Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Witch, please

• Tresari cand ii auzi prima intrebare, dar nu mai reactiona intr-un alt mod. Pur si simplu statea in pragul usii, cu privirea pierduta spre tavanul camerei. Nu prea isi gasi resursele ca sa-i ofere un raspuns. Doar ramase pironit locului, holbandu-se ca un idiot in jur. Pai, nu era chiar cum isi imaginase el, desi sigur ceea ce-si imaginase era ciudat de realizat. Insa descoperi ca incaperea ii oferea exact ce avea nevoie. Logic... Pana la urma, Camera Necesitatii nu realiza imaginea dintr-o minte creata, ci se plia dupa nevoile fiecaruia.
  Se uita imediat la Arlin, inchizand usa cu miscari robotice.
  " Unii fac mamaliga si cu apa" spuse simplu, oferindu-i un zambet strengaresc si cat mai 'hawkeye-esc' posibil.
  Inainta spre micuta bula de energie, privirea inca fugindu-i ocazional prin incapere.
  " Pai..." incepu el, asezandu-se turceste pe covor, chiar langa fotoliul in care statea Arlin. " Ma gandeam ca ar fi dragut sa fie si ai mei pe aici. Probabil ca frate-meu m-ar ajuta sa daramam bratul" spuse nonsalant, aruncandu-si mana intr-un gest plictisit spre bradul decorat. " Si ma gandeam ca ar fi dragut sa fii si tu in camera aia. Si de asemenea, ma gandeam ca scenariul asta suna a ceva luat din 'O printesa pentru zilele de Craciun'"
  Rase, umerii sai scuturandu-se cu miscari gelatinoase.
  " De ce?" intreba simplu, cu urme de amuzament inca prezente in voce.
  

• Nu-si imaginase ca atmosfera din casa Rovson putea suna astfel. Isi prinse genunchii intr-o imbratisare stransa, privindu-l visatoare. Avea si un frate. Ea avea o sora mai mare.. si mai incapatanata decat ea. Isi musca interiorul obrazului, inca privindu-l pe Hawkeye. Incepuse sa-i placa numele acela. Din nu stiu ce motiv, chiar ii placea. Aducea magie intre Colin si Rovson.
  " Deoarece imi place atmosfera. Este asemanatoare cu cea de acasa. Si faptul ca tu si fratele tau va intelegeti; imi imaginez cum deschideti entuziasmati cadourile de sub brad, cele cu numele vostru. Iubesc Craciunul." Termina intr-un ton calm, inca privindu-l pe Hawkeye. Baiatul acela devenise din cel mai bun prieten, o persoana importanta. Dar ea nu voia sa strice o prietenie.. il considera cel mai bun prieten in continuare. Cel mai bun. Nu era cineva care sa se compare cu Hawkeye.
  " Imi plac ochii tai." Se trezi aceasta spunand. Intr-adevar, mereu isi dorise sa aiba ochi albastri. Considera ca ochii albastri mergea perfect cu parul brunet.. pe cand cei caprui cu parul deschis la culoare. Nu o spusese ca sa primeasca inapoi un alt compliment.. ei chiar ii placeau ochii colegului ei de casa. Erau mai albastri decat albastrul.. iar ei ii placea albastrul. Era o culoare.. frumoasa.

