Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

« Previous 1 2 3 Next »

/ Vesnica problema

Helena sopti imediat Nox si o trase de mana pe Zoya dupa patul ei si i-a facut semn sa taca. Bell si Helena se prefacusera ca dorm iar Madam Pomfrey venea la ele , zicand:
"-Helena draga , trebuie sa-ti iei potiunea , e miezul noptii!"iar fata uimita a baut o jumatate din paharul pe care femeia i-l adusese. Avea un gust de mazare si urzica , gust pe care Helena il uraste. "De ce toate potiunile vindecatoare nu au gust de suc de dovleac?"isi zise ea dezgustata in gand. Dupa ce bau , nu se sili sa zica "Bleah!" si sa faca o grimasa ce insemna ca gustul nu era tocmai placut. Dupa ce madam Pomfrey se uita si la Bell , care "dormea" , pleca si stinse luminile. Zoya soptise de langa Helena:
"-Pffiu! Am crezut ca ne-a auzit vorbind si ca a vazut lumina baghetei tale! Era cat pe ce sa ne prinda!"
"-Si eu ma mir..."murmura Bell.
"-Iar potiunea asta e ingrozitoare. Nu-mi place deloc! Dar ea nu , trebuie sa astept sa mi se refaca oasele! Mi s-au refacut ieri , dar cica sunt tare palida..."zise Helena sarcastica.
"-Hmm , aparentele inseala , stiai nu?"chicoti Bell.
"-Cred ca ar trebui sa plec...nu as vrea sa vina din nou.."zise Zoya.
"-Nuu , stai cu noi!"o ruga Bell.
"-Nu o sa mai vina , iti spun eu , intr-o clipa ai sa auzi cum sforaie!"iar cele trei fete chicotira. Helena sopti Lumos iar lumina se revarsa pe chipul celor trei fete in intunericul din Aripa Spitalului cea plictisitoare...

"- Cat timp credeti ca veti mai fi internate?" intreba viperina
"- Eu cred ca mai stau doar o zi" zise Helena
"- Si eu tot cam asa, din fericire n-am apucat sa-mi rup ceva" raspunse si Bell
O liniste apasatoare se revarsa asupra camerei. Se parea ca nicuna dintre fete nu mai stia ce sa zica.
"- Credeti ca ati putea iesi din spital pentru o escapada nocturna? Oricum, din cat am auzit oasele tale s-au reparat, Helena" spuse Zoya nerabdatoare

"-Eu una, nu pot" ofta Bell, incetisor.
"-Mana mea e ok, pot merge" spuse si Helena, privind ganditoare.
"-Dar tu, Bellyshor, te'ai lovit si la mana si la picior?!" intreba Zoya, nedumerita.
"-Bell cand cade, cade cu totul" chicoti Helena.
"-Mergeti voi daca vreti, poate dati o vizita si la bucatarie" spuse Bell, inveselindu'se.
"-Si sa te lasam pe tine singura..intr'un spital nenorocit?!" intreba viperina, cu o nuanta de dezgust in glas.
"-Voi citit ceva. Haideti, mergeti!!" spuse Bell, chicotind.
"-Sigur?" intreba Helena, cu un glas indoielnic.
"-Stomacul meu tanjeste dupa mancare, asa ca nu ma mai intrebati ca va fugaresc eu pana la bucatarie" le ameninta cercetasa.
"-Bine, bine, ce vrei sa'ti aducem??" intreba Zoya, razand.
"-Vesnica salata de porumb si peste??" intreba si Helena, atot-stiutoare.
"-Dap, si niste suc de portocale" spuse Bell, zambind.
Fetele luara pelerina invbizibila, si se strecurara usurel din incapere. Dupa plecarea lor, camera se scufunda intr'o liniste de mormant. Bell isi aprinse bagheta si incepu sa citeasca din cartea ei preferata, care statea pe noptiera. "Mandrie si Prejudecata". Ajunsese deja la partea in care Elizabeth il intalnise pe Mr. Darcy, unde era cel mai palpitant moment, cand un zgomot se auzi din cabinetul lui Madam Pomfrey.
"-Nu putea si asta sa doarma?!" intreba Bell, enervata. Stinse bagheta si aseza cartea inapoi la locul ei. Dar dupa cateva minute, zgomotul se pierdu in oceanul de liniste.
Fata isi relua ocupatia, in timp ce..

