Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »

/ where the wild roses grow

• OOC: Me & Natalie Francis
  BIC:
  
  Apusul soarelui era asemeni cu un deces sangeros. Parea ca soarele murea,pentru a renaste a doua zi,iar razele erau sangele ce se scurgea peste intreg pamantul. Acest lucru ii aminti de pasarile Phoenix si de caldura lor. De eleganta lor si de fragilitate. Ziua aceea fusese iesita din comun in sensul in care,de dimineata si pana in acea clipa,nu facu decat sa stea pe marginea lacului,privind in zare. Cativa elevi trecusera pe langa el insa preferasera sa il lase in pace. Ce stiau ei? Nici apa rece,nici insultele lor nu-l clintira nici macar un centimetru.
  
  Intr-un final se lasa pe spate,brusc,simtindu-si muschii inundati de o durere ingrozitoare. Nu-si mai simtea spatele iar picioarele ii erau la fel de amortite,din cauza apei prea reci. Nu vedea decat rosu si violet,fiind extrem de obosit.Cu toate astea,auzi pasi. Recunoscu mersul,recunoscu parfumul si sunetul scos de tocurile mult prea inalte,care se pierdeau 0,5 cm in pamant. O recunoscu,o simti. Se bucura ca era acolo.
  

Isi termina tura in turnul bufnitelor . Acum isi lua geanta din cui si cobora scarile una cate una , incet . Nu vroia sa se impiedice din greseala si sa aterizeze pe podeaua rece si neprimitoare . Ajunse la primul nivel al castelului , scotocind prin geanta dupa bagheta . Era de negasit . Auzi sunetul unui bec spart , dupa care il vazu pe Pevees . Buhuhu . Femeia bufnita . Buuhu . Il auzi aceasta spunand . Il ignora , ca de obicei . Nu avea urechi pentru insultele celorlalti la adresa ei .
Iesi din castel oprindu-se pentru o clipa in usa , privind reflexia soarelui care apune in lacul ca de sticla . Era o imagine perfecta . Absolut perfecta . Observa pe marginea lacului o silueta stand . Intinsa pe pamantul rece . Zambi satisfacuta cand isi dadu seama de identitatea acesteia . Se apropie de respectiv , intinzandu-si chipul peste al lui . Imaginea fetei lui era acum cu susul in jos . Saluut !

• Isi deschise ochii brusc,privind-o. Ii fusese dor de ea in acele..cat? 10-12 ore? Da,cam atat lipsise.Ar fi trebuit sa fie in sala trofeelor,lasand-o pe Agnes sau Elisabeth sa plece acasa,luandu-le locul. Dar nu,el pierduse vremea,ca pe vremea cand fusese la Hogwarts,ca elev. Isi sterse amintirile din gand apoi o prinse pe Natalie de mana,tragand-o catre el astfel incat si ea sa se aseze. El se ridica in sezut,incercand sa isi gaseasca o pozitie in care sa se simta mai relaxat dar oricum ar fi stat,durerea tot nu s-ar fi dus din corpul sau. Trebuia sa se obisnuiasca cu ea,pana ce avea sa treaca de la sine. '' Buhuhu.'' Ranji larg. Il auzise pe Peeves de mai multe ori spunandu-i asa iar acum vroia sa o tachineze putin,in gluma.. ''Scuze. Ti-ai terminat treaba pe ziua de azi?''

Se aseza pe iarba , langa el . Ridica din spranceana cand il auzi tachinand-o . Stia ca glumeste . El nu era genul care sa o enerveze , jucandu-se astfel cu ea . Ei bine . Cred ca da . Daca ma aflu aici , cu geanta pe brat , cu tine . Tu ce crezi ? chicoti inclinandu-si capul intr-o parte . El nu parea a fi bine . Parea stresat . Ai patit ceva ?
Nu-si petrecea mare parte din timp cu el , fiindca trebuia sa se prezinte la Hogwarts , sau uneori hoinarea pe Aleea Diagon ...plictisindu-se . Se parea ca nu mai vorbisera de mult timp .. si poate Carsten avea nevoie de asa ceva . Poate avea ceva pe suflet .. si vroia sa spuna cuiva . Dar fie si asa , ea nu se credea persoana potrivita pentru asta .
Trase aer adanc in piept , inchizand ochii , si lasand aerul rece sa ii mangaie fata . Acum se simtea mai bine , dar inca astepta un raspuns de la Carsten .

• O imbratisa strans,incercand sa mascheze pe cat posibil oboseala si faptul ca il cam enervasera copii care trecusera pe langa el in dimineata aceea. '' Eu? Incerc sa fiu zen. Yoga. Judo. Chinez.'' Isi duse mana la ochi,alungindu-si pleoapele apoi ranji larg,tamp,pentru a imita asiaticii. Murmura apoi cateva cuvinte stalcite in chineza de balta,pentru a mentine ideea ca peste cateva luni avea sa manance caine in loc de peste,folosind betisoare in loc de furculita.'' Deja de vad intr-un kimono,prinzandu-ti parul cu ace de par lungi. Pe care le-ai putea folosi chiar si pentru a te apara.'' Ii veni apoi o idee interesanta. Costumele erau extraordinare,ii placea sa se costumez si ii placeau lucrurile originale. ''Ce zici de o nunta plina de costume? Un Halloween festiv? Nu,un bal mascat. Da,o nunta mascata.Tot mi-ai cumparat masca aceea acum doua zile.'' Daca statea sa se gandeasca bine,chiar ar fi fost ceva potrivit.Ceva unic.