• Ceea ce era initial un chicot se transforma intr-un hohotit vibrant.
  " Pai, Arly, scumpo, sincer iti spun ca noi nu desfacem doar cadourile cu numele noastre pe ele. Pana la urma, de-asta sunt cadourile, ca sa le despachetezi!"
  Continua sa rada, ducandu-se sa se aseze pe canapea. Isi aduse aminte de un Craciun de acum cativa ani, cand atat el, cat si Freddie, erau prea mici si neinstruiti. Se trezisera inaintea parintilor si se grabisera sa desfaca tot ce le pica in mana. Isi petrecusera o jumatate de ora bucurandu-se de ceea ce primisera si zece minute din viata plangandu-se si comentand prostiile primite de parinti. O cana de cafea si o lingura. Cine ar vrea asa ceva de Craciun? Sau o agenda si un pix... Clar, lipsiti de inspiratie. Pff! Urmatorul sfert de ora decursese in rasete si comentarii despre cat de plictisitor era sa fii adult. Nu mai stia cand, dar undeva, discutia se pierduse si incepuse lupta, fugarindu-se prin toata sufrageria si lovindu-se cu tuburi de carton pe post de sabii in care fusesera impachetate cadourile.
  O privi cu caldura pe Arlin si isi freca nelinistit degetele cand ii auzi cuvintele. Zambi stramb, incercand sa trezeasca un raset.
  " Multumesc" spuse usor nesigur. " Mi se pare si normal. Narcisistul din mine urla"
  

• " Sa inteleg ca ai o slabiciune pentru cadouri?" intreba Arlin surazand. Ii placea atmosfera aceaa.. nu era una de Craciun, neaparat. Era una calma, calda, prietenoasa; Se gandea la strazile frumoase ale Dublinului, usor aglomerate in wekken, si numai ale ei in timpul saptamanii. Iubea ploile de vara, iar orasul ei natal era ca un vis sub stropii rapizi ai ploii, alaturi de razele soarelui. Acum.. tinuturile erau inca acoperite cu zapada. Degetele ei inghetate si tremuratul incontrolabil devenisera niste obiceiuri, pe care le simtea si acum, in casa, al caldura.
  " Colin! Esti uimitor. Nu stiam ca exista si o asemenea fata a ta. Narcisist?"intreba ea razand cu toata gura dupa aceea. Se ridica de pe fotoliu si lua loc pe podea, asemeni colegului ei. Se uita rapid la chipul lui Colin, apoi isi intoarse privirea. Stranse cardiganul bleu marin, pe care-l purtase pe sub geaca toata ziua, in jurul ei, simtind caldura acestuia. Era ca o pisica ce cauta caldura, si atunci cand o gasea tot ceea ce facea era sa toarca.

• Hawk se stramba.
  " Fii serioasa, Arly! Baietii nu au niciodata slabiciuni pentru cadouri" facu el serios. Desigur, pufni amuzat aproape imediat si se uita inapoi la Arlin. " Ce nu stiai? Ca sunt narcisist sau ca sunt uimitor?" glumi el, ridicand o spranceana.
  Cand Soimeanca se aseza langa el, mana lui Hawk se atinse de a ei. Pustiul se stramba spre ea.
  " Tu asa esti de felul tau, degerata? Sau am eu probleme cu simturile?"
  Asta se intampla destul de frecvent in ultima vreme, dar intelesese ca se datora vrajii cretine pe care o incercase acum o saptamana. Un fel de efecte post-vraja. Isi trecu mana peste umerii Arlinei, incercand sa-i 'dezgete' pielea. Fara sa vrea, scoase un sunet ciudat din gat, ceva intre miorlait si scancet. Casca ochii si ramase locului, toti muschii blocati in pozitia in care fusesera prinsi. Isi intoarse privirea spre fata, rusinat.
  " Imi cer scuze... Este... E o prostie pe care am facut-o si dupa care am de tras..."
  