In timp ce Helena si Zoya gadilau para din tabloul ce ducea in incaperea uriasa unde spiridusii fac mancare aproape...non-stop.Cele doua fete il chemara pe Dobby , care era cel mai de incredere , si Zoya ii spuse:
"-Dobby , te rugam sa ne aduci o salata de porumb si peste si...un pahar cu suc de portocale!"
"-Iar pentru mine te rog un suc de dovleac , am mare nevoie de ceva dulce!"zise Helena.
"Imediat , domnisoarelor!"chitai acesta si in cinci secunde le si aduse asa-zisa comanda. Croindu-si drum spre iesire si incercand sa scape de spiridusii care le ofereau diverse gustari , Helena savura din plin gustul dulce a sucului de dovleac.
"-Yummy! Nu degeaba e sucul meu preferat!"
"-Cred si eu...Hai mai bine sa mergem spre Aripa Spitalului."zise Zoya. Dupa ce ajunsera o gasira pe Bell care citea o carte in linistea profunda. Era cam ciudat , pentru ca de obicei se auzea cum sforaia madam Pomfrey.
"-Bell , ghici ce am aici?"intreba Helena.
"-Salata de porumb si peste!"zise aceasta pregatita sa puna tava pe masuta patului in care in care pacientii isi serveau mancarea.
"-Si sucul de portocale..."spuse Zoya.
"-Si ce ai mai facut Bell in timpul asta?"
"-Doar am citit...nimic interesant." iar aceasta incepu sa manance.
Din indepartare se auzea strigatul unui lup , pentru ca varcolac nu putea fii. Luna plina trecuse , iar acum pe cer patrarul de luna stralucea pe bolta intunecata...

OOC: Fetelor, eu deabia acum am realizat ca mai exista inca o pagina...
Eu citisem doar posturile voastre de pe pagina asta


Un sentiment de neliniste le cuprinse trupurile lor micute. Se uitau una la alta, fiecare avand intiparita pe fata o expresie ingrozita.
"- Ce credeti c-a fost asta?" intreba Bell ingrozita
"- Sunt doar niste lupi, nu-ti fa griji" o linisti Helena
"- Fetelor, mie mi-e tare frica" sopti Zoya
"- Daca va e frica mai bine s-o trezim pe madam Pomfrey" propuse Helena
"- Nu. Doamne, cum ti-a putu trece asa ceva prin cap? Daca vine probabil ca o sa ma gaseasca" se planse Zoya
Helena nu mai stia ce sa zica, asa ca un alt moment de liniste acapara camera. Dar nici acesta linste nu fu de durata ca urletul lupilor se mai auzi o data.
Bell dorea sa zica ceva, dar nu putea. Parca o forta supranaturala isi inclestase buzele si nu dorea sub nicio forma sa i le elibereze.

"-Urasc varcolacii" sopti ea, intr'un final. Si chiar ii ura. Pentru ca unul din prietenii tatalui ei, un jandarm, fusese muscat de un varcolac. Se transforma in cateva zile. Iar apoi, i se alatura lui Voldemort. Fu ucis insa curand, cand Lordul Intunericului a fost invins.
"-Bell, esti bine?" intreba Helena, ingrijorata.
"-Aa, da..sunt ok" sopti fata, privind pierduta tavanul cenusiu ce se odihnea deasupra ei.
"-Haide, termina'to salata" spuse Zoya, incercand sa inveseleasca atmosfera.
"-A, da. Am uitat de ea, mersi fetelor" spuse si Bell, zambind.
"-Dar oare, unde sunt lupii aia??" intreba Helena, in timp ce Bell manca din salata cu porumb si peste.
"-Probabil in Padurea Interzisa" spuse Zoya.
"-Sau poate chiar in spatele tau" spuse Bell, iar Zoya tresari violent.
"-Chiar te'ai speriat?!" intreba Helena, razand.
"-Da, Bell iti torn salata aia in cap daca ma mai sperii o data!!" o ameninta viperina, iar cercetasa ridica mainile in semn de predare..

