Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ What? Where am I?

Vrajitorul isi dadu la o parte suvita ce ii statea neastamparata pe frunte si il enerva. Zambi cand fata ii spusese care saptesprezece ani. Asta il facea sa se simta mai relaxat. Nu stia de ce, dar nu se simtea bine in preajma oamenilor mult mai mici decat el. Ii dadeau senzatia ca trebuie sa se comporte exemplar iar el nu prea facea asta. Cel putin in privinta fetelor.
Berny nu lua inseamna intrebarea rautacioasa a fetei, crezand-o cat de cat puerila si isi continua discursul. Avea prostul obicei de a vorbi foarte mult si asta indeparta lumea din jurul lui.

"Sincer...mi-as dori sa stiu cum naiba am ajuns aici. Stiu doar ca m-am trezit pe coridorul acela intunecat alergand fara sa stiu unde am sa ajung." Vrajitorul se scarpina cu buricele degetelor pe barbie, in semn de nelamurire. O privi pe fata din fata lui, zambindu-i ca un coleg de clasa indragostit.
"Nici nu stiu daca persoanele care mi-au facut asta se afla inca in Hogsmeade sau sunt si ele aici. Tare mi-as dori ca ele sa fie aici sa le arat vreo doua." zise vrajitorul aratand cu mana spre coasta care-l durea.

"As vrea sa ascult niste muzica" zise Berny aratandu-i fetei cu subinteles un casetofon incuiat ce se afla in partea cealalta a camerei. "Ai putea?"

• Incepu sa rada. Incerca sa faca pe durul, asadar? Ei bine, situatia era destul de amuzanta, si probabil ca si ea ar fi facut la fel in locul lui. Mai bine zis, ar fi simtit la fel. Se uita inspre radioul pe care i-l indicase si se ridica, apropiindu-se de masa pe care era asezat. Nu prea stia ce muzica asculta el, asa ca apasa pe un buton la intamplare, pe un post la nimereala.
  "Eu sunt Iris Lisanne. Imi plac ambele numele, asa ca poti sa-mi spui cum vrei. Numele meu de familie e Fox, ceea ce era destul de amuzant acum cateva saptamani, cand parul meu era rosu ca al unei vulpi", se trezi ea vorbind, zambind afectata.
  Reveni la locul sau, privindu-l pe barbat care incepea sa-si revina.
  "Deci te luptai cu cineva?"intreba, asezandu-si mainile pe marginile scaunului si prinzandu-le cu degetele sale lungi.

Vrajitorul o privea cu interes. Ii placea firea ei dura si il facea sa se simta oarecum in siguranta. Chiar daca acesta nu prea era stilul lui, din cand in cand ii placea sa vada asta la o fata.
"Mda. Celor 'mari' de la Minister li se pare o idee buna sa ne trimita pe noi la toate lucrurile greu de facut" ofta Berny stergandu-si in acelasi timp o picatura de saliva ce o simti cum curge pe la colturile gurii. Se simti rusinat si isi trecu mainile peste fata cu putere, inrosindu-si putin extremitatile.
"Niciodata nu mi-a placut sa ma lupt. Mereu am fost o persoana calma si imi placea sa-mi vad de treaba mea insa serviciul asta m-a facut sa devin contrariul. Meh...asta e!".

Vrajitorul isi ridica mana incet inspre fata fetei si o mangaie incet. Ii placea pielea ei fina de fata si frumos mirositoare. Ii placeau ochii ei sticlosi si buzele ei frumos conturate si umede cu o usoara tenta de roz. Cu degetul mare ii mangaie incet pometii si incepu sa coboare pana pe buzele acesteia, mangaindu-le cat de delicat putea.
"Imi plac mult" zise vrajitorul ridicandu-se intr-un cot si sarutandu-i incet obrazul rozaliu. Stia ca se putea trezi in clipa urmatoare cu o palma puternica peste fata dar tot ce vroia in momentul ala era un corp card langa al lui si plus ca era genul de barbat care nu se putea abtine cand vedea o fata frumoasa toate simturile lui luand-o razna.

• Iris se incrunta, rosi, si in cateva secunde isi dadu seama ca era confuza. Habar nu avea cum ar trebui sa reactioneze sau cum sa se simte, asa ca prima reactie fu sa ramana nemiscata, inca in soc. Era prima data cand cineva se apropia atat de mult de ea, si de aceea nu stia cum sa se comporta in asemenea situatii. I se mai intamplase sa i se faca avansuri, insa pana acum nu lasase garda jos, si nimeni nu indraznea sa o atinga. Insa acum, crezandu-l ranit/bolnav, nu isi daduse seama ca s-ar putea comporta in acest mod.
  Dupa cateva clipe, cand in sfarsit se dezmetici, se ridica brusc de pe scaun, dandu-i o palma peste mana, desi nu credea ca forta ei de felina amarata il va rani indeajuns.
  "Stii doar ca nu e politicos. Stii, nu?" se auzi intreband, si imediat regreta, gandindu-se ca pusese o intrebare prosteasca.