• Isi ridica mana in fuga, strambandu-se de asemenea la Colin.
  " Am stat mult afara. Este normal sa am mainile reci, tu sticla de Nestea care poate fi incalzita si la microunde." Isi incrucisa bratele la piept apoi, insa trasaturile ei nu mai erau ca mai devreme. Acum erau calme, ca suprafata unui lac intr-o zi frumoasa de vara. Ii venea sa rada de propriile cuvinte, insa se abtinea. Se abtinea cat putea de mult.
  Asa, cum privea ea in gol, spre Colin, desigur, linistea fu sparta de un sunet nu tocmai omenesc. Mai mult animalic.. Colinesc, pisicesc, animalesc, neomenesc. Arlin, tresari si il privi pentru o clipa pe Colin. Nu putea realiza ce tocmai auzise. Se stramba din nou, sprancenele aproape acoperindu-i pleoapele, se lasa putin pe spate, cu mainile inca incrucisate la piept, si ramase in pozitia aceea doar putin cat Colin sa-si explice gestul. Arlin incepu sa rada ca o hiena foarte salbatica, foarte inchisa la zoo, foarte nebuna, foarte hlizita si isi lasa corpul sa cada pe spate, in speranda ca va nimeri ceva mai moale decat podeaua, de preferat.. un covor. Cu o mana pe burta si una pe frunte, Arlin radea, si incerca sa deschida ochii, incerca sa se ridice de acolo, sa se potoleasca si sa nu-l puna pe Hawk intr-o postura mai proasta decat cea actuala. Se sprijini in coate si isi sterse lacrimile, dupa care se ridica inca razand pe ici pe colo, sperand din tot sufletul ca Soimeanul nu se suparase.
  " Colin, am mai auzit de varcolaci, dar tu esti o noua specie.. pe cale de disparitie. In ce te transformi cand e luna plina? In pisica?" intreba pe un ton amuzat, prietenesc, si foarte timid.

ooc: Iertare pentru acest post dezonorabil, little-panda Maxie. Sfecla pe care o port este in stare numai de atat. Sper ca Hawkeye sa inteleaga gluma lui Arlin. >.>

ooc: Dar mi-a facut placere sa-l citesc

• Pisica. Chiar asa de evident era? I-ar fi convenit de minune sa fie varcolac. Teoretic, aia erau cei plini de muschi, maraitori si demni de a ridica masini de o tona cu doar o mana. Ar fi fost o schimbare binevenita in locul vesnicelor scobitori, a corpului desirat si lipsit de orice farama a faramelor muschilor.
  Isi stramba buzele, muscandu-si interiorul obrajilor in ideea ca nu va rade, dar desigur ca o dadu in bara si il apucara istericalele. Se intoarse spre Arlin, gandindu-se o clipa la intreaga situatie. Pana la urma, pustoaica ii era ingrozitor de draga.
  " Stii care e faza sau doar ai ghicit?" chicoti el.
  Cine stie? Poate ca facuse ceva, o calcase pe clatite pe Ema, iar acum tanara se razbuna. Nu risca. Daca era ca Arlin sa afle pentru prima oara, atunci era mai cinstit sa afle de la el. Se intoarse usor ca sa o poata vedea.
  " Bine. Fie. Am facut o gafa imensa. In sensul ca am vrut sa incerc o vraja de transfigurare. Sa fac ceva cam cum fac animagii, stii? Si din optiunile pe care le aveam, pisica era cel mai usor de realizat. Problema e ca nu m-am mai putut transforma si am ramas o pisica cheauna si neagra pana m-a gasit Ema. De aici, a inceput taraboiul"
  