"-Gata , promit ca nu te mai sperii!"chicoti aceasta.
"-Cand e mai exact data meciului dintre Cercetasi si Viperini?"intreba Zoya.
"-Din cate stiam eu , duminica viitoare..."spuse Bell.
"-De fapt , e sambata viitoare..."sopti Helena cand de pe hol se auzi un zgomot.
"-Madam Pomfrey!"zise mimand Bell , iar Zoya se ascunse sub un pat. Fetele se prefacusera ca dorm , cand femeia intra pe usa si se duse sa prepare o potiune? La cat zgomot facu , Helena nu ezita sa intrebe incet:
"-Madam Pomfrey? Ce faceti acolo?"
"-Ooh , domnisoara Granger...imi pare rau ca te-am trezit , prepar o potiune de rezerva , pentru ca presupun ca o sa mai trebuiasca...da , asa e..."medita femeia. Helena nu avea habar de ce potiune vorbea.Dupa ce o termina , aceasta avea o culoare argintie si avea aburi.Helena ramase ingrozita la vederea potiunii si zise:
"-Noapte buna...Madam..Pomfrey."
"-Noapte buna!Si sa te culci la loc , ai inteles?"
"-Am inteles."incuviinta Helena si se prefacuse ca se culca. Femeia inchise luminile si in 2 minute , nu se mai auzea nici-un sunet. Zoya iesise de sub pat si aprinse bagheta , murmurand "Lumos" iar Bell se ridica in capul oaselor , uitandu-se la fete. Helena inca avea aceea expresie inmarmurita de cand vazuse potiunea.
"-Helena , ce ai patit?"intreba Bell.
"-Te-a vrajit madam Pomfrey sau ce?"glumi Zoya.
"-Fetelor...ce am vazut eu era potiunea Lupis. Si daca stam bine sa ne gandim , peste o saptamana este luna plina." Fetele erau uimite si ele acum , iar Bell intreba...

"-Oare chiar e un lup pe aici?!?!?" intreba Bell, speriata.
"-Am zis sa nu mai glumesti cu asa ceva" spuse Zoya, iesind de sub pat.
"-Dar Madam Pomfrey tocmai a preparat o potiune argintie, care era potiunea Lupis" zise Helena, cu privirile ingrozite.
"-Sunteti sigura ca era acea potiune?" intreba Zoya, neincrezatoare.
"-Am fost la lectia lui Plesneala si stiu cum se prepara. Iar la sfarsit, arata exact ca cea pe care a facut'o Madam Pomfrey" raspunse Bell, cu o voce grava.
"-Dar, daca e potiunea Lupis, de ce a facut'o asistenta medicala si nu Plesneala insusi?! Nu el se ocupa cu asta??" intreba Zoya, asezandu'se pe pat langa Bell.
"-Aici ai dreptate.." sopti Helena, ganditoare.
"-Dar totusi. E 100% sigur ca potiunea aia e contra varcolacilor, n'am nici cea mai mica indoiala" sustinu Bell.
"-Bine, e pentru un varcolac. Dar oare unde e varcolacul?!!" intreba Zoya, curioasa.
"-Nu stiu, si nici nu as vrea sa stiu" chicoti Bell.
"-Prefer sa ramana un mister" completa Helena, iar Zoya dadu din cap dezaprobatoare.
"-Haideti, cercetaselor, eu chiar vreau sa stiu cine e omul lup. Probabil e cineva de la castel" spuse aceasta.
"-Dar nu stim pe nimeni care sa fi fost muscat de un varcolac.." incepu Bell, insa Helena o intrerupse.
"-..prea curand" continua ea.
"-Exact" aproba Zoya.
"-Si ce vreti sa facem!?" intreba Bell, cu privirile ratacite.
"-Sa cautam varcolacul. Sau, mai simplu, sa ne luam dupa Madam Pomfrey" propuse Zoya, iar Helena dadu incetisor din cap.
"-Chiar vreti sa mergeti??" zise Bell, neincrezatoare.
"-Nu sa mergeti, sa mergem. Toate trei" raspunse Helena, razand.
"-Dar eu nu pot ramane aici, in patul meu cald?!" spuse Bell, chicotind.
"-Nu, Bellyshor, vi cu noi. Esti in anul VII, poate vom avea nevoie de vraji mai avansate" spuse Zoya.
"-Off, ce ma puneti voi sa fac" spuse Bell, dandu'se jos din pat.
Isi lua papucii si un halat, bagheta de pe noptiera si astepta..

