Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ Viata dincolo de moarte

Fan fiction in colaborare cu Heather Ekatherine Snow , eu sunt baiatul, ea fata, o sa va dati seama despre ce este vorba pe parcurs. Spor la citit

Cap1. La fel in fiecare dimineata!

Eram acolo langa ea. O priveam constient ca nu o pot atinge. Parul ei castaniu, vopsit cu un blond sclipitor si radiant, ma afecta parca undeva in mine. Stiam ca ochii ei albastri ca doua diamante neslefuite, ramasesera in mintea mea in tot acest timp. O priveam cum doarme, somnul ei parand linistit. Mi-as fi dorit sa o ating, sa ii ating tenul ei usor bronzat dar catifelat, sa o intreb de ce? De ce mi-a luat viata asa brutal?

Am crezut-o, am crezut in ea pana in ultima clipa a vietii. Asta cred ca nu m-a lasat sa ma odihnesc in pace. O iubeam, o iubeam asa de mult ca eram In stare sa fac pentru ea orice, indiferent de riscuri.
Nu pot uita nici acum, momentul in care reusisem sa o invit la o intalnire, eram asa emotionat, eram asa copil, dar eram copil plin de sentimente pure.
Ea era raza mea de soare in fiecare zi de facultate, o priveam doar, admirand-o ca pe un inger. Ii iubeam personalitatea puternica si incapatanata, personalitatea diferita de a celorlalte fete. Imi era foarte draga.

Nu inteleg nici azi, dupa un an de la moartea mea, de ce … de ce mi-a pus otrava in sucul din pahar, sucul la care o invitasem extrem de emotionat si plin de daruire. Acceptase cu zambetul pe buze, iar eu eram cel mai fericit barbat din lume atunci. Si totusi, mi-a curmat viata fara nici o retinere.

Nu i-am cerut sa ma iubeasca, ii cerusem doar o sansa, o sansa sa ma cunoasca, sa vada ca nu sunt ca ceilalti. In general eram un tip linistit, la locul meu, imi vedeam bucuros de viata si ajutam pe oricine imi iesea in cale. Azi, imi blestem ziua in care m-am indragostit de un demon cu chip de inger. Privind-o atent, sentimentele nevalesc cumva in jurul meu. Aveam impresia ca o urasc, o uram ca mi-a facut familia sa planga, a distrus zambetul mamei mele si bucuria tatalui meu. A lasat un frate mai mic singur ce a luat-o deja pe cai gresite, neputand fi controlat de ai mei. Ce era mai rau? Fratele meu inca in viata, umbla cu ea, era asa zisul ei iubit, dar nu mai era deloc fratiorul cuminte ce fusese inainte de moartea mea. Devenise un golan, un fustangiu, nu ierta si nu iubea cu adevarat pe nimeni. Eram insa linsitit dintr-o privinta, imi iubea inca familia, isi iubea parintii, iar asta ma linistea mereu.

Faptul ca umbla si cu alte fete pe langa Linsday, nu ma deranja, intr-un fel ma simteam bucuros ca primea o lectie. Dar nu eram multumit nici asa. Intr-un fel cateodata ura catiga in fata dragostei pentru ea. O doream moarta, sa vada cum e sa suferi, sa mori in chinuri asa cum am murit eu. Nu regret ca ii cunosc zambetul cristalin, firea ei puternica, nu regret ca am iubit-o, dar regret ca am intalnit-o, ca am admirat-o ca pe raza mea de lumina.

O vad cum isi deschide ochii de culoarea mari involburate, casca inocent , intinzandu-se ca o felina in patul mare. Nu parea sa aibe vre-o grija. Nu o uram ca ma omorase pe mine, o uram ca omorase spiritul celor dragi mie, omorase si ucisese zambetele lor. Era frumoasa, ca acum un an de zile. Nu se schimbase deloc, acelasi zambet inocent, aceiasi ochi cristalini de culoarea cerului fara nori, aceiasi voce dumnezeiasca. Mereu o crezusem o divinitate, iar asta nu se va schimba niciodata.

Se ridica usor din pat si merge in fata oglinzii. De un an de zile, eram supraveghetorul ei, un fel de inger pazitor. De multe ori era sa dea de necazuri, de multe ori m-am implicat, riscandu-mi existenta pentru ea. Nu inteleg de ce fac asta acum, oricum nu mai conteaza. De multe ori am impresia ca a uitat ca a curmat viata unui om nevinovat ce o iubea, doar pentru bani. Poate din acest motiv, exista acel strop de ura undeva in existanta mea.

