Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

« Previous 1 2 3 4 5

/ Vremea plecarii

Era vremerea plecarii pentru Zen Alexander pentru un timp. Alexander era trist ca trebuia sa plece de la Hogwarts. Era nevoit de bunicii lui pentru ca erau destui de bolnavi si aveau nevoie de ajutor la sat cu fanul deoarece ei din asta castigau banii din fiecare zi. Numai bunicul lui Alexander stia despre vrajitori si scoala Hogwarts deoarece a fost si el odata un vrajitor si unul destul de bun la varsta la care era atuncia, dar a renuntat deoarece s-a casatorit cu bunica sa, dar el nu a dezvaluit niciodata secretul vrajitorilor deoarece a jurat acest lucru fata de ceilalti vrajitori cand a parasit lumea magiei.
Acum el astepta sa vina cineva ca ii spuna ramas-buna si zicea in sinea sa: "Sper sa apara cineva si daca vrea poate merge cu mine, cu trenul sau macar sa imi iau ramas-bun.". Deodata rasara cineva la orizont iesind de pe usa. Era chiar Ema...

OOC: rpg rapid si oricine

" - Ema Snow!" tuna vocea profesorului.
Soimeanca se repezi pe calcaie si aborda o expresie nevinovata. Ce-i drept, nu facuse absolut nimic rau. Doar ca trecea acum prin zona interzisa recent, datorita miscarilor minunate ale lui Peeves.
Cobori repede scarile si iesi in holul de la intrare, privind statuia unui mare vrajitor. Singurul lucru care mergea prost a fost faptul ca s-a impiedicat de ceva.
Corpul i se repezi in fata, iar ea se chinui sa-si recapete echilibrul. Era una din putinele dati cand evita o cazatura.
" - Ce Dumnezeu..." se intoarse ea incet, usor incruntata.
Ema se holba cateva clipe la valiza. Nu era vacanta. De ce ar pleca cineva? Veneau cumva atacatori? Urma un razboi? Isi ridica privirea spre un chip trist.
" - Alexander?"

-Ema? a raspuns Alexander uimit. Se bucura ca o mai vedea inca o data pe Ema, fata cu care a avut peripetii minunate inainte ca sa plece cu trenul la bunicii sai care se aflau prin Europa.
-Poate te intrebi de ce plec, nu? Pai trebuie sa plec sa imi ajut bunicii care sunt destui de bolnavi, numai pe ei ii mai am si pe fratele meu, deci nu mai am ce sa fac, chiar trebuie sa merg. Mi-am luat desigur ceva carti ca sa pot sa invat sa nu raman chiar in urma de tot. a zis Alexander destul de trist.
-Daca vrei poti sa vii cu mine cu trenul si sa mai povestim? Nu te costa nimic, inca mai am mantia invizibilitatii pe care am luato. a mai adaugat el cu aceeasi voce.

" - Uita de manta" zambi Ema bland. " Nu ma deranjeaza un bilet"
Lua unul din bagajele Cercetasului pentru a-l ajuta. Alexander ii era un prieten bun si ii parea rau ca era nevoit sa plece.
Trecura pe langa un grup de elevi si nimeni nu comenta nimic. Ema se simti aiurea cu privirile indreptate asupra ei. Fiind Sefa de Casa, i se dadea o oarecare autoritate, iar cei ce nu o cunosteau ca si prietena vroiau doar sa nu primeasca pedepse. De parca Soimeanca putea sa faca asa ceva.
Se asezara langa pietrele-monument de la intrare, asteptand trasura trasa de thestrali. Era liniste intre cei doi, iar Ema incerca sa abordeze un subiect mai vesel. Soimeanca statea rezemata de zidul prafuit.
" - Cum a fost in weekend? Am inteles ca anul vostru a avut parte de o vizita la pasnicul vanatului. "
Paznicul vanatului. Trebuia sa fie distractiv, macar putin. Isi ridica privirea spre chipul Cercetasului.

-Hmm... nu preastiu chiar ce sa spun, a fost distractiv, dar si plictisitor! Am vizitat si noi alte locuri noi, sau cel putin eu. Sper sa trec anul asta si sa nu raman repentent deoarece plec la bunicii mei! a zis el un pic zambind, dar tot odata trist in sinea lui de plecarea de la scoala lui preferata si dintre prietenii lui.
Dupa ce cei doi au ajuns la gara, si-au luat bilet pana la prima gara a incuiatilor. De la prima statie a incuiatilor Alexander isi va lua un avion pana pe undeva prin Europa la bunicii sai care erau bolnavi. Nu stia fix locatia unde erau bunicii lui, dar bunicul lui i-a spus ca o sa il astepte la prima gara la care va sosi cu trenul. Trenul a venit. Un tren alb, lung si mare, destul de frumos care mergea rapid, dupa cum arata ora de sosire. Alexander spera sa nu se intample ca Expresul de Hogwarts. S-au urcat in tren si au intrat intr-o cabina goala, dar destul de spatioasa. Scaunele erau facute din tapitarie de calitate si erau foarte comode, puteai sa dormi in ele, air peretii frumosi colorati. Acum asteptau sa plece trenul.
-Deci, cum mai cu sefia la OCD? a intrebat el putin razand.

