Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ When love is in excess...

Ehehei, pauza lunga, nenica, nu gluma Poate ca micile scrieri mult prea dulci (cam zaharisite, daca ma intrebati) au fost uitate mai mult sau mai putin, dar sunt ferm hotarata sa duc povestioara asta la bun sfarsit. Sincer, nu stiu ce se va intampla mai departe; scenariul a ramas oarecum in pom datorita varietatii de idei Ciudat, nu? Oricum, asta e un capitol scris acum ceva vreme, cand am gasit cateva cantece. E din perspectiva lui David si va spun cu mana pe inima ca nu stiu daca acest personaj este un Arthur sau un Lancelot in toata incalteala asta =)) Deja incep sa bat campii. Spor la citit si sper sa va placa ><



Audrey… Ea este nevăzută, neauzită. Nu, nu! Nu mă înţelegeţi greşit. Lăsaţi-mă să vă explic. Lăsaţi-mă… Lăsaţi-mă să îi explic.

Ea este o melancolică, o iubitoare a muzicii. Şi sper că e bine atîta timp cât nu devine o epavă. Are postere cu artiştii ei favoriţi prinse aproape prin toată camera. Are o grămadă de CD-uri, cu piese de suflet, spre care se întoarce atunci când îşi doreşte să se detaşeze de lumea înconjurătoare. Este ca o paradă într-o zi de sâmbătă. Toţi ochii se întorc să o privească şi totuşi, ea rămâne nevăzută.

Poartă amintiri în buzunare precum nişte suveniruri. Se spune că iertarea este ca o roată aşezată pe umărul sufletului ei. O roată ce nu se învârte vreodată. La început, te crede doar o poveste inventată de mintea ei şi, dacă nu reuşeşti să te ţii bine, eşti pierdut. Eşti uitat. Da, s-a simţit cândva rănită pentru că şi-a lăsat garda jos, iar acum multe urechi se întorc să o audă şi totuşi, ea rămâne neauzită.

Of, scumpa mea Audrey…

Cu tot timpul dintre noi… Îţi cunosc inima, iar tu ştii că nu te mint. Lasă-i pe alţii să ne judece, toate presupunerile lor, toate vorbele… Tu ştii că nu trebuie să te ascunzi când mi-eşti alături.

Nu vom fi niciodată acei copii cu ochi mari ce se îndrăgostesc prosteşte şi nu ne vom încadra niciodată în tipare. Ne putem preface, dar asta, într-un fel, nu ni se potriveşte.

Dragostea este mereu surprinzătoare… Prea preţioasă pentru a o pune la-ncercare. Voi fi mereu iubitul tău; voi fi mereu umărul pe care te poţi sprijini. Voi fi mereu acolo… Pentru tine.

Toţi cred că singurul drum existent este cel pe care îl urmează, dar noi doi ştim că suntem meniţi să pornim pe mare. Da, ne putem preface, dar asta, într-un fel, nu ni se potriveşte.

Aşa că încrede-te în mine, căci îţi jur să nu-ţi fiu niciodată ancoră. Nu ne cerem scuze pentru ce ne spunem, pentru ce ne împărtăşim, iar în fiecare zi părem să ne îndrăgostim din nou. Ne-am putea preface totuşi, dar asta, ştim amândoi prea bine, într-un fel, nu ni se potriveşte.

Aşa că încrede-te în mine… căci eu te iubesc…
Şi curajos, îmi dau sufletul pentru ea… Dragei mele Guinevere…