolitii lui Dupont nu puteau intra acolo,in caz contrar ar fi avut probleme.

'' Ce mai face Veronique,apropo?'' intreba el nonsalant

**Guillaume J. Devereux** · 09 Jul 2012, 19:06

Guillaume clatina din cap. Niciodata, dar niciodata, directorul nu-i refuzase o intalnire. Incepu sa bata darabana in masa, putin nervos, insa isi ascundea cu multa pricepere aceasta nervozitate. Il ignora pe director, care se uita ca un mielusel de la unul la altul, doi reprezentati a doua familii extraordinar de puternice si de influente.
"Ce se intampla aici, Malfoy? Iti incepi cumva tradarea impotriva lui Veronique?"

Isi muta privirea pe omulet, o privire dura si nemiloasa.
"Asa deci? Ai uitat de tot ce-a facut familia mea pentru aceasta scoala? Te inhaitezi cu cateii lui Malfoy, si ignori un Devereux? Spune-i sa plece din camera chiar in clipa asta, sau o incurci rau de tot, domnule. Si spun asta in cel mai amabil mod", incheie el, cu un zambet nonsalant pe fata.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 09 Jul 2012, 19:24 by Kurt F. Malfoy.)

Kurt nici nu se clinti ci dimpotriva,isi lua tot timpul necesar sa isi termine ceaiul apoi in final se ridica,aruncandu-i o privire calma si rece lui Devereux,o privire ce vroia sa spuna ca avea sa fie urmatoarea lui victima,cat de curand. Facu o plecaciune scurta,politicoasa catre director,ducandu-si mana in dreptul gatului,pentru a-i reaminti ce avea sa pateasca si ca torturile din Iad aveau sa fie simple atingeri delicate in comparatie cu tratamentele pe care i le-ar fi putut aplica el.

'' Transmite-i domnisoarei Dupont ca ii multumesc pentru tot dar ca de astazi inainte nu mai putem face afaceri impreuna,din pacate.''

Iesi din incapere,insa atat cat fusese inauntru se folosise de vrajile non-verbale pentru a face din biroul directorului un loc prin ai carui pereti sa auda clar,de parca s-ar fi vorbit la mai putin de doi metri de el. Totusi,nu il interesa in mod special. Stia ca directorul avea sa ii raporteze totul,doar era vorba de viata,familia si scoala lui. Cateii lui Malfoy erau defapt lei cu gheare de dragon ce doreau sa sfartece,sa ucida si sa ia ce era de drept al lor. Vroiau lumea intreaga,nimic mai mult,nimic mai putin. O lume gri,o lume controlata in secret de ei,pentru a se pastra traditiile,pentru a se duce vechile batalii,pentru ca alb si negru sa ramane non-culori,fara a se amesteca cu rosul din venele tuturor.

**Guillaume J. Devereux** · 09 Jul 2012, 19:29

Zambi aparent multumit cand Malfoy iesi din incapere, insa stia ca acesta era un caine mult prea destept pentru doar a iesi. Stia ca avea sa asculte, stia asta. Facu mental vraja Muffliato, astfel incat oricine altcineva in afara de ei doi sa nu auda, si il privi pe director. Nu avea incredere nici in el, asa ca arunca asupra lui un blestem, ca atunci cand va incepe sa vorbeasca, sa inceapa sa-i arda treptat, cate un organ vital. Nici nu avea sa apuce sa spuna ceva, ca va muri. Zambi multumit, si isi desfasura in fata batranului planurile sale, invocand de zeci de ori faptul ca Devereux era o familie puternica, atat de puternica incat nu numai ca ei erau cei care conduceau Franta, insa totodata erau cei care ar fi putut sa rada Durmstrang de pe fata Pamantului.

O jumatate de ora mai tarziu, cand iesi de acolo, chipul lui era satisfacut. Il observa pe Malfoy, care inca statea acolo, si zambi pisicher.
"Esti sigur ca vrei sa te pui cu mine si cu Veronique, Malfoy?"

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 09 Jul 2012, 19:45 by Kurt F. Malfoy.)

Ii auzi intrebarea si ii raspunse printr-un zambet la fel de pisicher. Nu numai ca vroia sa se puna cu ei,ci sa se ia la tranta,sa ii bage cu fata in noroi,sa ii murdareasca din cap pana in picioare si sa ii arunce de pe o stanca. Atat de mult ii iubea pe amandoi. Jucase teatru dar parasise scena caci rolul servitorului umil nu i se potrivea deloc. Incepu sa faca incet calculul. Ii avea pe Devoratori,pe Sfintii Mortali,Hogwarts-ul,Ordinul,Durmstrang-ul si acum se indrepta catre Beauxbatons. Nu ii avea sub comanda lui ci de partea lui - sub comanda sa aflandu-se doar Sfintii Mortali si Durmstrang-ul caci inainte de a intra Devereux il pusese pe batran sa semneze cu sange ca toti elevii de la scoala nordica erau acum ai lui Kurt.

'' Nu,doar cu Veronique. Nu cred ca va avea tupeul sa isi arunce prea pretiosul animal de companie in lupta,nu de alta dar nu ar mai avea cui sa lase razbunarea ca mostenire. Si mai ziceai de mine ca-s javra,dar macar eu nu am un stapan.''

Spunea ca erau atat de puternici,ca familia Devereux controla totul cand in esenta tot sub Dupont stateau,cu capul plecat si umilinta in glas atunci cand vorbeau. El,chiar daca murea,o facea liber,fara stapani,ci doar intre frati,intre persoane cu care impartea acelasi tel,aceeasi chemare. Acum alianta cu Ordinul si cu Hogwarts-ul nu i se mai parea atat de indepartata,defapt teoretic avusese loc.

'' Oh si acum o sa imi spui ca pana la miezul noptii nu o sa mai fiu in viata,nu?''