Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ whiskey lullaby

**Kurt F. Malfoy** · 10 Aug 2012, 10:01

Oh da,fusese cu doua saptamani inainte de a se casatori cu Natalie. Nu mai putea anula nimic,toate pregatirile erau deja facute. Si totusi,el dorise sa se schimbe multe. Isi amintea si acum cat de posomorat venise la altar,cum simtea ca hainele il strangeau,ca fata aceea barbierita si improspatata nu era a lui. Si cum privise in urma,la Ivy,care fusese prezenta si ea si cum ea nu-l privise inapoi,parca spunandu-i sa faca ce avea de facut,sa continue,caci destinul le fusese de mult scris.

Daca ar fi privit inspre el,la fel de inflacarat si totusi bland ca acum,s-ar fi smuls din locul lui,ar fi luat-o de mana si ar fi fugit,fara a mai privi vreodata inapoi. Insa chiar si asa,in pantecul lui Natalie crescuse de atunci o fiinta,un ghemotoc de carne vie. Viciile lui,palmele lui lovind trupul roscatei il descatusasera,aruncandu-l in randurile sotilor ratati,care abuzau de sotiile lor,care le raneau,le faceau sa se simta nimicuri. Dar el o facuse pentru ca se simtise mai mult decat un nimic. El nu era un gentleman,nu era un barbat care sa se comporte frumos. Nu,el era un barbat dificil,rau,impulsiv. Amar ca pelinul,ucigator precum otrava. Doar Ivy intelesese asta.

'' Da,imi amintesc,da. Defapt,n-am uitat niciodata. Chiar credeam ca avea sa fie bine pentru noi dar aveai dreptate. Nu m-as fi iertat niciodata daca ai fi avut rolul de amanta,nu de sotie a mea. E mai bine asa cum suntem acum. Inca o data mi-ai aratat ca mintea feminina este mai inteleapta. De acum inainte - ca intotdeauna defapt - te voi asculta mai mult. Parca stiai ca spunand nu atunci aveai sa obtii un da cu o insemnatate mai mare,acum.''

**Ivy Thibault** · 10 Aug 2012, 10:30

Ivy se uită la el uimită, apoi izbucni în râs.
"Dacă tu crezi că eu ştiam ceva din ce făceam atunci, te înşeli amarnic," spuse ea. "Dar în privinţa cu mintea feminină ai dreptate," adăugă repede.
Adevărul era că atunci, ea era o puştoaică de şaptesprezece ani, care habar nu avea ce va face după ce va termina şcoala, implicată în acţiuni cu Devoratorii Morţii şi convinsă că va ajunge cântăreaţă la un moment dat. Şi dintr-o dată apare tipul misterios şi întunecat, mai mare decât ea, care o înţelege şi o atrage într-un mod ciudat şi minunat. Şi apoi, tipul urmează să se căsătorească şi lumea se prăbuşeşte de peste tot.
Ivy îşi aminti câte perioade de gelozie acută avusese. Atunci când Kurt şi Lexie era împreună şi Ivy spunea că totul e bine, că e minunat, dar când o vedea pe Lexie pe stradă, se ascundea în umbre şi Dispărea pentru a nu fii nevoită să se prefacă. Apoi, atunci când India era cu Kurt şi Ivy se simţea trădată şi rănită, chiar dacă zâmbea de fiecare dată când îi vedea împreună sau când le auzea numele.
Mike Stark fusese unul dintre oamenii care îi ascunseră într-o anumită măsură toate aceste gânduri şi gelozii, şi Ivy se minţise de atâtea ori că îl iubeşte cu adevărat, încât până şi ea crezuse de la o vreme.
"Nu îmi vine să cred că după atâtea relaţii, s-a întâmplat cumva ca tot să ajungem împreună," oftă Ivy, privindu-l pe Kurt în ochi.

**Kurt F. Malfoy** · 10 Aug 2012, 10:47

Isi amintea de toate acele lucruri. De la fiecare obtinusera cate ceva,totusi. India il facuse sa vada si partea buna a lucrurilor,iar acum devenise o inamica pe masura,care il facea sa lucreze mai mult,il starnea,il facea mai insuportabil. Natalie ii aratase ce fel de om nu isi dorea sa fie - un familist simplu,care se imbraca frumos,curat,barbatul demn de a fi prezentat rudelor,prietenilor,dar care nu se recunostea cand se uita in oglinda. Legatura dintre el si Lexie fusese,ei bine,ceva care le sudase si mai mult prietenia,fiindca acum ea stia si anumite detalii mai intime despre el,castigandu-si pe buna dreptate statutul de cea mai buna prietena a lui,dupa Ivy desigur. Iar Mike...ei bine,nu era gelos atunci cand el si Ivy se mai intalneau din cand in cand,de fata cu el si Ophelia,ci dimpotriva,barbatul ajunsese ca un fel de frate perfect pentru el,ajutandu-l sa nu mai fie singurul tip in tot grupul ala de domnisoare.

