Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ war

**Lexie Stryder** · 10 Jan 2013, 20:52

ooc: me and Will

bic:
Lexie ieşi din camera ei, privind precaută în jur. Mereu îi plăcuse ciudata senzaţie de frică şi suspans atunci când se strecura pe coridoare pe timpul nopţii. Deşi acele sentimente fuseseră înăbuşite după un timp din cauza faptului că fusese numită profesoară şi Şefă de Casă, tot se simţea bine făcând ceva ce nu era conform regulilor. Lexie avea un sentiment de melancolie şi un oarecare dor de zilele sale de elevă. I-ar fi plăcut să fi fost totul mai amuzant, mai liber şi mai palpitant.
Cu toate astea, nu putea să exprime în cuvinte cât de mult aprecia faptulc ă era Şefă de Casă. Îşi iubea casa enorm de mult şi pe toţi membrii din ea. Era adevărat că erau câteva persoane importante pentru ea şi în celelalte case, însă la viperini se simţea ca într-o familie mare şi unită şi nu voia să plece din mijlocul lor niciodată.
Lexie închise uşa Camerei de Zi fără zgomot şi merse cu paşi mărunţi, dar rapizi, spre ieşirea din Pivniţă. Nu ştia exact ce voia să facă, însă simţea un ciudat impuls de a vizita camera Oglinzii lui Erised. Nu o vizitase de foarte mult timp şi acum chiar ar fi avut nevoie de un plus de optimism.
Viperina se furişă pe coridorul gol şi întunecat, fără să îşi aprindă vârful baghetei. Nu voia să atragă atenţia asupra ei, mai ales acum că ochii ei se obişnuiseră cu întunericul şi nu îi era greu să înainteze.
Trecu de Holul de la Intrare şi urcă scările de marmură. Gâfâind uşor, Lexie se strecură pe un nou coridor, apoi în spatele unei uşi mari de lemn. Camera era goală la prima vedere. În colţul cel mai îndepărtat însă se afla un obiect acoperit de un fel de cearşaf alb, prăfuit. Fără să stea pe gânduri, Lexie se îndreptă spre acel obiect şi trase materialul subţire jos.

**Will O'Shea** · 10 Jan 2013, 22:16

Will se simţea pierdut în spaţiu deja de câteva zile şi nu ştia ce şi cum să mai facă. Se întreba mereu şi mereu de ce era aşa cum era şi niciodată nu găsea răspuns. Încercase de multe ori să se cunoască pe sine, însă mereu avea tendinţa de a se exagera sau a se descrie aşa cum ar vrea să fie. Lucru care îl făcea să se simtă de-a dreptul un bleg.
Îşi adânci mâinile în buzunare. Pe coridor jucau ciudate umbre, date de lumina lunii de afară, care se infiltra prin geamul curat.
Will îşi puse un picior în faţa celuilalt, din nou şi din nou, până ce ajunse în faţa unei uşi.
Se întrebă ce se ascunde în spatele acesteia. Se plimbase atât de mult şi îşi întortochease drumul atât de tare încât habar nu avea pe unde ajunsese.
Aşa că apăsă clanţa, iar uşa se deschise în faţa lui cu un mic scârţâit. Primul lucru pe care viperinul îl observă în obscuriatea încăperii fu o siluetă umană. O fată, mai exact. Era destul de scundă, cu un părblond, tăiat într-o tunsoare scurtă, dar feminină. Will o privi pentru câteva momente. Era Şefa lui de Casă, o recunoştea de când fuseseră într-o aşa zisă aventură la lac.
'Oh, bună,' spuse, recunoscând mica sclipire de frică din ochii fetei. 'Scuze, nu am ştiut că mai e cineva aici.'

**Lexie Stryder** · 10 Jan 2013, 22:42

Lexie tresări când clanţa se îndoi brusc, iar uşa se deschise încet. Îşi întoarse privirea spre nou venit, fără să încerce să se ascundă. Nu ştia de ce stătea ca poasta ca să o vadă oricine intra în cameră, însă instinctul îi spusese că nu are de ce să se teamă. Viperina zâmbi. În prag stătea un băiat înalt, cu o expresie senină, ochi mici şi zâmbet mare şi maxilare prinunţate. Îl privi câteva minute pe Will. Încă mai avea expresia setată pe 'nu-cumpăr-nimic', însă îşi schimbă atitudinea imediat ce îşi dădu seama de asta.
Viperina se depărtă uşor de oglindă, însă nu privi în ea, distrasă de prezenţa lui Will.
'Nu-ţi face probleme,' spuse ea, cu un zâmbet blând şi îi făcu semn să închidă uşa. Nu ştiai niciodată când Filch sau Doamna Norris puteau să iasă de după colţ şi Lexie scoase atât de mulţi elevi din situaţii de acel gen încât Îngrijitorul începuse să bănuiască câteva ceva. 'Ce faci afară din pat la ora asta?' întrebă Lexie. Nu era nimic acuzator în glasul ei. Era pură curiozitate. Niciodată nu certase elevii pentru că ieşeau din pat peste noapte din simplul motiv că şi ea făcea la fel. Ăsta era un aspect care nu îi plăcea la a fi profesoară: toţi elevii cred că o să îi pedepseşti când defapt tu chiar vrei să îţi petreci vremea cu ei.