Ma duc in spatele ei in oglinda, ii pun mainile pe umeri si imi aplec capul pe umarul ei, oferindu-I un sarut pe gat. Tresare, simtind probabil un fior pe sira spinarii. Da, eram o fantoma, un lucru ce nu il putea vedea, dar eu imi puteam face simtita prezenta daca doream. Nu puteam insa exagera, dar puteam totusi sa ii aduc aminte de intamplarea de acum un an. Nu imi putea auzi cuvintele, dar ma putea simtii, corpul ei putand reactiona in unele cazuri la prezenta mea. In functie de puterea ei spirituala.
Afisez un zambet placut, privindu-ma in oglinda in care ea se privea, tematoare. Tresare cand imi vede reflaxia pentru o secunda, dupa care fac asta sa se termine, lasand oglinda doar cu reflexia ei. Se intoarce din oglinda, uitandu-se in jur, ochii ei lucitori se umpleau de lacrimi. Stiam ca probabil regreta ce a facut, dar nu pentru ca ma iubea , deoarece constiinta ei era incarcata.
-Sean?
Vocea ii parea speriata. Imi simtise prezenta, ma durea sa o vad plangand, undeva fiinta mea ar fi vrut sa ii ceara scuze, sa o imbratiseze si sa o sarute pe frunte, promitandu-I ca nu se va mai repeta. Dar alta parte din fiinta mea, imi spunea ca merita, poate merita sa se caiasca.

O las in pace, nu-mi mai fac simtita prezenta, pentru ca ea sa se linisteasca. De multe ori o vazusem plangand. Eram in fiecare clipa langa ea, o pazeam si incercam sa fiu acolo cand rade sau plange. Desi stiam ca nu mai are nici un rost, eu ramasesem ingerul ei pazitor, chiar daca ea il ucisese in realitate, el ramasese langa ea intr-o infinitate de ganduri de amintiri de suspine innecate in propria inexistenta.



Poza o sa pun cand gasesc una adecvata, sau va las doar sa va imaginati

Yeeey, fic nou >< . Deci nu pot să-l înţeleg pe tipul ăsta. Adică ea îl omoară şi el o protejează? Dragostea asta ce afce din om , sau spirit mă rog O.O . Sunt curioasă să văd ce se întâmplă :> E rândul tău Heather ><:>

Soo..un fic facut in doi , fiecare avand cate un rol important/principal . Interesant..nu ii rea deloc ideea . e chiar foarte buna ... mai buna decat a mea (don't ask , mintea mea ii la avpm-draco =)) ).

Whatever , imi place mult cum ai scris , chit ca ai cateva greseli de tastare :-j , dar sentimentele , eu mai ales , pun mult pret pe ele )

Astept urmatorul scriitor , sau sa zic, urmatoarea ? ;Seeya and good job !

Vin si eu in sfarsit cu capitolul 2,sper sa va placa:

Cap2. Regrete.
(perspectiva lui Linsday)

Rapid..dar e bine . Good job Heather . Tii mult in suspans si totusi , pui multe sentimente in valoare .

Felicitari . Cred ca am sa urmaresc acest fic pana se va sfarsi . Sa va tineti de el . ><

Seeya and .. next

Cap3. Cuvinte nespuse.

O priveam cum se indeparteaza. Isi stergea lacrimile de pe obrajii rozosini, incercand sa disimuleze suferinta in care se ineca. Nu eram deloc bucuros sa o vad asa, desi stiam ca merita asta, deoarece nu fusesem singurul ucis de ea, dar stiam ca undeva avusesem o insemnatate aparte pentru ea.
Nu, nu cred ca ma iubise vreodata, am fost doar o alta victima pentru bani. Nu o acuz nici azi, poate a avut motivele ei. Dar crezusem in bucuria dragostei pana in ultima secunda, cand medicii incercau sa ma salveze. Fusese prea tarziu, otrava imi distrusese organele interne, pierdusem sange, murisem in cel mai agonizant si neplacut mod.
Imi parea rau ca nu ma ucisese direct, sa nu mai sufar, dar nu, ea mi-a distrus corpul incetul cu incetul, la doua ore dupa acea intalnire fiind pe patul de spital, aparatele tinandu-ma in viata. Dar ce iti este scris, aia primesti.

Nu inteleg, poate nu pot intelege nici din postura asta de ce? De ce acceptase intalnirea aia? Nu vazuse oare in ochii mei bucuria si dragostea sincera ce incercam sa o daruiesc? Unde gresisem de imi curmase viata asa de simplu.
Stateam in urma ei, privind-o cu drag. Sentimentele mele erau in razboi, dorind-o ucisa, dar in acelasi timp dorind sa o vad cu zambetul pe buze.

Nu fusese niciodata a mea. Niciodata nu stiuse cat o iubesc, cat o divinizasem. Mereu o priveam de la distanta, fiindu-mi frica de o respingere. Ma desconsideram mereu, ca daca incerc sa vorbesc cu ea, o sa ma creada disperat sau cine stie ce ratat. Imi fusese frica, fusesem las sa ii spun cat de indragostit eram de ea. Poate daca imi adunam curajul si vointa, spunandu-I cand trebuia adevarul, poate soarta imi era alta. Poate intelegea, poate nu ma ucidea. Nu doream sa ma iubeasca, dar nu doream nici sa ma ucida. Ma multumeam cateodata doar sa o privesc cum rade alaturi de prietenele ei, cum zambeste angelic si cum ochii ai de un albastru marin invaluie lumea. Ma multumeam si cu atat daca era nevoie, dar nu! Ea parca nu a dorit nici atat.