'' Tot raul spre bine. Ne-am dat seama ca gelozia e semn ca ne iubim si totusi,ti-ai ascuns atat de bine acest sentiment. Mereu m-ai dus de nas,facandu-ma sa cred ca nu am sanse,facandu-ma sa cred ca tu si Mike sunteti perfecti,absolut perfecti impreuna si mai degraba ti-ai da singura foc si te-ai arunca in Marele Canion decat sa iti imparti viata cu mine.''

Daca statea sa se gandeasca,toate relatiile ce urmara despartirii de Natalie avusesera loc doar pentru ca isi inchipuise ca Ivy ar fi zis nu,daca ar fi intrebat-o macar. Dar el nu-si facuse curaj sa o intrebe,asa ca ratase atatea ocazii. Si cand o avusese pentru prima oara,nu isi dorise sa se intample la fel ca in cazul Nataliei,caci s-ar fi sinucis fara sa mai regrete nimic,fiindu-i scarba de sine daca ar fi ajuns sa dea in ea,sa o faca sa planga,sa o neglijeze. Cand se despartise de ea,preferase sa ramana un iubit las decat un sot de doi bani,asa cum fusese prima oara. Acum stia ca nu era asa,acum stia ca totul avea sa fie bine. Ei doi erau colegi,prieteni buni,amanti,suflete pereche,gemeni. Erau aceeasi persoana si nimeni nu ar fi indraznit macar sa se gandeasca sa ii desparta - stiau toti ca era imposibil.

**Ivy Thibault** · 10 Aug 2012, 11:07

Ivy zâmbi. Jucase teatru atât de mult timp încât, atunci când înfruntase adevărul o îngropase complet. Perioada aceea după ce Kurt o părăsise, atunci îşi dăduse seama că nu mai putea să joace. Îşi dăduse seama că se traseră cortinele, că piesa se terminase, că era timpul să înfrunte ceea ce lăsase deoparte la intrare. Apoi, realiză că, în timp ce ea era prea ocupată cu o viaţă imaginară, problemele din viaţa reală de care îi fusese atât de frică se înmulţiseră.
"Fusesem perfecţi," spuse Ivy. "Apoi, am realizat că nu 'perfect' e ceea ce îmi trebuie mie."
Mai luă o înghiţitură de whiskey, apoi se gândi că dacă tot începuse cu confesiunile, să o ducă până la capăt.
"De fapt, ultima parte e aproape corectă. Mai degrabă mi-aş fi dat foc şi m-aş fi aruncat în Marele Canion decât să recunosc că vreau să îmi împart viaţa cu tine. Nu credeam că tu mai ai sentimente pentru mine. Credeam că toate acele femei era modul tău de a-mi spună că ai trecut peste, că totul e bine şi tu eşti fericit aşa. Ştiu că am interpretat greşit acum, dar atunci aşa gândeam," ridică ea din umeri, oferindu-i un zâmbet mic.
Îşi dădu seama cât de multe se schimbaseră de atunci. Îşi aducea aminte de câte ori când se uita în ochii lui hipnotizanţi şi voia atât de tare să ridice mâna şi să îl atingă, să vadă dacă era într-adevăr acolo. Iar acum nu-şi putea imagina ca el să fie altundeva în afară de acolo, lângă ea.

**Kurt F. Malfoy** · 10 Aug 2012, 11:38

Mandria si prostia se plateau,asta o stia sigur. Nici unul din ei nu era prost,dar fusesera prea mandri. Acum era totul bine,pentru ca intelegeau pe cat posibil ceea ce se intamplase si ceea ce se intampla. Comparau trecutul si prezentul si stiau ca acum era mai bine.