Ema pufni.
" - Bine cred"
A stat sa se gandeasca la un raspuns mai detaliat. Avea mai multa responsabilitate decat ca un simplu elev. Incerca de asemenea sa se poarte dragut cu fiecare. Vroia ca Soimii sa inteleaga ca le sta mereu la dispozitie cand aveau nevoie de ceva. Ema fusese intotdeauna o persoana care prefera sa asculte decat sa fie ascultata. Poate din cauza momentelor de timiditate excesiva.
Se uita pe fereastra, privind padurea si dadu o completare.
" - E ceva ce-ti ofera posibilitatea sa-i cunosti mai bine pe toti. Stii de la cine sa te astepti sa te ajute, cine o sa invete sau cine o sa faca boacane. E responsabilitatea mea sa fiu alaturi de ei. Iar eu sunt mandra de Soimenii mei indiferent de ce s-ar intampla. Le datorez asta"
Vorbise prea mult si prea profund, dand frau liber celor mai adanci ganduri. Dar se simtea bine sa faca asta.
Se uita la Alex si zambi.
" - Sunt bucuroasa ca am intalnit o persoana ca tine. Nu des vezi pe cineva cu adevarat dornic sa infrunte calatorii si probleme. Ai o minte deschisa" spuse Ema, incercand sa citeasca in limbajul corpului. "Ce te pasioneaza, de fapt?"

-Magia, nu mie frica sa invat magie neagra, eu cred ca ea ma va ajuta in problemele pe care cred ca le voi avea in viitor. Ca sa traiesti in lumea magiei trebuie sa cunosti si magie alba, dar si magie neagra. a zis el deschizand subiectul si incercand sa zambeasca mereu deoarece era trist in sinea lui de plecare.
Drumul nu era lung si nu mai era mult pana sa ajunga in gara incuiatilor, acolo unde Ema se intorcea inapoi si Alexander pleca mai derpate. Cand trenul intra in gara incuiatilor se transforma: lua o alta culoare: una albastra cu linii albe, scaunele mult mai inomode: din piele rupta la unele locuri si arcuri incalcite si chiar unele rupte de tot, peretii distrusi, dar asa se intampla de fiecare data, dar, desigur dupaia se transforma la loc cand se reintoarce catre Hogwarts.
-Nu mai e mult si trebuie sa plec. O sa imi fie dor de aceasta scoala si mai ales de tine. a zis Alexander. I pare arau ca trebuie sa plece si sa isi ia la revedere de la ce ii placea.

Privea interesata transformarea trenului si a intregii structuri
Soimeanca cobori cu el.
Il ajuta cu bagajele pana la un taxi ce avea sa-l duca la aeroport. Tanara se uita in jur. Nu stia de existenta acestui oras Incuiat atat de aproape de domeniile castelului. Doar cateva ore de mers cu trenul.
Ema ii facu cu mana. Spera ca Alexander sa se intoarca la Hogwarts cat mai curand. Si spera ca totul va fi bine cu bunicii lui.
Privi cum taxiul se indeparteaza, strecurandu-se printre celelalte masini.
Soimeanca avea s se intoarca inapoi la Hogwarts, acolo unde era locul ei pentru moment.
" - Sa ai grija de tine!" sopti ea amuzata, intorcandu-se si intrand in gara.

-Si tu la fel! a adaugat trist, dar tot odata destul de fericit Alexander.
Ema se intorcea acum din nou in tren pentru plecarea inapoi la socala Hogwarts. Momentul era trist. Alexander acum plecat catre aeroprt si nu stia cand o sa se poate intoarce inapoi la scoala Hogwarts si la prietenii sai.
-Sper sa ne revedem in curand! a mai adaugat el in timp ce se indeparta in taxiul sau. Totul afost frumos cat a durat. Plecarea lui Alexander a intristat-o destul de mult pe Ema.
Spera sa stea la bunicii sai doar vreo doua-trei luni, dar timpul nu stii ce iti va aduce.

Edit By Raizen

Puncte
Cercetasi - 50
Ochi-De-Soim - 66.8

Topic Closed !