Vrajitorul se tranti inapoi pe pat, punandu-si mainile sub cap si razand. Ii placea la nebunie cand fetele reactionau asa, mai ales cand nu facuse nimic foarte exagerat. Ii dadeau o satisfactie imensa si il faceau sa se simta bine. Ce putea fi mai placut decat o fata draguta care se lasa greu?
"Bineinteles ca stiu. De ce altceva crezi ca as fi facut-o?" raspunse Berny muscandu-si buza inferioara si zambind in acelasi timp sugestiv.

Nu stia daca fata il poate intelege insa el asa era facut. Avea o structura care pur si simplu il indemna sa se comporte in modul asta. Nu avusese niciodata o relatie doar de "prietenie" cu o fata in afara de surorile sale, mama lui, bunica si cateva verisoare. In rest, atunci cand vedea o persoana de sex opus pur si simplu inauntrul lui o lua razna si reactiona in moduri ciudate.
Nu stia exact de cand incepuse asta, dar nu stia alt mod de a trai. Trecuse mult timp de cand se comportase ca un baiat normal avand relatii normale de amicitie cu fetele.
"Aseaza-te inapoi!" ii zise vrajitorul fetei care acum statea in picioare. "Daca sunt atat de detestabil, promit sa ma abtin"

• Auzindu-i explicatia se inrosi, si nu spuse nimic, pentru ca era sigura ca avea sa se balbaie.
  Se aseza totusi la locul sau, desi nu stia de ce ii facea pe plac. Obisnuia sa se comporte tocmai in sens opus de cum i se cerea, insa in aceasta seara, se parea ca s-a decis sa schimbe putin regulile.
  Ii zambi dulce, decise sa incerce alta cale.
  "Eh, nu esti chiar asa detestabil, m-ai speriat doar. Te credeam mai slabit. "
  Pana acum, se comportase destul cu o politete glaciala si cu o raceala tipica cu persoanele de sex opus, insa se decise ca un experiment nu ar strica. Era curioasa sa vada ce farmece putea avea asupra barbatilor, desi nu era sigura ca asta era cel mai potrivit lucru pe care putea sa-l faca.

Baiatul zambi satisfacut cand auzi dulcetea din vocea ei. Desi ii placea cand se lasa greu, acum parca dorea sa se apropie de ea si mai mult.
Promisese ca nu o sa mai incerce nimic daca fata aproba faptul ca este o fiinta detestabila, in schimb fata nega total acest fapt. Asta il baga in incurcatura caci nu stia exact ce ar trebui sa faca in acel moment. Nu intelegea daca Iris ii dadea unda verde sau daca incerca sa fie doar politicoasa.

"Nu inteleg ce vrei sa imi spui dar sincer nu imi pasa..." sopti baiatul ridicandu-se din nou din pat si tragandu-i fata incet spre al lui. Ii simtea respiratia calda si placuta si cum parul ei il gadila incet in zona pometilor. Parfumul ei il dadea peste cap si simti cum incepe sa se aprinda. Nu apuca sa isi atinga buzele de ale ei caci in secunda aia, usa se izbi de perete iar doi vrajitori de marimea unui Yeti intrara in Camera.

"Speram ca nu te-am deranjat din ceva important" zise o voce de femeie care nu stia de unde vine. Cand privi mai atent, observa cum o silueta supla se distinge de dupa bratele groase a celor doi ce stateau precum doua statui cu baghetele pregatite.
"Ce vrei?" intreba Berny rastit impingand-o incet pe Iris la o parte si ridicandu-se incet in picioare din cauza durerii ce inca nu-l parasise complet.
"Vroiam sa iau ceea ce mi se cuvine..." replica femeia, scotandu-si incet bagheta din buzunarul robei. "Aaa...si sper ca mai devreme nu te-am ranit prea tare..." continua aceasta apropiindu-se de el si deschizandu-i incet camasa de pe el, mangaindu-i zgarietura de pe piept.

Daca ar fi fost in alta conjunctura, barbatului i-ar fi placut sa fie mangaiat in felul acela , in schimb acum nu isi permitea sa aiba ganduri din astea. Ii indeparta mana femeii cu forta si se pusese amenintator in fata ei.
"Ce vrei de la mine?" intreba enervat Berny.
"Uuu...vad ca ai si o prietena cu tine. O alta cucerire de a ta?" zambi din nou femeia, indreptandu-se incet spre Iris.

• Incerca din rasputeri sa isi potoleasca bataile mult prea rapide ale inimii in momentul in care barbatul se apropie atat de nerusinat de ea, insa nu mai fu nevoie de nici o sfortare, intrucat usa fu deschisa cu brutalitate de catre niste persoane ce i se pareau extrem de dubioase. Iris se incrunta si incerca sa se impotriveasca cand barbatul o impinse, insa era prea mica pentru asta.
  "Prietenii de-ai tai?"sopti ea, intrebandu-se de ce, de ce, pentru numele lui Salazar, isi lasase bagheta in camera!Presimtea ca aceste doua personalitati remarcante nu doreau sa ia parte la o petrecere inofensiva cu ceai si biscuitei.
  Auzind intrebarea femeii, Iris se alarma.
  "De fapt, noi doi...eu...nimic...stii tu...", explica ea, gesticuland inspre ei doi si impiedicandu-se in cuvinte, fiindca nu stia cum anume sa descrie scena de mai devreme.
  "Cine naiba e ea?Sotia disperata?"

"Haha! Auzi la ea...SOTIE!" rabufni in ras femeia, deschizandu-si gura exagerat de mare "Daca as fi sotia lui crezi ca l-as lasa sa umble noaptea si sa sarute eleve minore?"

Berny observa urma de frica din ochii lui Iris precum si reactia ei la aceste insulte indirecte pe care i le arunca femeia din fata lor.
"Camelia, inceteaza!" tipa vrajitorul indreptandu-si bagheta spre ea. Femeia se intoarse si ii zambi sarcastic.
"Stii? Arati mult mai bine acum decat atunci cand ma curtai si imi aduceai flori noaptea prin biblioteca." raspunse Camelia apropiindu-se de el mirosindu-i gatul si sarutandu-l scurt fara rusine.
Berny simti un val de placere dar incerca sa se tina puternic. Ea stia ca punctul lui sensibil este pe gat. Stia ca atunci cand este atins acolo sau sarutat, incepe sa innebuneasca si sa se lase dus de val. Incerca sa isi revina iar cu o forta incredibila o impinse pana departe.
"Nu ma mai tine asa! Spune-mi ce vrei si de ce m-ai adus in halul asta?" Urla vrajitorul aratand cu bagheta ranile care se vedeau pe dupa camasa descheiata.

Camelia continua sa rada miscandu-se incet dintr-un colt in altul al camerei. Barbatii din spatele ei stateau si o priveau orbeste asteptand din moment in moment un semn al acesteia.
"M-ai facut sa sufar pe vremea cand eram o copila. Eram o biata copila de anul sapte de care tu ai profitat pentru a ajunge la prietena mea cea mai buna. Dupa ce m-ai lasat ca un caine in ploaie, nici macar nu ai venit sa iti ceri scuze. Anna, pentru care m-ai folosit ti-a daruit tie ceva la care am tinut eu foarte mult. Pe langa faptul ca mi te-a luat pe tine, mi-a luat si acel lucru care avea un loc important in inima mea si ti l-a daruit tie. Nu o invinovatesc pe ea deoarece tu nu stii sa iubesti o persoana. Tu doar te folosesti de orice pentru a-ti satisface placerile." Vrajitoarea parea ca incepe sa planga, dar privind-o mai bine, fata ei era schimonosita din cauza rautatii pe care o avea in suflet.
"Am venit sa imi dai inapoi pandantivul cu rubin pe care Anna ti l-a dat acum cinci ani precum sa ma si razbun pe tine."

Berny privi uimit. Stia despre ce vorbeste dar pandantivul respectiv nu mai era in posesia lui de multa vreme. Il pierduse probabil prin patul unei fete sau prin orice loc prin care trecuse. Nici nu isi mai aducea aminte cum arata, decat piatra rosie care stralucea puternic in lumina soarelui. I se parea o nebunie ca un om sa vina dupa atata timp doar pentru a recupera un pandantiv. Pana la urma era doar o pietricica.
"Nu o asculta!" ii zise vrajitorul lui Iris care privea tacuta tot ce se intampla. Stia ca vrajitoarea avea dreptate dar nu in toate privintele. Niciodata nu s-a folosit de o fata doar pentru a-si satisface nevoile. In schimb, ceea ce ii facuse el ei era intrutotul adevarat dar avea zeci de scuze. Pe langa faptul ca era doar un copil, avea si multe alte probleme pe cap la vremea aceea.

• Iris ii privi uimita pe cei doi, insa nu scoase nici o vorba. Nu era ea cea care sa ii judece, insa dupa spusele femeii, barbatul se folosea de fete pentru a ajunge la alte fete, iar ei asta nu-i placeau. Nu credea ca el se folosise mai devreme de ea, insa nu vroia sa-i permita prea multe, si ea tocmai asta facuse. Il lasase sa se apropie prea mult si sa indrazneasca prea mult. Si pana acum nimeni nu mai facuse asta cu ea. Era asadar nevoie sa-l opreasca cat mai repede, si sa-l faca sa inceteze. Asta daca nu cumva vroia sa devina o usuratica.
  "Cucoana, in primul rand, nu sunt minora. Iar in al al doilea rand, nu ne-am sarutat", mormai ea nervoasa, privind-o pe aceasta Camelia cu o furie de orgoliu ranit.
  Auzi la ea, s-o catalogheze drept "eleva minora"! Iar daca ar fi spus o eleva minora, poate ca ar fi trecut cu vederea, insa prin folosirea pluralului, care o trimitea direct in anonimat, se enervase pana peste poate.