• Arlin se potoli, afisan do exprresie destul de rigida si serioasa dupa ce auzi cuvantul pisica pronuntat de insusi Colin Hawkeye Rovson. Il asculta cu atentie, fiecare cuvintel al lui, analizand situatia. Nu vroia sa fie o poarca fata de Colin, insa intamplarea lui era chiar amuzanta, avand in vedere faptul ca Hawkeye mai facea astfel de experimente neaprobate de catre cineva de un rang important. Asa il intalnise. Facand o potiune care in cele din urma il innecase mai mult. Isi puse mana pe umarul lui, zambindu-i mai intai.
  " Colin..." insa inainte sa continue fraza buzele ei un zgomot ca de cal, si Arlin incepu din nou sa rada. Isi apleca capul, si suspina cateva chicote, acoperindu-se fata cu cealalta mana. Din nou o facuse de oaie. Isi ridica incet capul, zambind. Pana la urma, Colin insemna multisor pentru ea, iar ea rase de el. Asa faceau fetele normale? Fetele normale le faceau ochi dulci baietilor de care se indragosteau, iar cele anormale ca Arlin, doar taceau si priveau, ori erau cele mai bune prietene cu respectivul baiat. Deveni serioasa, si-i freca umarul lui Hawkeye.
  " Si eu am facut asta, insa efectul post-vraja a trecut demult. Am incercat sa ma transfigurez.."insa ezita cateva clipe, micsorandu-si ochii si ridicand timida un umar.".. intr-un soarece." isi dadu ochii peste cap, scapand un pufnet ironic. De ce tocmai soarece? Chitaise la ore, sau in timp ce manca, in turn, chiar si in vacanta.. deoarece o facuse in ultimele zile de scoala, si apucase si vacanta, insa tatal ei nu realizase nimic ciudat la fiica ei.

• Un soarece? Eh, sa-l trozneasca Merlin cu lingura de lemn daca asta nu era facatura destinului! Soarecele si pisica. Uau. Zambi, desi incerca sa-si muste buzele inainte de a-l podidi rasul. Nu de alta, dar i se parea comic faptul ca amandoi incercasera acelasi lucru, desi fiecare in maniera lui. Nu conta, ideea era aceeasi in esenta.
  " Cred ca acum stiu de ce nu m-a inzestrat nimeni cu abilitati de animag. Se spune ca pisicile sunt gratioase si cad mereu in picioare. Nu si in cazul meu. M-am impiedicat la fiecare trei-patru pasi. Insa asta nu e o scuza pentru alte domenii la care nu am talent. Uite, de exemplu, pictura. Sau desenul ca atare. De fiecare data cand desenez ceva, lumea se sperie si considera ca aparut vreun semn hidos al Apocalipsei. Frate-meu, pe de alta parte, o duce mult mai bine la capitolul asta. De fapt, o duce chiar foarte bine. Pur si simplu nu e corect. Nema animag, nema vraji non-verbale, nema vraji fara bagheta, nema metamorf... nema desen, nema scris... Nici macar sa merg drept fara sa ma intind ca o placinta pe jos nu pot"
  Se incrunta si isi scoase buza inferioara la inaintare, insa nu tinu mult pana sa inceapa sa rada. Nu-i venea sa creada ca ajunsese sa faca asa o tragedie din asta. Era mai mult decat anapoda, iar el nu-si permitea sa fie anapoda. ... Nu mai mult decat era deja.
  

• " Da, Colin. Insa tu ai talentul de a fi tu insuti." Trasnetul o lovi pe Arlin, de spusese asta, insa era adevarat. Oriunde era el, Arlin nu observa nimic nou, niciun comportament diferit de cel pe care il are cand este cu ea, exceptand cand era prin preajma Emei. Cei doi se mancau unul pe altul, dar din dragoste. Prietenie, nu alta. Duse degetul spre buza inferioara a lui Colin si apasa pe ea in jos. Ii placea sa faca asta cand era mica, si se juca de-a indienii.
  " Te adaptezi, te imprietenesti cu oricine, parca ai fi trasnit de fulger, deoarece eu nu te-am vazut mai niciodata posomorat, lenevind sau.. plangand. Nu te mai plange atata, fiindca arati ca o fetita." il mustra ea, insa zambind, fiindca era o fire blanda, si.. ea oricum s-ar fi plans, insa nu in fata lui Colin. " Fii barbat, Colin!" il indemna din nou Arlin, batand usor cu pumnul in dreptul inimii.
  Ea avea talente, insa nu le folosea.. nici macar in scopuri caritabile, insa din momentul acela isi putea impune asta. Ca un mic obiectiv.
  " Sunt sigura ca te pot ajuta in legatura cu desenul, astfel incat sa il surprinzi macar putin pe fratele tau." spuse Soimeanca.