Se incrunta scurt , dupa care schita un zambet . Sau cel putin incerca .Ii veni sa rada la comportamentul pe care-l avea..dar se abtinu si zambi doar. Ideea nu era rea ..desi era prea obosita pentru a se gandi la asta . Se pare ca o durere de cap puse stapanire pe ea . Isi freca fruntea pufnind usor . Suna interesant Carst . Da .. ma voi gandi mai bine la ideea ta ..mai tarziu . Cauta un colt de pamant unde sa se poata intinde si de unde poate vedea cerul atacat de norii usor cenusii care prevesteau venirea noptii . Unele stele isi gasisera deja locul pe cer , iar luna avea sa apara si ea in curand lanaga 'copii' ei , stelele .

Simti iarba care o gadila pe la talie , si pamantul care o imbratisa . Inchise ochii zambind ..Acum sunt doar obosita , dragu..isi inabusi un cascat . Nu terminase propozitia fiindca veni alt cascat .. dar cu siguranta Carsten isi dadu seama ce urma sa spuna .

• Se bucura macar ca Natalie inca se mai gandea sa devina sotia lui. Mai ales dupa ceea ce aflase,in urma cu o saptamana. Parintii ei inca locuiau la ei acasa si nu aveau sa plece pana dupa nunta. Eventual pana dupa botez. Dar era bine,astfel incat tatal sau nu mai avea sa se planga de faptul ca era lasat singur toata ziua,in biblioteca lui mica. Totusi,si-ar fi placut sa ramana acasa numai pentru a vorbi cu mama Nataliei care era o draguta,o scumpa. Soacra pe care si-o dorise intotdeauna. Plus,alaturi de ea putea exersa franceza.
  
  Te iubesc,scumpo.
  
  Ii saruta crestetul,apoi buzele si gatul. Natalie era cel mai bun lucru din viata lui. Ii permise multe si ii intelesese problemele. Intelesese ca era bolnav si ca vroia sa traiasca cu boala aceea.Singura care nu l-ar fi lasat atunci cand avea nevoie. Desi se atasase de Bell,de Lexie si de Ivy,ele erau doar niste amice si nimic mai mult. Dar nu era sigur de fidelitatea,de loialitatea lor fata de el. Natalie,pe de alta parte,adusese in viata lui toate lucrurile pe care si le dorise vreodata. Ca o bomba. Inima lui traise senzatia de 'boom' cand o vazuse prima oara. Si de atunci exploda de fiecare data,din ce in ce mai puternic.

Se bucura cand era alaturi de el desi se emotiona cand el aducea vorba de nunta . Uneori avea impresia ca el este o masinarie , care nu inceteaza sa creeze si sa traiasca , creata de un geniu nebun . Mintea si inima ei o luau razna cand auzea de nunta ..de toate evenimentele astea ciudate . Ea vroia sa fie mai libera de sentimente .
Dar era stresata . Iar motivul ? Nu avea chef sa se gandeasca la asta .

Incepu sa rada la auzul cuvintelor lui Carsten . Nu ca ar fi ceva amuzant in ceea ce spusese barbatul , dar o incanta pur simplu sa fie alaturi de el , sa-i auda vocea si sa-i vorbeasca . Ii raspunse scurt inapoi . Si eu scumpule .

• Se ridica brusc,indreptandu-se inspre lac. Desi temperatura incepuse sa scada,lui ii era foarte cald si avea de gand sa se racoreasca. Isi privi reflexia in oglinda apei apoi sari,fara a spune un cuvant. Nu iesi la suprafata timp indelungat si se gandi ca poate Natalie devenise putin ingrijorata de acest lucru. Adevarul e ca si el aproape ramase fara aer,asa ca iesi la suprafata,privind-o pe Natalie fix. Ranji larg,obraznic,apoi intinse mana si ii facu semn sa se apropie. Se simtea ca monstrul din Loch Ness.Spre deosebire de acea creatura insa,el era real. '' Nu vrei sa fii prada mea?'' Incepu sa rada,fiind atent la expresia fetei ei. Vroia sa vada cum avea sa reactioneze. De la un timp invatase cum sa o sperie. Si ii placea sa o sperie,mai in gluma,mai in serios. De fiecare data insa,stia ca il va ierta,intrand apoi in jocul lui.

Inghiti in sec , imaginandu-si ca apa nu era prea primitoare . Asa ca se puse in genunchi sprijinindu-si mainile de pamant . Isi intinse capul pana la al lui si-i sufla in fata jucaus . Nu cred . Se indeparta , ridicanu-se de la sol , cu geanta in mana . Spera ca el sa o urmeze ori sa o opreasca ... fiindca nu vroia sa-si imagineze ceva gresit despre atitudinea ei ..rece . Intr.adevar , era mult mai distanta fata de el de la o vreme incoace . Dar asta se datora lucrurilor care se intamplasera pana atunci . Apa linistita e cea mai adanca .

Observa ca se intunecase incetu' cu incetu' , si ar fi preferat ca in acel moment sa fie in casa . Si sa doarma pe canapea , in fata semineului . Probabil Carsten avea alte planuri , iar ea urma sa i le incurce , dar intr-o relatie nu actioneaza numai unul iar celalalt asculta . Isi impuse sa fie mai hotarata cu el de acum inainte . Daca reusea era bine , daca nu . Tot bine .