Ajunge la facultate, pierduta in ganduri. Ii simteam sentimentele contradictorii, regretele. I le simteam, iar asta ma termina parca din ce in ce mai mult. Durea sa o vad ca plange. In fata portii facultatii, fratiorul meu ce inainte era asemanator mie, cuminte, linistit,la locul lui, acum se comporta ca un golan, ca un idiot, avand impresia ca toata lumea ii sta la picioare. Asa se schimbase de cand eu “plecasem”. Se schimbase deoarece cu mine se intelegea cel mai bine din familie, cu mine readea si mie imi spunea problemele si durerile lui. Acum stiam ca fara mine, isi pierduse acel ceva angelic ce il definea.

O saluta pe Linsday, aruncandu-si tigara mai departe de el. Aceasta ofteaza scurt, afisand un zambet bland. Au o discutie simpla, deloc importanta, dupa care cei doi se despart, fiecare mergand pe drumu lui. Si se mai numeau “iubiti”. Dar cei doi nici macar nu se atingeau, deoarece frate’mio capatase obiceiuri proaste. Fuma si umbla cu diferite fete, deloc cuminti. Si totusi, Linsday parea sa accepte, nu intelegeam nici azi de ce. Deoarece la nici unu din ei nu simteam acea dragoste, parca erau robotici.

Se indreapta catre clasa ei, inainte intrand in baie. Eram in urma ei la foecare secunda, dorind sa ii admir din orice postura acel par radiant, dorind sa o stiu bine in fiecare minut. Se propteste in oglinda mare a baii, privindu-se atent. Ii aud glasul, ca si cum ar fi vorbit singura, mai mult pentru ea.
-Sean, iarta-ma, iarta-ma pentru ce am facut! Avea o voce blanda, mieroasa, stiam ca regreta, din acest motiv probabil nu ma razbunasem pana acum, putand foarte bine sa ii provoc in orice moment un “accident” nefericit. Dar stiam ca o doare, nu ma iubise, dar posibil ca propria ei constiinta sa fie prea incarcata din cauza intalnirii noastre din trecut. Mi-as fi dorit sa ma iubeasca, macar pentru o zi. Pentru o zi sa o imbratisez si sa o sarut, atunci mi-as fi gasit cu adevarat linistea.

O iertasem, o iertasem demult, desi ea poate nu stia. Oftez lung, si ma pun in spatele ei, punandu-mi capul pe umarul ei. Imi placea mereu sa fac asta, ii simteam mirosul pielii ce era ispititor. Decid ca azi, la implinirea unui an de la moartea mea, sa ii spun ca o iubesc. Poate asa imi gaseam linistea, deoarece nu stiam ce trebuie facut ca eu sa vad lumina. Poate nu doream sa o vad, doar sa raman cu ea.
-Te iubesc Linsday, spun cu o voce blanda , aparand in oglinda din fata ei de data asta pentru mai mult de cinci secunde, ca ea sa ma poata auzi si sa-mi poata vedea licarirea plina de dragoste a ochilor mai negri abisali.
Tresare si incepe sa planga, dispar insa imediat. Nu aveam voie sa fac asta prea des, dar as fi facut orice ca ea sa stie ce simteam pentru ea.
Atinge repede oglinda cu amandoua mainile, in sparanta ca ma va vedea iar, ochii ei erau rosii de la lacrimi, iar eu parca ma stingeam incet vazand-o plangand.
-Nu, de ce? De ce nu mi-ai zis ? Sean, Sean raspunde-mi! Pica in genunchi langa oglinda, plangand in hohote. Ma aplec incet, imbratisand-o usor. Stiam ca fusese acum un soc pentru ea, sa afle ca o iubisem si o iubesc, poate asa isi daduse seama ca omorase si taiase aripile propriului ei inger pazitor.

DUMNEZEULE, pur si simplu ADOR acest fic NEXT!!

Multumim Mellise ,in curand o sa aduc capitolul urmator .

Scuza`ti ca nu am comentat pana acum X_X sper sa nu fie prea tarziu X_X
Ador toate capitolele Cata dragoste poate sa ii poarte Sean lui Linsday :-o
Ati inceput o poveste de dragoste superba ><
Astept next`uu

Ne dati si poze cu ei? Cam cum vi i`ati imagina...8-> Sunt curioasa

Pentru mine personal Sean arata cam ca Paul Wesley, iar Linsday e tipa pe care o are Ellena in poza.
Tipul ala, fratele lui Sean mi`l imaginez a fi o combinatie intre Ian Somerhalder si Steve McQueen