Si astepta ca Helena sa le faca semn fetelor ca femeia nu vine iar in directia lor. Aceasta statea ascunse dupa usa si asculta cu atentie. Madam Pomfrey era in biroul sau , scriind o scrisoare. Cercetasa se intoarse pe calcaie si se duse drept spre fete , spunandu-le:
"-Scrie o scrisoare. Nu stiu exact cui , putem doar presupune."
"-O sa aflam noi si asta. Uitati cum sta treaba : asteptam ca madam Pomfrey sa termine de scris iar noi o urmam. Helena , inca avea potiunea pe birou?"intreba Bell.
"-Dap.Probabil ca i-o va duce celui in cauza!"
"-Exact! Fetelor , voua nu va este frica?"sopti Zoya iar Helena incuviinta ca da.
"-Off , e inca un om! Abia peste o saptamana o sa fie un varcolac! E inofensiv!"zise exasperata Bell.
"-Vrei sa spui ca e inofensiv atata timp cat nu stie miscari de kung fu sau Qwan ki do!"completa chicotind Helena. Zoya si Bell ramasera confuze la ce spuse Helena , dar Zoya interveni soptind:
"-Ok , fetelor , haideti poate pleaca madam Pomfrey fara noi! Bell, stii Vraja de Deziluzionare?"Aceasta facu semn din cap ca da , si in secunda urmatoare le deluziona pe Zoya si Helena. Bell aplica vraja si asupra ei cand madam Pomfrey iesi din birou cu potiunea Lupis si scrisoarea pe care o scrise mai devreme.
"-Deci , aveti grija sa nu vorbiti prea tare..."sopti Bell.
"-Am eu o idee! Muffliato!"murmura Helena.
"-Buna idee."completa Zoya.
Cele trei o urmara pe madam Pomfrey pana la Hambarul Bufnitelor si fiind grabita, numai observa ca bufnita nici nu luase scrisoarea , ci o puse langa ea. Afara, femeia se intalni cu Hagrid care avea treaba , si surpriza , o tinu de vorba cam tot timpul. Fericite ca puteau sa o urmareasca si unde duce potiunea Lupis , fetele se dusera la bufnita cenusie care tinea in cioc plicul. Bell o imbuna cu cateva graunte si ii daduse scrisoarea in sfarsit. Zoya o lua si incepu sa citeasca...

OOC : mi-a revenit cheful de RPG

Zoya termina de citit cu voce tare scrisoarea, iar Helena spuse:
"-Deci chiar exista un varcolac la Hogwarts, ai avut dreptate!"
"-Dar, daca e in Padurea Interzisa, inseamna ca e foarte aproape de noi, nu?!!" intreba Bell, cu ochii mari. In ei se citea teama.
"-Cam asa ceva" sopti Zoya.
"-Liniste, Madam Pomfrey se intoarce" anunta Helena.
"-Functioneaza vraja de deziluzionare?!" intreba Zoya, tematoare.
"-Da" raspunse Bell, cu o voce mica.
Femeia veni spre bufnita si o mangaie usor pe cap. Lega micuta scrisoare de piciorul pasarii, dupa care o arunca pe fereastra.. [suna cam ciudat ]