Observa ca Ivy cam bea si pentru a fi sigur ca era la acelasi nivel cu ea,isi mai turna inca un pahar. Se bucura ca nu ii spunea sa nu bea,ci ca i se alatura,ca macar nu adormea singur dupa doua sticle de irish whiskey si inca jumatate de vodka. Si era atat de bine sa doarma langa ea,desi cand erai beat nu prea simteai nimic in timpul somnului. Era atat de minunat tot ce tinea de Ivy,de la cat de frumoasa era si pana la felul cam stangaci in care pregatea micul-dejun pentru ei. Pana si faptul ca incepea sa rada cand il vedea citind in cada,atunci cand faceau baie impreuna,era atat de dragalas. I-ar fi fost imposibil sa se desparta de ea sau sa isi schimbe parerea despre ea. Cand mergea pe strada,o vedea peste tot,ii simtea prezenta mereu. Era acolo,si acolo...Oh,era si acolo...Era absolut sublim tot ce se intampla.

'' Imi place cand suntem singuri,stii? Inteleg ca avem prieteni si rude si totul e bine,dar crede-ma ca niciodata nu as mai parasi camera noastra,oriunde s-ar afla ea - inclusiv Alaska,in mijlocul unei furtuni de zapada.'' Si spunand asta se ridica,mai comanda o sticla pe care o ascunse in buzunarul interior al hainei si in final o lua pe Ivy in brate,cu totul,anuntand-o ca aveau sa continue discutia in dormitor. Pentru inceput se gandea sa discute cu ea,apoi... sa isi indeplineasca indatoririle de sot,pe care stia ca ea nu le-ar refuza.

'' Si sa nu te prind ca adormi. Sunt vorbaret azi.''

**Ivy Thibault** · 10 Aug 2012, 14:28

Ivy râse. Da sigur, ca şi cum ar mai putea dormi acum. Îl sărută, făcându-l să se oprească (nici măcar Kurt nu putea să umble cu ochii închişi), apoi îşi puse mâinile în poală şi aşteptă să fie cărată în braţe până la camera lor.
"Gata, promit că sunt cuminte până ajungem în cameră," spuse cu un rânjet malefic.
Urcară scările (de fapt, Kurt le urcă, Ivy doar stătatea şi se uita prin jur), care erau într-o stare foarte proastă. Erau de lemn şi ţi se părea că se vor prăbuşi în orice moment. De fapt, cam tot locul ăsta era aşa, dar pe Ivy nu o deranja deloc. Hotel de cinci stele sau cort, pe ea nu o interesa cât timp erau împreună.
Ajunseră în faţa uşii, care arăta la fel de dărăpănată şi Ivy ridică din sprâncene entuziasmată spre Kurt. Îşi scoase bagheta şi deschise uşa, gândindu-se că probabil soţul ei avea mâinile destul de ocupate şi lăsă la vedere o cameră modestă, dar destul de drăguţă, cu aşternuturi curate şi flori proaspete într-o vază de la marginea patului. Ivy scăpă de flori printr-o fluturare a baghetei, apoi, cu un alt gest trase perdelele.
"Pune-mă jos, vreau să mă duc la baie," spuse Ivy, amuzată.

**Kurt F. Malfoy** · 10 Aug 2012, 15:08

Asta era scuza tuturor femeilor cand vroiau sa fie lasate jos sau cand vroiau sa scape dintr-o situatie. '' Oh,da-mi drumul,ma poti elibera la o singura mana,am nevoie la toaleta'' sau '' Lasa-ma jos,trebuie sa imi aranjez machiajul,dar defapt,nu,imi curge sange din nas. Veeezi?'' Uneori nu intelegea femeile,alteori le putea citi atat de usor. Nu le intelegea de ce purtau culori deschise,defapt,caci in rest se prindea de absolut orice. Traise aproape treizeci si doi de ani - mai erau cateva luni pana in noiembrie - alaturi de fete,era normal. Avusese un grup de prietene in anii cand era elev - si multi baieti credeau ca ii placeau,defapt,persoanele de acelasi sex cu el - apoi colaborase cu mai multe femei,in diverse domenii si in final ajunse aici,din nou in grupul feminin,ceea ce insemna ceva dragut,si totusi ciudat. Noroc cu Mike desi de la distanta,daca nu stiai cum stateau lucrurile,el si Stark pareau cuplul gay in mijlocul adunaturii aleia de puicute. Stia asta,cineva le spusese direct,fara jena.

'' Cu siguranta vrei sa-ti faci testul ala de sarcina pe care l-am gasit in geanta ta. Sau era doar o bricheta mai ciudatica? Hmm'' glumi el dandu-si jos haina din a carui buzunar foarte adanc scoase si sticla de whiskey

Camera era fantastica. El era obisnuit cu multa lumina,cu lucruri impunatoare. Traia intr-un fel de palat - nu se mai putea numi conac acea resedinta - si el era din nastere foarte excentric dar totusi,cand venea vorba de lucrurile modeste si placute,le gasea ca fiind o adevarata binecuvantare,mai ales cand Ivy era si ea acolo.