**Will O'Shea** · 10 Jan 2013, 22:50

Will se sprijini de perete, şi închise uşa repede când Lexie îi făcu semn cu mâna. Dap. Chiar era bleg în ultima perioadă.
Făcu câţiva paşi în încăpere. Oglinda, care de obicei era acoperită, era goală acum. Will îşi flutură bagheta şi trei lumânări mici apărură, plutind în aer până deasupra capetelor lor.
Îi zâmbi lui Lexie. I se părea foarte drăguţă, Şefa lui de Casă, însă avea impresia că nu era suficient de organizată şi stăpână pe sine pentru acel titlu. Însă era bună şi blândă şi avea un suflet mare. Lucruri pe care le aprecia mult mai mult.
'Păi, ar fi deja un clişeu să spun că nu puteam să dorm...' spuse el, cu un zâmbet amuzat. 'Însă cutreieram coridoarele fără motiv. Îmi face bine.'
Will privi în jur. Acum că lumânările erau aprinse, observă colţurile prăfoase ale încăperii şi podeaua roasă de molii în câteva locuri. Pereţii erau murdari în câteva locuri, însă camera avea un aer primitor şi o atmosferă îmbietoare. Oglinda era sprijinită de perete şi inscripţiile de pe ramă străluceau plăcut.
'Dat tu?'

**Lexie Stryder** · 11 Jan 2013, 13:46

Lexei zâmbi. Will avea dreptate, chestia cu 'nu am putut să dorm' devenea obişnuită la Hogwarts. Toată lumea spunea asta şi, mai nou, chiar fără să se gândească înainte. Devenise un lucru normal şi fiecare elev ce era prins pe coridoare pe timpul nopţii spunea acel lucru mai mult din instinct, nu ca şi cum ar fi adevărat.
Lexie se sprijini de peretele opus lui Will. Erau aşezaţi faţă în faţă, într-o poziţie oarecum simetrică.
Se gândi pentru o clipă înainte să îi răspundă la întrebarea firească.
'Hmm...cred că am crezut că am nevoie de ceva de genul ăsta,' spuse ea, ridicând uşor din umeri. 'Ştii, totul începe să fie prea...înţepenit. Fac totul conform regulilor şi voiam ceva diferit.'
Nu ştia de ce se deschise brusc şi în felul acela lui Will, însă ştia despre viperin că era o persoană de încredere şi avea ciudata impresie că se asemănau mai mult decât credea.

**Will O'Shea** · 11 Jan 2013, 23:18

Will o privi pe Lexie cât timp vorbea, gândindu-se adânc la cuvintele ei. Lui i-ar fi plăcut măcar o zi care să decurgă conform regulilor. Fără insecuritate, fără nevoie sau suspans, teamă sau tristeţe. Însă presupunea că în acel fel, viaţa lui ar fi fost banală. Fără nimic care să îi dea gust. Prea puţină acţiune. La un moment dat ar fi uitat cum era să simţi, să trăieşti şi să fi tu însuţi. Să treci prin toate emoţiile posibile şi la sfârşit să priveşti înapoi să să fi mulţumit de cum au ieşit lucrurile. Chestii care, chiar dacă unele nu sunt cele mai plăcute, fac parte din viaţă. Trebuia să existe un echilibru şi, dacă sentimentele rele ar dispărea, cele bune ori nu ar avea nicio valoare, ori s-ar fi luat după celelalte.
'Te înţeleg,' spuse el, încuviinţând cu un zâmbet.
Strică nemişcarea în care stătuseră cei doi până atunci şi făcu câţiva paşi prin încăpere, ajungând în faţa oglinzi. Zâmbi când văzu imaginea reflectată.

