Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Portretelor
1 2 Next »
/ We meet again

**Bell Evans** · 03 Sep 2011, 21:02

OOC: Mai intai Tora, apoi oricine ^_^

Intunericul unei nopti de sambata isi lasa voalul rece pe deasupra coridoarelor scufundate in tacere; nu se auzea nimic care sa tradeze vre-o prezenta umana, doar rasuflarea glaciala a inserarii.
Isi ghida pasii mici prin bezna de nepatruns, incercand sa nu se impiedice; razele firave de lumina nu pareau sa o ajute prea mult. Bagheta nu facea fata perdelelor dense de cenusa insufletita de un fior de teama.

Deschise ochii brusc si se vazu in capatul scarilor de la parter; coborase cateva etaje bune inainte sa realizeze ca mai avea putin si ajungea la camerele astropufilor de la subsol, sau poate chiar in pivnita viperinilor.
Clatina insa usor din cap - asta nu era un gand prea placut. Cel putin nu la ora asta.

Incepu sa se invarta prin holul imens de la intrare, cautand cu privirile o usa; era in stare sa se duca si in bucatarie sa stea cu spiridusii decat sa fie din nou singura. Ura sentimentul asta, era ceva care te acapara, te adancea in faldurile lui dureroase si nu te elibera prea usor. Doar daca ar fi fost aici, la castel in noaptea asta.

Ofta incet, indreptandu-se spre una din usile din lemn masiv; apasa incet manerul ruginit, rece, si intra intr-o incapere mica, ticsita cu tablouri. Auzi insa pasi in spatele sau si se intoarse, scrutand intunericul. Era curioasa sa afle cine se mai plimba prin castel la ora aceea intarziata. Lumina plapanda a unei baghete se distingea la cativa metri de ea.

**Tora Chang** · 03 Sep 2011, 21:18

Tora termina de scris. Ramasese singura in biblioteca. Nici macar nu observase cat de repede a trecut timpul. Isi stranse toate lucrurile si iesi in hol. Bezna o cuprinse. Niciodata nu intelesese de ce se stingeau toate luminile pe timpul noptii. Odata ce lumanarile erau stinse, caldura disparea si ea, aerul devenind mai racoros. Isi scoase bagheta din buzunar si rosti:
"Lumos!" Varful baghetei se lumina. Merse usor prin coridoare, avand grija sa nu faca prea mult zgomot. Ecoul pasilor ei rasuna printre peretii castelului. In fata ei o usa lua contur. Se indrepta usor intr-acolo. Daca nu se insela, dincolo de acea usa era camera portretelor. Insa nu era singura. Se apropie mai mult. Bell o analiza cu o privire nedumerita. Nu-i venea sa creada. Nu o mai vazuse de un car de ani. Singurul lucru care ii veni in minte in acel moment fu sa o imbratiseze. O stranse tare in brate inainte de a spune:
"Nu-mi vine sa cred ca ne-am intalnit. Nu te-am mai vazut de cand ai absolvit!"
Fosta cercetasa ii zambi.
"Hey! Vorbeste mai incet acolo jos! Si stinge lumina aia." Un portret era foarte revoltat. "Nu mai poate lumea sa doarma eloc in castelul asta..."
Tora chicoti si isi stinse bagheta.

**Jennifer L. Campbell** · 03 Sep 2011, 21:39

Jennifer Aparu in fata portilor masine ale Hogwartsului.Isi sterse usor lacrimile cu dosul palmei, dupa apasand usor manerul pentru a intra.Plecase de acolo deoarece o durea prea rau.Se parea ca aceasta era iar o seara in care simtea nevoia unor anumite persoane sa ii fie aproape, dar nu se putea.Nu intelegea de ce nu putea macar o data sa nu mai planga la acest gand, dar sufletul sau era rupt in doua.Tinuse mai mult decat la viata ei la acele persoane, dar viata le luase de langa ea.Trebuia sa le razbune odata si`odata, si stia ca acel moment nu era foarte departe.

Intra cu pasi marunti in curtea Castelului, inchizand usa in urma sa.Mergea agale pe iarba moale, uridicandu`si privirea inspre cerul instelat.O lacrima fierbinte ii curse iarasi pe obrazul rece, stergandusi`o imediat.Trebuia sa isi ascunda tristetea la Hogwarts, nu vroia sa dea peste cineva acum care sa o vada plangand.Se gandi sa nu piarda vremea in acest moment afara, afara fiind o liniste mortuala, linistea dinaintea furtunii.Urca scarile de marmura de la intrarea in Castel, deschizand usile masive care scoase un scartait scrut.

Un gand in fulgera mintea.Decat sa se duca in camera sa din Turnul Cercetasilor, mai bine s`ar plimba usor pe coridoarele Castelului.Urca scarile care duceau la urmatorul etaj.Merse timp de aproape un minut dupa iesi pe un coridor.Nu isi daduse seama la ce etaj era, dar nu ii pasa.Mergea pe coridorul intunecat si linistit, simtind racoarea serii care intra pe geamul deschis cum ii invaluia trupul.Nu mers foarte mult cand o voce se auzi din spatele sau.Recunoscu imediat vocea, asadar deschise prima usa care ii aparu in cale pentru a se ascunde de nesuferitul ingrijitor.

Apasa clanta usor, usa deschizandu`se un pic doar pentru cat sa intre tanara.Statu nesimcata pe loc vazand siluetele a doua persoane bine-cunoscute in fata ei.Bell si Tora se aflau in camera.Ofta usor si le zambi.

-Buna fetele, spuse ea luandu`le pe fiecare in brate.

**Bell Evans** · 04 Sep 2011, 13:13

Intunericul din incapere fu fulgerat pentru a doua oara de lumina uscata a unei baghete; silueta lui Jennifer se distinse prin bezna, venind in graba spre ele. Se trezi imbratisata de tanara cercetasa si zambi; si ea ii simtise lipsa. Si ei si Torei - nu se mai vazusera de foarte mult timp. Insa asta nu influenta cu nimic relatia lor; prietenii adevarati puteau sa se revada si peste ani in care sa nu fi tinut legatura si sa se comporte la fel. Poate doar inceputul era putin stanjenitor.

"-Ma bucur ca ne-am intalnit toate trei aici" murmura fosta cercetasa, cu o urma slaba de zambet in voce.

Poate chiar avea nevoie de doua prietene vechi in acea seara; poate asta era singurul lucru care ar fi facut-o sa se simta mai bine. Pentru ca in rest se simtea ca un dezastru care mergea, respira si facea tot posibilul sa se integreze intr-o lume ce brusc i se parea ca nu mai e aceeasi. Probabil nici nu mai era aceeasi - cel putin nu pentru ea.

Linistea se asternu brusc peste ele, ca un acoperamant sacru; se auzeau doar respiratiile usoare prin valul de tacere si cateva soapte ascunse ale unor portrete. Nu toti vrajitorii de acolo dormeau.
Se aseza pe podeaua rece, indoindu-si genunchii la piept; ii cuprinse cu bratele, imbratisandu-se puternic. Se simtea atat de vulnerabila in unele momente, incat avea impresia ca avea sa se desprinda in mii de bucati daca nu isi tinea fiinta unita. Si nimeni nu putea sa o ajute; absenta lui o facea sa se simta ca ultimul om de pe pamant.

Insa stia ca o sa se intoarca; stia la fel de bine ca el ca nu puteau continua asa. Lucrurile se complicasera intr-un mod bizar, care le facea rau amandurora. Voia doar sa fie acolo, in momente ca astea. Sa o tina in brate si sa ii spuna ca totul avea sa fie bine. Pentru ca nu era constienta de situatia din jurul sau in momentele cand era lasata singura.

"-Cum de ati venit aici?" intreba Bells, dupa o alta pauza lunga de tacere. Simtea ca trebuie sa vorbeasca, sa incearca sa-si abata gandurile de la lucrul care o tulbura atat de tare.

**Jennifer L. Campbell** · (This post was last modified: 04 Sep 2011, 14:05 by Jennifer L. Campbell.)

Tanara Cercetasa le imbratisa usor pe cele doua prietene ale sale dandu`si seama cat de dor ii fusese de ele.Nu le mai vazuse de mult timp, mai ales pe Bell de cativa ani.Chiar se intrebase ce o fii cu ea de nu a mai vazut`o prin Castel sau Hogsmeade, dar acum ca era directoare putea sa o vada mult mai des.Se uita la ea parca analizand`o vazand ca nu se schimbase aproape deloc la infatisare si era sigura ca si la comportament era la fel.

-Si eu, bolborosi ea auzind vorbele lui Bells.