**Ivy Thibault** · 10 Aug 2012, 18:13

Ivy îi aruncă o privire cruntă şi trânti uşa în urma ei, mormăind un ameninţător Fii cuminte, Kurt, ori nu primeşti nimic din soţia ta în noaptea asta. Se uită în oglindă şi îşi dădu seama că putea fi confundată cu uşurinţă cu una dintre drogatele de jos. Grozav! După ce termină tot ce avea de făcut la baie (ceea ce nu implica pudră, teste de sarcină sau alte prostii), reveni în camera principală. Aprinse câteva torţe prinse de perete şi camera se lumină imediat. Se aşeză pe pat. Începu să fredoneze o melodie ciudată, pe care o învăţase de la Kurt (o tot fluiera), cât timp se uita la tavan.
Era destul de obosită, însă în ultima vreme dormea cât mai puţin posibil. Probabil pentru că ştia că realitatea era mult mai frumoasă decât orice vis pe care l-ar fi avut vreodată.
Se gândi ce ar fi făcut ea toată viaţa dacă nu ar fi fost Kurt. Probabil lucruri plictisitoare ca şi croşetatul şi înfiinţarea cluburilor de protecţie a creaturilor magice. Poate şi-ar fi găsit un job pe undeva şi ar fi cântat pe la un bar, şi ar fi trăit într-o căsuţă mică, singură şi tristă.
"Promite-mi că niciodată nu vei pleca," spuse ea scurt, întorcându-şi capul spre Kurt.

**Kurt F. Malfoy** · 10 Aug 2012, 18:33

Isi intoarse privirea inspre ea,luandu-i mana si punandu-i o pe pieptul lui,acum gol dupa ce-si indepartase camasa. ''Auzi cum imi bate inima,draga mea?'' Ii arunca o privire calda,pura,mai linistita decat orice altceva ce existase vreodata pana acum

'' Voi ramane langa tine in vremuri bune sau rele,in vremuri de slabiciune sau putere. Te voi respecta si voi fi al tau pana ce moartea ne va desparti,chiar si mai departe de ea.'' Tocmai ii reamintise juramantul pe care amandoi il facusera cu mai putin de cateva zile in urma. Juramantul pe care avea sa-l urmeze intocmai,fiindca nici nu dorea sa fie altfel. O infruntase pe Freyja,chiar si pe India,dupa ce afla ca aceasta era in viata,doar pentru a fi alaturi de Ivy. Era de ajuns sa se gandeasca la faptul ca renunta pe jumatate la fiica sa,la familia sa,doar pentru a fi alaturi de Ivy - caci Malfoy-ii nu o vroiau,ci numai mama ei,din toata familia.

'' Tu doar promite-mi sa fii ultima persoana care imi saruta buzele si ca voi fi primul lucru la care te vei gandi cand te trezesti in fiecare zi de acum inainte.''

**Ivy Thibault** · 10 Aug 2012, 23:05

Ivy ascultă în mică măsură ceea ce spunea Kurt. Era mult prea distrasă de faptul că acum el nu mai purta cămaşă şi că ea îi atingea pieptul. Simţea pur şi simplu cum inima i-o luă la goană dintr-o dată şi era sigură că o putea auzi şi Kurt. Dură câteva secunde până să îşi dea seama ce spusese, apoi îşi mută privirea la ochii lui. Greşeală.
Se simţi în aşa măsură hipnotizată de ei încât simţea cum cade în acel abis negru. Habar nu avea dacă soţul ei avea vreo idee despre ce efect are asupra ei fiecare gest al lui, însă nu îi păsa pentru că ultima fărâmă de minte care mai rămăsese lucidă încerca să înţeleagă cuvintele pe care i le zicea.
Clipi des şi îşi reveni, dându-şi seama că era mult mai aproape de el. Se trase brusc înapoi, încercând să îşi vină în fire.
Aşteptă ca frazele lui Kurt să capete sens şi apoi încuviinţă.
"Promit," spuse Ivy, cu o voce mică, dar sigură.
Apoi se apropie din nou de el şi îşi aşeză capul pe pieptul lui alb, desenând linii imaginare cu cealaltă mână pe abdomen.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / whiskey lullaby

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ whiskey lullaby