**Lexie Stryder** · 11 Jan 2013, 23:48

Lexie îi zâmbi lui Will, însă rămase pe loc. Vipeirnul părea adâncit în propriile sale gânduri şi ea nu se putea abţine să nu facă acelaşi lucru. Acum că ajunsese în faţa faptului, îi era aproape frică să privească din nou în acea Oglindă. Îi trezea nişte sentimente ciudate, care o speriau de fiecare dată. Era o dorinţă atât de arzătoare ca reflexia să fie reală şi, în acelaşi timp, o mulţumire uriaşă dată de faptul că vedea posibilitatea acelei dorinţe. Chiar dacă oglinda nu demonstra nimic de acel gen, inima lui Lexie era convinsă de faptul că, dacă îşi vedea dorinţa cu ochii ei, atunci ea era posibilă. Ceea ce o ducea la un alt fel de frică. Frica de faptul că s-ar putea să nu reuşească să atingă acea dorinţă, acea stare maximă de fericire şi împlinire la care visa.
Nu se mişcă, rămânând lipită de peretele rece.
'Tu ce vezi acolo?'
Ştia că era o întrebare indiscretă, însă nu avea de gând să îşi ceară scuze că o pusese pentur că era în acelaşi timp firească.

**Will O'Shea** · 12 Jan 2013, 11:00

Will se întoarse când îi auzi glasul viperinei. Lexie părea să evite să privească în Oglindă. Îşi puse mâinile în buzunare, întorcându-şi privirea de la ea la reflexia îmbietoare şi înapoi la ea. Nu prea îl afecta privitul în acea oglindă. Will avea un simţ al realului foarte dezvoltat, lucru care îş făcea uneori să fie de neatins. Îl făcea să fie rece, să nu îmbrăţişeze unele lucruri care îi erau date.
Cam aşa era şi cu acea reflexie. Vedea imaginea, însă acel simţ al lui îi spunea să nu se lase amăgit. Ceea ce era trist, dacă se gândea bine. Era ca şi cum şi-ar reprima dorinţa de a avea speranţă. Speranţa ducea spre împlinire, apoi spre fericire. Aşa că ar fi trebui să îşi îngăduie să spere. Problema era că era puţin mai greu de făcut.
Will îi zâmbi lui Lexie.
'Ştii, problema aici e că nu văd ceva concret,' spuse el, cu un râset scurt şi fără umor. Avea psihicul atât de complicat încât nici acea oglindă nu reuşea să descifreze cea mai mare dorinţă a sa. 'E...ciudat. Mă văd pe mine, înconjurat de un norişor alb. E ca şi cum aş fi într-o stare de fericire maximă. În norşorul ăla văd siluete fără faţă, care presupun că reprezintă persoanele care îmi sunt dragi.'
Zâmbi din nou, de data asta mai cu viaţă. Trebuia să recunoască faptul că era destul de egoistă doinţa lui cea mai mare.

**Lexie Stryder** · 12 Jan 2013, 12:30

Lexie îi întoarse zâmbetul, ascultându-i cuvintele. Asta spunea destul de multe despre Will. Însemna că în mintea băiatului se petreceau mai multe decât lăsa el să se vadă. Ceea ce era ceva.
Pentru că până acum, Lexie îşi făcuse o anumită impresie despre el, şi anume că era un om simplu, cu o minte de viperin. Acum, avea impresia că mintea lui Will nu putea fi băgată în nicio categorie. Era ciudată şi întortocheată şi nu îneţelegea aproape nimic din ea. Lucru care o făcea să fie foarte curioasă.
Îşi frecă mâinile una de alta, însă nu privi încă în Oglindă. Nu era neapărat pentru că nu putea, era mai mult din cauză că acum era distrasă de la scopul ei principal.
'E frumos,' spuse ea, ridicând din umeri abia vizibil. 'Însă nu îmi pot da seama dacă dorinţa ta este benefică atât pentru tine cât şi pentru cei din jur.'

**Will O'Shea** · 12 Jan 2013, 12:42

Will se depărtă de Oglindă, desprinzându-şi privirea de pe reflexie.
Pufni, râzând uşor când îi auzi cuvintele. Avea dreptate. Dorinţa lui nu era un benefică.
'Da, am învăţat de mult timp că oamenii nu îşi doresc numai lucruri benefice pentru ei,' spuse el, ridicând din umeri. 'Trebuie să fii mult mai inteligent pentru a ştii ce e bine pentru tine decât sunt eu chiar acum.'
Viperinul zâmbi cu jumătate de gură, uşor amuzat de mica deducţie. Avea dreptate cu toate astea. Nu avea idee ce e bine pentru el şi ce ar fi trebuit să facă. Se lua după mintea şi stilul lui de gândire. Lucru ce nu era întotdeauna rău. Dintre alternativele care îi rămăseseră, era cel mai bun.
Will îşi adânci mâinile în buzunare şi se aşeză cu spatele lipite de perete, pe podeaua tare şi prăfuită.
'Dar tu?' întrebă, privind-o din nou pe Lexie. 'Tu ce vezi?'

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised 1 2 3 4 5 6 Next » //  / war

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ war