Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Whinging

1 2 Next »

/ well done

• Will o privi pe Irine cu o uşoară blândeţe. Se consuma atât de mult pentru o mică faptă rea! Asta îi spunea vieprinului multe despre ea şi nu neapărat lucruri negative. Nu toată lumea era obişnuit să se descurce indiferent de consecinţe. Putea spune că aproape o invidia pe şoimeancă. Nici nu îşi mai amintea când nu avusese griji, când nu trebuise să fure sau să cerşească cu scopul de a trăi sau a se întreţine.
  Cam de un an încoace reuşise să îşi facă banii lui, însă până atunci fusese considerat prea tânăr, lucru care, când nu era la Hogwarts unde primea tot ce îi trebuie, aproape îl omorâse.
  Cu toate astea, îşi dădea seama cam ce gândea Irine. Că nu o place, sau că face asta numai ca să o rănească pe ea. Defapt, voia să o ajute. Să o ducă pe Aleea Diagon. Pentru că ştia că dacă ar fi lăsat-o acolo şi i-ar fi refuzat orice, s-ar fi simţit extrem de prost.
  'Ascultă, ar trebui să te linişteşti,' spuse, blând. 'După ce ajungem pe Aleea Diagon vrăjesc maşina şi se întoarce la proprietar cât ai zice 'peşte'. Nu are rost să îţi baţi capul cu asta.'

Il asculta pe baiat pana la capat si incepu sa se calmeze. Pana la urma nu credea ca ii vroia raul. O ajutase mult dar totusi Irine se panicha chiar foarte rau in unele momente. Este ca un copil mic cand este vorba de asta. Trase adanc aer in piept si se uita cu atentie la drum iar dupa la baiatul care conducea, gandindu-se mai bine le personalitatea lui. Parca era din doua lumi diferite si nu putea intelege de ce. Pana la urma modul baiatului de a fi este total diferit si Irine isi dadu seama de asta. Nici nu stia ce putea sa ii mai zica baiatul. Intr-un fel era dificil iar in alt fel nici nu il cunoastea incat ar putea sa deschisa un subiect cu el.
- Multumesc mult pentru ajutor. Ai fost foarte dragut cu mine pana acum as putea spune deoarece mai ajutat. Nu multi ar fi facut asta, spuse acesta zambind dragut
Chiar daca baiatul nu o putea vedea ca zambeste, ea tot facea acest lucru. Se simtea mereu mai bine cand zambea pentru ca asa ii spusese tatal sau sa faca. Sa zambeasca mereu indiferent de situatie pentru ca un mic zambet poate ajuta la multe cateodata fara sa iti dai seama. Era adevarat si spera sa o ajute si pe ea in continuare.

• Will îi zâmbi scurt fetei când îi auzi cuvintele. Mereu avusese o slăbiciune pentru persoanele ce aveau nevoie de ajutor şi se simţea oarecum dator să i-l ofere. Nu era ceva personal în legătură cu asta, ci pur şi simplu era un instinct de-al lui, un fel de al şaselea simţ.
  Îşi sprijini mâinile de volan în timp ce conducea maşina cu grijă. Auzi sirenele unei maşini de poliţie în spatele lui şi trase pe dreapta. Răsuflă uşurat când aceasta trecu pe lângă el. Înseamnă că nu fuseseră prinşi şi poliţia se ducea într-o misiune oarbă.
  Porni din nou motorul şi continuă drumul spre Londra. Nu mai aveau mult de mers. Maxim un sfert de oră.
  'Deci, spune-mi, cum ai ajuns în Little Whinging?' întrebă el, curios. 'Căutai Aleea Diagon, cum de ai ajuns tocmai în altă localitate?'

Se uita cu atentie la baiat iar cand politia se auzi, Irine incremenii de-a binelea in scaun.Cand trase pe dreapta si masinile trecusera pe langa ei, aceasta ofta usor gandindu-se la sperietura pe care a tras-o cu putin timp in urma.
-O fac stop cardiac daca se mai intampla asta odata. Deja imi este cald, spuse aceasta incepand sa isi faca vant cu o revista gasita in masina omului.
Nu mai aveau credea ea mult de mers iar cand baiatul continnua drumul era ceea mai multumita. Cand ii auzi intrebarea baiatului zambii fortat catre el aducandu-si aminte inca odata prostia pe care o facuse.
- Simplu, cea mai usoara cal este sa sa duci la semineu, sa iei praf magic si sa spui numele locatiei in care vrei sa ajungi. Ehhh....stiam ca trebuie sa ajung pe Aleea Diagon, ddar am auzit de la cineva Little Whinging si am spus din greseala asta pentru ca imi intrase in cap dar am spuso cu semnul intrebarii la sfarsit. A fost vina mea aici, dar tu cum de esti pe acolo?, intreba aceasta
Se uita la baiat iar dupa la drumul pe care conducea acesta, Desigur era o pura curiozitate dar na asta era Irine, era soimeanca iar acestia sunt tare curiosi.

• Will pufni uşor la auzul cuvintelor fetei. Da, putea spune că dacă învăţase ceva despre caracterul ei până acum era că avea o înclinaţie clară spre probleme. Mai ales dacă dăduse fix peste el în Little Whinging.
  Will acceleră uşor, depăşind o maşină.
  'Cred că pur şi simplu nu aveam ce face,' spuse el ridicând din umeri relaxat. 'Căutam ceva acţiune. Şi se pare că am găsit.'
  Irine avea un caracter foarte simplu şi orientat spre o singură direcţie. Nu trebuie să se străduiască ca să înţeleagă simplitatea ei de a gândi şi lucrurile pe care le simţea în anumite situaţii.
  Era destul de periculos totuşi. Era prea deschisă, prea naivă, ca un copil mic. Ar fi putut fi atrasă într-o capcană mult prea uşor. Dacă el acum ar fi dus-o altundeva? Dacă ar fi răpit-o sau ar fi atras-o într-o capcană?
  Will opri brusc.
  'Aici e,' spuse, dându-se jos din maşină. O invită pe Irine să facă acelaşi lucru. Era o stradă lăturalnică, genul de stradă care nu părea să fie locuită decât de oamenii străzii. Murdară şi sărăcăcioasă, găzduia un bar, care îi semăna în stil. Ceaunul Crăpat.

Il asculta cu atentie pe baiat si zambii larg cu gandul la actiunea de care a avut parte pana acum. Ciudata actiune dar totusi complexa ar putea spune si chiar amuzanta.
- Pai....as putea spune ca ma bucur ca ti-am adus actiune in viata, spuse aceasta zambind dragut catre el
Astepta mai bine de cateva minute si ii auzi din nou vocea baiatului care spusese ca aici este. Se uita ciudat in jurul ei si observa un loc lipsit de viata si de energie. Oare nu gresise sau se putea incurca in strazi pentru ca nu parea chiar genul de strada pe care ar vrea sa ajunga.
- Esti sigur ca este aici? Adica eu cred ca esti dar este o strada foarte ciudata as putea spune. Aici parca te astepti sa iti dea cineva cu o bata in cap, spuse aceasta zambind fortat
Cobora din masina si se uita pe strada de acolo. Doamne, oare unde a ajuns si acum? Ma rog era bine ca baiatul mai era pe aici si putea sa aiba incredere in el, precum credea.

• Will aproape pufni în râs. Era fericită că îi adusese acţiune în viaţă? Oh, Doamne, când se vor opri?
  Îşi puse mâinile în buzunarele scurtei maro de iarnă, încercând să le încălzească.
  Ridică din sprâncene la auzul dubiilor fetei.
  'Ei bine, dacă poarta spre principalul loc în care vrăjitorii Angliei îşi fac cumpărăturile ar fi fost într-un loc frumos, ambiental, care roia de Încuiaţi, am fi fost descoperiţi demult,' răspunse, cu o urmă de amuzament în glas. 'Nu îţi face griji, aici lucrez eu. Nu îţi face nimeni niciun rău.'
  Will intră în bar fără să mai stea pe gânduri, încurajând-o pe fată să vină după el. Îşi salută colegii, care erau mai zgomotoşi decât îi plăcea lui, însă voia să plece de acolo repede. Nu era ca şi cum şi-ar fi urât slujba. Doar că voia ceva mai mult. Barman într-un astfel de loc nu era chiar cariera la care visase.
  Se apropie de zidul de piatră ce ducea pe Aleea Diagon şi îşi scoase bagheta. Bătu combinaţia de cărămizi necesară pentru a ajunge de cealaltă parte, şi acestea se dădură la o parte, făcându-le loc să intre pe aglomerata şi zgomotoasa Alee Diagon.

Se duse dupa el in timp ce il asculta cu atentie si isi dadu ochii peste cap cand venea vorba de rasul sau. Deja face asta destul de des doar pentru ca Irine dorea sa fie draguta. Intra in bar in timp ce se uita la Will cum ii saluta pe toti iar dupa ce ajunsera la un zid de caramizi, aceasta isi scoase bagheta si deschise peretele. In final Aleea Diagon, o putea recunoaste destul de repede. Zambii larg in timp ce pasii peste acele caramizi iar dupa se intoarse la baiat.
- Iti multumesc foarte mult pentru ajutor. As vrea sa iti aduc aminte de masina, va trebui sa o restitui si cred ca amandoi stim bine de asta. Nu e chiar frumos ceea ce am facut dar as putea spune ca este sanatos, spsue aceasta chicotind usor
Pentru ca asta era singura cale, o facea sa gandeasca ca nu avea ce face si intr-un fel sau altul este ok ce a facut mai ales pentru ca baiatul avea de gand sa o dea inapoi. Era un fel de imprumut si asta era intr-un fel foarte nomal. Ma rog era un imprumut fara acordul celui care o detinea dar putea trece cu vederea peste asta pentru ca nu facusera o crima din aceasta chestie.

• Will îi zâmbi lui Irine, făcându-i semn să intre.
  'Nu te îngrijora, maşina va fi pe drumul de întoarcere cât ai zice peşte,' spuse, ridicând din umeri.
  Nu voia să plece pe Aleea Diagon, aşa că se gândea la faptul că aici va trebui să se termine mica lor aventură. Se simţea bine că o ajutase pe şoimeancă, care era de treabă şi, deşi cu un aer simplist, ştia să poarte o conversaţie.
  Îşi adânci mâinile în buzunare, privind gaura din perete.
  'Deci,' începu, uşor pus în încurcătură. 'Cu siguranţă o să ne mai vedem la castel.'
  WIll îşi luă la revedere de la şoimeancă şi o lăsă să plece, întorcându-se în încăperea principală a barului, şi apoi ieşind pe uşă.
  Privi maşina pentru câteva secunde, apoi schimbă micile modificări pe care le făcuse, transformând-o ca la început. Îşi flutură bagheta şi aceasta dispăru. Zâmbi când se gândi la faţa bărbatului când îşi va vedea maşina în curtea din spate şi la complicaţiile cu poliţia, apoi intră în Ceaunul Crăpat, hotărât să bea ceva înainte să meargă înapoi la Hogwarts.

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 90
Viperini - 100
Topic Closed !