Jennifer se aseza pe podeaua rece a incaperii, sprijinindu`se cu spatele de perete.Cerceta camera cu privirea dandu`si seama ca nu mai intrase niciodata in aceasta incapere chiar daca stiuse de ea si chiar trecuse pe langa intrare.Peste tinerele fete se lasase o liniste mortuala.Nimeni nu mai spunea nimic, parca toate trei aveau gandul zburat in alta parte.

Jennifer spera ca nimeni sa nu isi dea seama ca planse.Incerca sa zambeasca cat mai mult, asa cum facea de fiecare data, chiar daca in inima ei nu simtea acelasi lucru.Poate ca in acest moment trebuia sa fie fericita cu adevarat din cauza ca isi intalnise vechile prietene.Trebuia sa mai uite de supaare chiar daca aceasta o apasa si nu vroia sa plece, se tinea legata strans in jurul sau.

Isi ridica privirea inspre Bells auzindu`i intrebarea.Se gandea ca era foarte bine ca sa se mai sparga un pic din tacerea care pusesera stapanire pe ele.
-Pai eu am intrat din greseala..murmura Jennifer zambindu`le fetelor.M`am ascuns de Filch..Voi?

**Tora Chang** · 04 Sep 2011, 16:38

Tora zambi in timp ce Jennifer o imbratisa. Desi erau in aceeasi casa, nu o mai vazuse de mult timp. Se aseja pe podea alaturi de cele doua fete, stangandu-si picioarele in lateral.
Camera era luminata doar de razele lunii ce treceau prin singura fereastra. Totul avea o usoara nuanta argintie. Fetele lor aveau o usoara tenta de albastru. Pana si tenul inchis al lui Jennifer. Portretele dormeau linistite, in ciuda zgomotului produs de ele.
"Eu cred ca am cotit gresit la un moment dat. Si am ajuns aici!" spuse cercetasa razand.
Ii era dor sa stea la taclale cu colegele ei. In ultima vreme se afundase cu capul in carti, fara sa mai dea importanta lumii exterioare. Trebuia sa se mai relaxeze putin. Sa faca ceva nebunesc.
"Dupa cum te cunosc Bell, tu ai fost adusa aici de melancolie... Nu-i asa?"

**Bell Evans** · 05 Sep 2011, 12:00

Zambi usor, dandu-si ochii peste cap; nu era chiar o melancolie, mai degraba o dorinta de a scapa de singuratate. Pentru ca simtea ca nu mai putea rezista fara compania cuiva in acea seara. Voia doar sa stea, sa discute ore in sir despre nimicuri si sa lase la o parte gandurile care ii ramasesera in cap de cateva zile. Intr-un cuvant, voia o pauza - macar cateva ceasuri linistite. Chiar avea nevoie de asta.

Totul se schimbase atat de mult in ultima perioada; de parca ea insasi devenise o alta persoana. De parca totul din jurul ei luase un alt aspect, o alta forma. Si ea se adaptase la situatie in cele din urma.
Era totusi o fire care accepta foarte greu schimbarile; i se pareau un lucru absurd, mai ales cand venea vorba sa schimbi un lucru bun. De ce sa lasi ceva care iti face bine sa se piarda? Nu avea niciun sens.

Insa acum totul era altfel; si schimbarile adusesera o data cu ele si parti rele, dar si parti bune de care era de-a dreptul incantata. Stia ca la un moment dat o sa ii fie si mai greu, insa in prezent se simtea bine. Era fericita; dupa luni intregi in care nu ramasese decat o umbra din persoana ei, acum putea spune cu mana pe inima ca interiorul ei radia si voia doar un singur lucru - ceva care era deja al ei si se mandrea cu asta.

Isi ridica privirile si zambi; simtea cum sangele ii urca in obraji si paloarea aproape stravezie incepe sa dispara in fata imbujorarii. Nu mai rosise de zile intregi, poate chiar de luni. Si era ceva nou pentru ea.

"-Indata se termina cupa; si vine vacanta" remarca ea. Zambi din nou, gandindu-se la cat de frumoase aveau sa fie zilele ce urmau. Era complet sigura de asta - acum nu mai avea niciun dubiu.

**Jennifer L. Campbell** · (This post was last modified: 05 Sep 2011, 13:24 by Jennifer L. Campbell.)

Jennifer isi indrepta usor privirea inspre Bells cum auzi vorbele Torei.Pe dinafara nu arata care are o stare melancolica, dar nimeni nu poate stii ce se afla cu adevarat inauntrul ei.Poate ca si ea la fel ca si tanara Cercetasa nu vroia sa arate celorlalte persoana sarea sa de spirit, ci doar sa arate ca este fericita, chiar daca este total invers.

De cele mai multe ori asa era cel mai bine ; nu trebuie sa arati tuturor starea ta de spirit, sau sa le spui problemele tale deoarece lumea poate fi si rea. Cand spui cuiva ceva anume depsre tine sau important pentru tine trebuie sa ai grija, sa fii sigur ca aceea este sau nu o persoana potrivita.

Vazu cum Bell nu ii raspunse Torei, dar in schimb spuse de terminarea Cupei Caselor si venirea vacantei.Jennifer zambi usor, gandindu`se cum trecuse si anul acesta pe langa ea ca o pala de vant.Inca un an terminat, in drum spre ea venind urmatorul si ultimul ei an la Hogwarts.In cei sase ani petrecuti aici avuse parte de clipe extraordiinare, chiar daca au fost si rele.A aflat secrete care nu i`ar fi dat niciodata prin cap de ele, si multe alte lucruri care le pastra in sufletul sau pentru o vesnicie.

-Da, si sunt sigura ca o sa Castigam Cupa si anul acesta, murmura Jennifer vesela.

Deabea astepta sa vada numele Casei Cercetasilro pe Cupa.Toti muncisera din greu pentru a o castiga, si o meritau.Si celelalte case muncisera, dar era si logic ca fiecare elev sa vrea cupa pentru Casa lui.

**Tora Chang** · 05 Sep 2011, 21:11

Tora simti cum fata ei lua o nuanta trandafirie. Insa din cauza intunericului nimeni nu observa. Cupa avea sa se termine foarte curand. Insa ea nu simtea ca a contribuit foarte mult la ajutarea cercetasilor sa castige. Se simtea putin ca o tradatoare. Ar fi vrut sa intoarca timpul inapoi, ca sa faca mai multe. Insa era deabia in anul III, asa ca avea timp destul sa se revanseze.
"Cred ca o sa castigam... Desi cei de la Ochi de Soim au facut un efort considerabil."
Se lasa pe spate. O apuca melancolia. O gramada de ganduri ii treceau prin cap. Vroia sa se schimbe. Simtea nevoia sa se redescopere. Scutura usor din cap incercand sa-si alunge orice gand de acest fel.
"Si Bell... Ce-ai mai facut?" Isi sprijini capul intr-o mana, indreptandu-si privirea inspre fosta cercetasa.

**Bell Evans** · 09 Sep 2011, 15:55

Surase usor, ridicand din umeri; se intamplasera atat de multe lucruri in viata ei de cand o vazuse ultima data incat nici nu mai stia de unde sa inceapa. Fusesera si perioade mai grele, dar in cele din urma reusise sa treaca peste tot si sa fie fericita. Iar in prezent putea spune ca e multumita de tot ce avea si nu isi dorea mai mult; daca statea bine sa se gandeasca, nici nu putea sa isi doreasca mai mult. Era imposibil.

"-S-au schimbat destul de multe lucruri in viata mea" spuse tanara intr-un sfarsit; arbora insa un zambet, inclinandu-si usor capul intr-o parte. "Dar lucrurile sunt perfecte acum" continua Bells.

De parca toata suferinta adunata disparuse; se naruise in fata intensitatii noului sentiment. Si nu putea sa nu fie recunoscatoare pentru asta. Avea sa fie toata viata; pentru ca in cele din urma reusise sa isi indeplineasca un scop pe care toti il aveau in lume. Sa gaseasca pe cineva care sa o iubeasca, sa o aprecieze si sa o accepte asa cum era.

Putea adauga Misiune indeplinita! dar se rezuma la un mic suras; cele doua cercetase o privira, zambind la randul lor.

"-Si sper si eu sa castigati cupa" continua Bells. Chiar daca nu mai era la Cercetasi, avea sa tina mereu la acea casa mai mult decat la celelalte; acolo crescuse, acolo se formase. Fusese locul ei timp de 9 ani. "O meritati" murmura ea. Stia ca si celelalte case muncisera, dar si Cercetasii dadusera tot ce aveau mai bun.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Portretelor 1 2 Next » //  / We meet again

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Portretelor
1 2 Next »
/ We meet again