Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Walk this way

Era inca in toiul vacantei de iarna , iar cum afara era destul de frig, renunta la ideea de a iesi. Cel putin nu in acel moment. Se indrepta inspre turnul Ochilor-de-Soim, carand si Sahul Magic, dupa ce jucase ceva timp si inca mai avea chef pentru cateva jocuri. Si poate o ciocolata calda. Trecea pe langa portretele miscatoare si mai vedea cum dispareau vreunii, sau cum se culcau altii. Era ca si cum o stare de somnolenta se aseza asupra castelului. Prea multa libertate strica. Nu ca ar fi asteptat cu drag reinceperea cursurilor, dar de ceva antrenant tot era nevoie. Simtea pe cineva in spatele ei de ceva vreme, dar se gandea ca e doar un alt elev care trebuia sa ajunga undeva.Se dadu putin intr-o parte, poate nu avea loc sa o ocoleasca, cu toate ca nu mergea incet.

Afara ninsoare nu incetase de cateva zile bune, sper bucuria celor mici. Zapada, zapada si iar zapada. Ii placuse la inceput dar acum devenise enervanta. Caldura din castel devenise atat de molesitoare inca se simtea somnoros tot timpul. Nu avea chef de nimic, se plictisea repede si nu vroia sa stea prea mult intr-un loc. Singurul cuvant care il descria cel mai bine era plictiseala

Se jucase aproape toata ziua cu acel set de chei si tot nu se saturase. Sunetul scos de lovirea a doua sau mai multe chei il tinusera treaz dar tot fara chef de ceva. Cativa viperini ii spuse sa citeasca, sa mearga pe afara sau sa faca orice altceva. Refuzase ideea in start. Nu ii placea sa citeasca prea mult sau sa iasa in frig atunci nu avea dispozitia necesara.

Intr-un tarziu, se ridicase alene de pe podeaua rece de piatra indreptandu-se catre un turn. Isi puse cheile in buzunar continuandu-si jocul. Abia isi dadu seama ca pasi lui se indreptau catre aceeasi directie cu ai unei soimite. Trecand pe langa ea ii spuse Buna! ciufulindu-si ca de obicei parul brunet.

Strainul care o urmarea se dovedi a fi un viperin.Nu prea arata genul, dar probabil ca era mai subtil, ceea ce era un avantaj considerabil. Nu o deranjau deloc avand in vedere ca daca nu ar fi fost Soim, cel mai probabil ar fi fost Viperina. Dar nu mai conta asta. Auzea un zdranganit de chei si rase putin in sinea ei. Ca majoritatea de aici, tipul nu mai stia ce sa faca. Acum se dovedea concluzia la care ajunsese. Prea multa libertate strica. Buna! Esti..bine?Pentru ca daca trebuie sa ajungi in turnul Viperinilor, ai gresit drumul. zise ea cu un mic ranjet pe buze.

O analiza din priviri incercand sa retina cat mai multe detalii. Asa facea mereu, cu fiecare persoana pe care o cunostea sau pe care urma sa o cunoasca. Asta il facea sa nu uite imediat atat numele cat si persoana.
Ah... Nope. Noi nu avem turn. Viperini au o pivnita foarte ciudata. Ii raspunse brunetul. La cat de ciudat se simtea nu avea chef de ironii, vorbe rautacioase sau altele specifice viperinilor.

Isi dadu seama ca fata era la Ochi-De-Soim. Nimic neobisnuit. Cunostea destul de multe persoane din acea casa cat sa isi dea seama ca unele erau de treaba. Cum te cheama? Lasa chile in pace. Dintr-un oarecare motiv sunetul lor devenise enervant.

Probabil ca nici ea nu era chiar in apele ei, caci uneori a fi ironic era mai greu daca erai teribil de adancit in propriile ganduri. Dadu putin din cap, scapand de alte ganduri, straduindu-se sa se concentreze asupra momentului si isi aranja o suvita rebela din parul ei negru inainte sa intinda mana baiatului. Anastasia. Imi poti spune Anya.Pe tine? ii zambi ea timida. Coridorul unde se aflau cei doi elevi era atat de pustiu incat puteai jura ca e o ora tarzie in noapte, iar ei erau singurii care sfidau regula. Era ziua si totusi nimeni nu se sichinisea sa iasa din camerele de zi.

• Gabriel. Si prefer sa mi se spuna doar... Gabriel.Ridica scurt din umeri zambind amuzat. Nu ii placea sa i se spuna Gaby. Mereu fusese de parere ca e mult prea copilaresc si feminin, mai ales pentru un baiat. Parinti sai i se adresara astfel cand era el mic dar dupa moartea lor din urma cu cativa ani, acea porecla nu mai era privita cu ochi buni de catre viperini. Incantat de cunostinta, Anya! Dadu usor mana cu ea. Sper ca nu esti ocupata. Nu vreau sa te retin cu aiureli de ale mele. Se scuza brunetul lipindu-se cu spatele de peretele de piatra, lasand-o sa treaca in caz de ceva. Privi pentru cateva clipe jocul nedefinit al unei flacari din varful unei torte. In acea liniste deplina totul parea sa nu mai conteze ce se intampla in lumea de afara.

Se uita la el. Ce nume interesant. "Gabriel..."gandea ea... Era un nume care suna foarte mistic. O fascinau numele persoanelor. Numele putea sa zica multe. Se gandi la ce avea de facut. Probabil ca nu ar fi gasit nimic interesant de facut nici in camera de zi. Trebuia totul sa isi lase jocul de sah inapoi. Nu ma retii, Gabriel. Joci sah? zise ea, miscandu-si privirea ba la el, ba la jocul tinut in mana. Banuia ca daca se plimba la intamplare, nici el nu avea chef de mers afara. Singurul lucru de facut era.. Sau poate ai chef de ceai sau ciocolata calda. adauga ea timid. Socializarea nu era chiar punctul sau forte.

• Umn.... Prefer sahul decat ceva cu zahar. Ii raspunse usor nepasator. Ii placeau dulciurile dar mereu devenea mult prea energic din cauza lor, lucru care uneori ii supara pe cei din jur. Sa stii ca in general prierd mereu... Din neatentie!
  
  Privi pe geamul cel mai apropiat de el. Ninsoarea inca nu incetase dar norii intunecati si grei adunati gramada deasupra scolii dar si deasupra a tot ce era in jurul acelui castel spuneau o cu totul alta ora. Din reflex isi scoase telefonul verficand ora: 14:56 si pufni in sinea lui. Urasca vremea asta. Anunta pe un ton incet, cat sa auda doar el.

Rase scurt la ce zisese mai inainte. Tipic unui viperin. Niciodata nu isi admitea greselile. Pai atunci, fii si tu mai atent. zise ea ironic si isi intoarse privirea catre fereastra. "La naiba cu zapada.." gandi ea. Nu mai vroia sa vada zapada pentru ceva timp. Dupa atatea zile de ninsoare, se saturase pana peste cap. Nu putea face nimic afara din cauza vremii. Unde, deci, va avea loc infrangerea ta la acest joc al mintii? adauga ea. Macar daca tot pierde din neatentie, sa ii dea avantajul de a alege o zona unde s-ar putea concentra. Trebuia sa fie corecta, altfel ar fi in continuare foarte suspect cum de nu e la Viperini, pentru ca o legatura stransa cu acestia avea.

• Cazu pe ganduri cateva clipe. Un loc de infruntare, in care sa piarda, un loc demn in care sa nu fie vazut de intreaga scoala cum este invins de o fata de la o alta casa. In turn. Stiu un turn unde imi omor mereu timpul privind stelele de unul singur. Ii raspunse intalni privirea nedumerita a Anyiei si completa in timp ce isi ciufulea parul. E liniste.
  
  Isi verifica din instinct daca are sau nu bagheta. Se indoia insa ca ar fi urmat sa aiba nevoie de acel obiect magic. Esti de mult pe aici? O intreba Gabriel pe fata incercand sa deschid un subiect. Nu aveau mult de mers. Dupa ce urcau scarile din marmura alba erau ca si ajunsi... oarecum.